CNAA   Consiliul Naţional
   pentru Acreditare şi Atestare
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.cnaa.md
Originalul: /news/2012/24112012/

Candidat pentru alegeri la titlul de membru corespondent: Doamna care perseverează în ştiinţă şi în viaţă


24 noiembrie 2012

Fişier biografic
Doctor habilitat în biologie (1999), profesor cercetător în hidrobiologie, ihtiologie (2004), şef al Laboratorului hidrobiologie şi ecotoxicologie al Institutului de Zoologie al AŞM.

Născută la 18 ianuarie 1949 în s. Serbulovka (Serbul cel Mare, de peste Bug), regiunea Nicolaev, Ucraina. În 1966, a absolvit cu medalie de argint şcoala rusă, din satul natal, având un „4” doar la limba ucraineană; în 1971 - Facultatea biologie şi chimie a Institutului Pedagogic din Tiraspol; în 1986 - doctorantura la Institutul de Hidrochimie al Academiei de Ştiinţe a URSS, Rostov pe Don. Între anii 1971-1991, a parcurs calea de la laborant – colaborator ştiinţific inferior până la cea de conducător al grupului de ecotoxicologie; în 1991-2005, apoi în 2009- prezent – şef de laborator în cadrul Institutului de Zoologie al AŞM. În perioada 2005-2009, conform Decretului Preşedintelui ţării, a activat în calitate de vicepreşedinte al Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (CNAA), conducător al Comisiei de Acreditare.

Preocupările ştiinţifice ale cercetătoarei se încadrează în direcţiile prioritare ale hidrobiologiei, ihtiologiei, ecotoxicologiei şi ecologiei acvatice. A realizat pentru prima dată în domeniu cercetări complexe privind procesele migraţiei şi bioacumulării microelementelor-metale în ecosistemele acvatice ale Moldovei, rezultatele cărora au avut o rezonanţă internaţională. Sub conducerea ştiinţifică şi cu nemijlocita ei participare a realizat investigaţii valoroase teoretice şi aplicative în cadrul a 23 de proiecte internaţionale (INCO-Copernicus, CRDF, CRDF/MRDA, FRCF, SDC, WECF, SDC, IPEN), 22 proiecte naţionale şi circa 30 contracte economice, ceea ce subliniază nivelul lor competitiv la scară mondială. A publicat în total 265 de lucrări ştiinţifice, indicele de citare al publicaţiilor din reviste internaţionale cu impact, conform datelor ISI Web of Science Results (Thomson Reuters), constituie 166.

Este reprezentantul AŞM în organizaţia regională Strategia Ţărilor Dunărene, reprezentantul Institutului de Zoologie în Reţeaua Centrelor de Acvacultură din Europa Centrală şi de Est (NACEE), membru al Asociaţiei Internaţionale „Femeile Europei pentru un Viitor Comun” (WECF), al Asociaţiei Internaţionale „Women for Water partnership”(WfW); al Global Water Partnership (GWP); al Asociaţiei Internaţionale „The International POPs Elimination Network” (IPEN). A fondat, în anul 1999, Asociaţia obştească Societatea Ecotoxicologilor din republică ”ECOTOX”cu certificat de utilitate publică, al cărui preşedinte este şi în prezent. Îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Ihtiologic din cadrul Ministerului Mediului. În calitate de expert, participă în activitatea mai multor comisii formate de Guvernul RM vizând problemele ecologice.

– Mult stimată doamnă profesor, Elena Zubcov, vreau să încep acest dialog cu Dvs. mai de departe: v-aţi născut într-un sat moldovenesc, din regiunea Nicolaev, Ucraina. De ce aţi venit totuşi la studii în Republica Moldova? V-a sfătuit cineva sau aţi dorit să vă aflaţi printre acei de-un neam şi-o credinţă?

