Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

La ceas de tristă despărţire: Ataşament de-o viaţă pentru cultura populară şi demnitatea naţională


27 iulie 2012

O bună prietenă de la Academia de Ştiinţe a Moldovei şi tânără bunicuţă dorea să mi se adreseze, după cum mi-a mărturisit mai târziu:

– Vorbeşte, te rog, cu dna Elena Postolachi, să mă consulte de unde am putea găsi o ie pentru nepoţica mea de 9 luni. Întreaga noastră familie doreşte şi, în primul rând, mămica ei, s-o ducem la biserică, îmbrăcată în această podoabă a portului naţional, ca s-o botezăm.

M-a surprins această inopinată idee a unei familii contemporane de a respecta frumoasele noastre tradiţii populare. Dar facem o pauză până la desfăşurarea subiectului respectiv şi trecem la prezentarea eroinei propriu-zise, a doctorului în istorie Elena Postolachi, cercetător ştiinţific coordonator al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, aşa cum am cunoscut-o, cum o cunosc alte zeci şi sute de persoane cu care ea contactat, a lucrat, a colaborat, a descoperit sau a creat veritabile obiecte de artă populară, a publicat lucrări ştiinţifice în baza cercetărilor pe teren.

Elena Postolachi (Iarovoi) vine la Chişinău din s. Ţaul, r-nul Donduşeni, renumită localitate din nordul Moldovei nu numai prin bătrânul şi faimosul său parc, dar şi prin gospodarii din partea locului: harnici, cu case frumoase şi îngrijite, admiratori ai frumoaselor tradiţii populare, pe care le transmit cu grijă tinerilor generaţii. Toţi cei patru copii ai Olgăi şi Axentie Iarovoi – trei fete şi un băiat – de mici copii erau puşi la croşetat, la cusut, la brodat, la ţesut, ca să nu piardă timpul în zadar. Când au crescut cu toţii mari, fiecare dintre ei avea câte o impresionantă zestre, pregătită de ei, împreună cu mama.

Elena Postolachi a moştenit această dragoste faţă de frumos de la mama, care nu era un simplu executant al diverselor obiecte de artă populară, dar permanent mai inventa ceva, modifica, făcându-le pe toate cu armonie şi mult gust. La rândul său, şi tatăl, medic-veterinar, ştia să meşterească unelte, să coase, când era nevoie cocea şi pâine.

În continuare, drumurile vieţii au dus-o pe această frumoasă fată de la ţară, cu o cosiţă lungă pe spate, la Şcoala pedagogică din Soroca, luându-şi diploma de studii în 1960. A absolvit apoi facultatea de istorie a USM (a.1967), a făcut şi un stagiu la Institutul de Etnografie "N. Micluho-Maclai" al Academiei de Ştiinţe a URSS (1977). A susţinut teza de doctor în istorie, specialitatea etnografie, cu tema „Ţesutul popular la moldoveni sec. XIX – încep. sec. XX” (Moscova, 1984).

Elena Postolachi a activat la Academia de Ştiinţe din 1968 în calitate de laborant superior, cercetător ştiinţific inferior, superior, coordonator în Secţia de etnografie şi studiul artelor; şefă a Secţiei de studiere a meşteşugurilor populare artistice cu laborator ştiinţific a Institutului de Etnografie şi Folclor al AŞM (1990-2006). În continuare activează la Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală în funcţie de cercetător ştiinţific-coordonator.

În interviul „Menţineţi aprinsă făclia de Paşti în sufletele voastre”, publicat în revista „Săptămâna” (25.04.1996), cercetătoarea menţiona semnificaţia expediţiilor etnografice, organizate sub conducerea membrului corespondent Valentin Zelenciuc, şeful şi conducătorul ei ştiinţific. Treptat, specifica dânsa, am înţeles importanţa cunoaşterii limbii sau scrierii codificate în obiectele de artă populară, care exprimă mentalitatea colectivă a unui popor, constituie expresia viziunii lui estetice, a înţelepciunii şi armoniei lui în raport cu lumea înconjurătoare. Lucrul cel mai important pentru mine – "lectura" acestor obiecte de artă – mă străduiesc să le citesc ca pe nişte cărţi, ca pe o morfologie a fenomenului de creaţie populară”.

Elena Postolachi a contribuit enorm la dezvoltarea etnologiei naţionale, la descoperirea şi promovarea tezaurului artei populare, la perpetuarea valorilor lui prin cele 150 de publicaţii ştiinţifice, 160 de articole de popularizare a etnografiei şi artei populare. Este autor al conceptului Bazele etnografiei şi artei naţionale în şcoală, a unor manuale, programe, prin care se asigură transmiterea meşteşugurilor artistice tradiţionale tinerei generaţii.

”Etnografia,potrivit propriei definiţii a dr. Elena Postolachi, este o ştiinţă selectivă despre înţelepciunea populară, în care se reflectă cunoştinţele şi experienţa multiseculară din diferite domenii, într-un cuvînt, ea este ştiinţa ce studiază codul de legi nescrise, statutul după care trăieşte, munceşte şi creează un popor”. Este înţelept şi frumos spus. Anume etnografia a adus-o pe Elena pe culmile gloriei sale profesionale, devenind un nume de referinţă în literatura ştiinţifică de profil şi în arta populară din ţară şi în arealul cultural românesc.

Acei care au avut norocul s-o cunoască, să beneficieze de prietenia ei i-au admirat frumuseţea fizică şi spirituală, bunătatea sufletească, generozitatea, energia şi optimismul cu care-şi făcea meseria, cumsecădenia – aliatul ei de-o viaţă. Ea, personalitate puternică, îi făcea şi pe cei din preajmă să se simtă persoane importante, necesare, susţinându-le şi promovându-le. Cu mai mulţi ani în urmă am difuzat o ştire cu în titlu incitant: „Mătuşa Agrepina coloborează cu Academia”, publicată în mass-media. Era vorba de o bătrînă de 80 de ani, originară din s. Palanca, r-nul Călăraşi, care conform proiectului dr. Elena Postolachi, şefa Secţiei de studiere a meşteşugurilor populare artistice a AŞM, a croşetat o frumoasă faşă de masă de sărbătoare, lucrare admirată şi apreciată ulterior la „Moldexpo”, iar în final a fost prezentată la Expoziţia Internaţională de la Hanovra „Moldova-Expo-2000”.

Eroina unei seri de creaţie de la Academie a fost şi meşteriţa populară Eleonora Voloşciuc, profesoară de educaţie tehnologică din Chiperceni, Orhei. Atunci ea şi-a lansat cartea-album „Artă din pănuşi”, consultant ştiinţific şi coordonator al căreia a fost dr. Elena Postolachi.

Dar cine n-o cunoaşte astăzi pe dna Tatiana Popa din s. Palanca, raionul Călăraşi, oaspete frecvent de sărbătorile de iarnă la Academia de Ştiinţe cu ansamblul folcloric „Doruleţ”, creat de dânsa. Mai mult, ea în calitate de artistă şi meşteriţă populară a transformat Casa Părintească într-un veritabil muzeu al meşteşugurilor populare artistice, pe lângă care funcţionează şi cercuri de artizanat. În toate aceste activităţi ale ei a fost mereu