– A fost şi această motivaţie de rudenie de a te afla printre ai tăi. Însă iniţial, toate au pornit de la şcoală. Dacă sora mea mai mare, Zinaida, a avut norocul să înveţe la şcoală în maternă, apoi eu deja – în limba rusă. Dar mi-a mers cu pedagogii. Am avut o excelentă profesoară de biologie şi chimie, mult regretata Maria Cebaneţ, absolventă a Institutului Pedagogic din Tiraspol, care a ţinut mult la mine şi a jucat un rol primordial în viaţa mea. Dânsa chiar şi-a făcut un plan ca să merg şi eu să fac aceeaşi facultate la Tiraspol, să mă întorc după încheierea studiilor la baştină, iar ea să plece la pensie cu inima împăcată. Dar în scenariul dat viaţa a introdus şi unele corective. Am fost trimisă pe câteva luni la practica pedagogică în satul natal. La una din lecţiile deschise, la care au asistat 12 profesoare din regiune, învăţătoarea mea de biologie şi chimie m-a îmbrăţişat cu căldură în faţa clasei şi mi-a spus profund emoţionată: „Draga mea, îţi mulţumesc pentru acest model de lecţie, sunt mândră că eşti eleva mea, că ai un nivel de cunoştinţe înalt. Te rog să-ţi continui studiile, să devii om de ştiinţă, ceea ce n-am făcut, spre regret, eu la timpul meu, să scrii cărţi ştiinţifice pentru noi, pedagogii, să ajungi profesor universitar...”. Am primit atunci aceste cuvinte ca un compliment şi nu mai mult. Dar astăzi, de la înălţimea timpului parcurs, îmi exprim sincera recunoştinţă profesoarei mele, care m-a ales dintre mai mulţi tineri şi m-a blagoslovit pe calea ştiinţei.

– Dvs. faceţi parte din categoria oamenilor de ştiinţă cu o singură înscriere în carnetul de muncă: Institutul de Zoologie al AŞM. Aici aţi activat în calitate de laborant pe parcurs de 5 ani! Aţi trecut prin următoarele etape ale formării unui cercetător, aţi susţinut două doctorate, aţi pregătit cadre ştiinţifice de înaltă calificaţie, aţi obţinut performanţe în ştiinţe. Ce înseamnă fericirea pentru o cercetătoare?

– Sunt o femeie împlinită şi fericită sub toate aspectele. Am o familie de cercetători: soţul, Nicolae Zubcov, este ornitolog, fiica, Natalia Zubcov, ca şi mine, este hidrobiolog-ihtiolog, ambii au susţinut doctoratele în biologie. Toţi dimineaţa mergem la Institutul de Zoologie, unde muncim de-o viaţă şi ne simţim la locul nostru. Activez intr-un colectiv de cercetători creativi şi prietenoşi. Știinţa este, în genere, o sferă conservativă. Atunci, când m-am încadrat şi eu în ştiinţă, a trebuit să lucrez mult timp pentru a obţine o temă de cercetare pentru susţinerea tezei de doctor. Astăzi, cei mai buni discipoli ai mei devin doctori în ştiinţe în 3-4 ani. Eu, însă, am aşteptat 14 ani ca să devin doctorandă. Eram deja cercetător format, când mi s-a permis, în sfârşit, să plec la doctorantură. Dar în ce condiţii?! Am avut norocul ca primul meu raport plenar, prezentat la o conferinţă unională să fie apreciat destul de înalt. La această manifestare ştiinţifică, directorul Institutului de Hidrochimie din Rostov pe Don, prof. A.M. Nikanorov, şi viitorul meu conducător ştiinţific, dr. G.S. Konovalov, mi-au propus să depun cerere pentru a fi înmatriculată la doctorantură în instituţia lor, recunoscută la nivel internaţional. Însă şeful meu de laborator a trimis la studiile de doctorat în oraşul Rostov pe Don… o protejată de-a lui – cum s-a făcut şi se mai face şi astăzi în diverse sfere ale activităţii umane.

Peste câteva luni, totuşi am fost invitată personal la Institutului de Hidrochimie. Pe parcurs de o saptămână am susţinut examenele de admitere şi astfel am devenit doctorandă cu destinaţie specială. La anul trei am finalizat şi am prezentat teza, pe care am susţinut-o cu brio în cadrul Consiliului ştiinţific specializat, în componenţa solidă a căruia erau prezenţi13 doctori habilitaţi în domeniu, inclusiv 7 membri ai Comisiei Superioare de Atestare a URSS. Atunci şi ulterior am avut norocul să cunosc şi să colaborez cu mai mulţi savanţi de talie mondială, de la care cred că am învăţat multe. În prezent, fac tot posibilul ca şi discipolii mei să simtă atitudinea mea sinceră faţă de dânşii şi suportul meu de conducător ştiinţific la toate etapele lor de afirmare. Suntem prieteni cu toţii, ne înţelegem foarte bine, cercetarea fiind meseria şi vocaţia care ne-a legat pe-o viaţă.

După susţinerea doctoratului, am trecut din Laboratorul de hidrochimie în Laboratorul de ontogeneză şi reproducere a peştilor. M-am inclus într-o nouă direcţie de cercetare, mai mult biologică, decât hidrochimică.

– Omul cât trăieşte învaţă, cel care s-a oprit la studiile superioare, nu va avansa în profesiune. Dvs. v-aţi perfecţionat mereu, inclusiv în străinătate. Ce ne-aţi detalia, în acest sens?

– Colaborarea cu partenerii din Europa s-a început în anii `90. Primul nostru proiect, precum şi primul din ţară obţinut prin concurs în cadrul programului INCO-Copernicus, finanţat de UE, l-am realizat împreună cu parteneri din Marea Britanie, Grecia şi Ungaria. Este întâia experienţă europeană, dar rezultatele au fost apreciate ca investigaţii de pionerat. Apoi au urmat proiectele de cercetare CRDF, CRDF/MRDA. Am fost invitată la Universitatea din California, unde am activat în Departamentul de ecotoxicologie acvatică. Am realizat o serie de experienţe privind influenţa diferitor substanţe chimice, în special a Se, asupra dezvoltării peştilor. Seleniul este un element antioxidant, dar în cazul concentraţiilor sporite devine un toxicant cancerogen. În contextul dat, voi sublinia că în Moldova avem ape subterane cu concentraţii sporite de Se. Prin urmare, nu dispunem de zone geografice cu deficit în acest element, dar astăzi este la modă utilizarea biostimulatoarelor, inclusiv cu Se, în viticultură şi în alte domenii ale agriculturii. Atenţionez pe cititori că toate micro-metalele, fiind catalizatori ai proceselor biochimice, au o importanţă vitală pentru organismele vii. Totodată, ele sunt incluse în lista celor mai periculoşi şi conservativi toxicanţi, dacă nu cunoaştem dozele aplicării lor.

– Care probleme de actualitate ale lumii subacvatice studiaţi? Pe ce segment al hidrobiologiei, ihtiologiei va simţiţi deschizătoare de drumuri?

– Diversitatea, efectivul şi productivitatea organismelor acvatice, rolul lor în funcţionarea ecosistemelor acvatice, componenţa chimică a apei, migraţia şi acumularea substanţelor chimice, inclusiv a celor toxice, aprecierea şi prognozarea proceselor de autoepurare şi poluare secundară – acestea sunt obiectivele noastre principale. Dar cercetarea complexă a migraţiei metalelor în sistemul “apa – suspensii – mâluri – organisme acvatice”, influenţa şi rolul lor asupra organismelor acvatice, cât şi elaborarea metodologiei acestor investigaţii sunt apreciate înalt de mai mulţi cercetători consacraţi din lume. În baza acestor studii, sunt elaborate diferite procedee şi tehnologii privind dezvoltarea pisciculturii şi acvaculturii, ulterior brevetate şi implementate în practică.

– Activitatea Dvs. ştiinţifică treptat a fuzionat cu o altă direcţie de cercetare – ecologia, căreia astăzi îi acordaţi o importanţă semnificativă, dictată de gravele probleme ale republicii noastre în domeniul ocrotirii râurilor, a ecosistemelor acvatice. Aş îndrăzni să zic că sunteţi specialistul nr. 1 în apărarea Nistrului de o catastrofă ecologică, faceţi parte din diverse comisii guvernamentale, vă deplasaţi în acest scop la Kiev.

– Într-adevăr, problema stării ecologice a fluviului Nistru şi, în general, a ecosistemelor acvatice din ţară reprezintă o problemă de mare actualitate. Gigantomania sovietică continuă şi astăzi în fostele republici unionale – astăzi independente. Cândva a existat un plan de a schimba direcţia râurilor, de a desaliniza lacurile şi limanurile Marii Negre prin canalul Dunărea-Nipru. Dar savanţii la timp au stopat aceste planuri diabolice. În anii `90 fost oprită şi construcţia Centralei hidroelectrice de acumulare prin pompare Novodnestrovsk (CHEAP). Dar vecina noastră ţară, Ucraina, în prezent continuă lucrările, neglijând cu impertinenţă opinia publică internaţională. A fost deja amenajat lacul de acumulare pe malul drept, instalat primul generator, al doilea este programat pentru anul viitor. Ca rezultat, degradarea râului Nistru continuă în progresie geometrică: este dereglat regimul hidrologic, hidrochimic şi hidrobiologic prin fluctuaţii diurne bruşte ale nivelului de apă, modificarea regimului termic, poluarea secundară, micşorarea capacităţii de autoepurare a fluviului, dezvoltarea abundentă a plantelor acvatice, dispariţia şi înlocuirea speciilor valoroase de peşti cu cele depreciate. Ne alarmează şi o altă gravă problemă: pe segmentul Naslavcea-Otaci nivelul apei deseori scade până la limite inadmisibile. Astfel, a fost grav afectată şi starea ecologică a apelor subterane. În vara anului curent s-a acutizat şi problema de aprovizionare a populaţiei cu apă potabilă din bazinul fluviului Nistru. Abia atunci Ucraina a deschis ecluzele la barajul de la Naslavcea.

– Institutul de Zoologie, în care activaţi, chiar şi în condiţiile de penurie economică se descurcă graţie proiectelor de cercetare internaţionale şi naţionale, implementărilor rezultatelor ştiinţifice, contractelor economice. Cum vi se arată anul următor, în condiţiile în care a fost redusă finanţarea bugetară a Academiei de Ştiinţe?

– Fără echipament modern este imposibilă participarea în proiecte internaţionale şi realizarea investigaţiilor propuse. În 2007, în lipsa echipamentului modern, am refuzat participarea la un proiect FP-7, împreună cu foştii parteneri din programul INCO-Copernicus. Fiind în colaborare cu SDC (Agenţia Elveţiană pentru Dezvoltare şi Cooperare din Moldova), i-am mărturisit despre cazul respectiv reprezentantului ei, dlui Thierry Umbehr. Peste câteva luni, în cadrul unei vizite în laboratorul nostru, acesta m-a surprins prin următoarea propunere: „Elena, daca faci un proiect, eu am să încerc să te ajut cu echipament în valoare de până la 1,5 milioane de dolari”. Zis şi făcut. În 3 luni echipamentul ca donaţie a fost deja transportat în laboratorul nostru. În plus, am obţinut standardele, reagenţii chimici şi accesoriile necesare. Apoi cu suportul aceleiaşi SDC am obţinut şi aparataj pentru digestia materialului biologic, necesar în analiza metalelor, distilator pentru apă şi acizi etc.

În luna mai curent, am început realizarea unui proiect în cadrul Programului operaţional România-Ucraina-Moldova, finanţat de UE, suma căruia depăşeşte cifra de 3 milioane de Euro. Institutului nostru îi revine circa 750 mii de euro din această sumă, inclusiv 505 mii sunt preconizate pentru echipament, accesorii, materiale şi reagenţi chimici. Recent, am promovat încă un proiect, conceptul căruia a fost deja acceptat.

Ne bucurăm că, începând cu 1991, nu am avut nici un an fără proiecte naţionale, internaţionale sau contracte economice. De asemenea, toţi doctoranzii laboratorului nostru beneficiază de burse internaţionale. Aceste rezultate vin să confirme diverşi indicatori calitativi şi cantitativi de evaluare a investigaţiilor noastre ca, bunăoară, lucrările publicate şi cele 7 brevete de invenţie ce-au contribuit la implementarea rezultatelor ştiinţifice în acvacultură, a metodologiei cercetării ecosistemelor acvatice etc. Este regretabilă situaţia de astăzi nu numai din cauza reducerii finanţării. Prin diverse articole discutabile, publicate în mass-media, se creează o opinie publică incorectă privind procesul de cercetare, se contrapun investigaţiile fundamentale celor experimentale, instituţiile academice – universităţilor, lucru inadmisibil.

– O pagină importantă în biografia Dvs. constituie cei patru ani de activitate în funcţie de vicepreşedinte al CNAA în domeniul acreditării. Ce-au însemnat ei pentru Dvs.?

– O nouă experienţă în viaţa mea privind promovarea şi valorificarea politicii de stat în domeniul cercetării-dezvoltării. Din noiembrie 2004 până în februarie 2005 am activat de fapt ca voluntar, neavând nici colaboratori, nici oficiu. Conform Codului cu privire la ştiinţă şi inovare, adoptat de Parlament în iulie 2004, pentru prima dată demara procesul de acreditare a instituţiilor de cercetare. Ne-a fost foarte greu la început. Am învăţat de rând cu toţii, la 31 martie 2005, obţinând gradul de calificare Consilier de Stat al RM, rangul I, clasa III. În trei luni am creat un colectiv de specialişti, care au precizat regulamentul şi procedura de acreditare A fost fondată o bază de date despre cercetători, necesari pentru alcătuirea Comisiilor de evaluare. A urmat ca instituţiile ştiinţifice, în premieră, să fie supuse procesului de acreditare. Bineînţeles, unele aspecte nu erau clare pe atunci atât pentru cei evaluaţi, cât şi pentru evaluatori. De aceea am organizat seminare cu membrii AŞM în Secţiile de Ştiinţe, cu administraţiile universităţilor şi ale instituţiilor de ramură, unde am discutat problemele respective. Apoi am pornit procesul de acreditare propriu-zis. Toate rapoartele de autoevaluare şi evaluare au fost analizate minuţios la CNAA, personal am vizitat toate instituţiile supuse acreditării. Noua activitate a fost o buna experienţă pentru mine, din care am acumulat cunoştinţe mai profunde privind mediul ştiinţific. Colectivul de acreditare al CNAA, format în 2005, îşi continuă munca şi astăzi în aceeaşi componenţă. Înseamnă că selecţia cadrelor a fost reuşită.

– Stimată, doamna Elena Zubcov, vă urez succese în ceea ce vă propuneţi să realizaţi în continuare, inclusiv la alegeri în membrii AŞM. Să sperăm că după acest scrutin vom avea în forul academic măcar 5 doamne printre cei circa 100 de academicieni şi membri corespondenţi – bărbaţi. Vă mulţumesc mult pentru interviu!

Interlocutor
Tatiana Rotaru

Imterviul a fost publicat în hebdomadarul "Literatura şi Arta", nr. 47 de la 22 noiembrie 2012


Copyright © 2001–2010 Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare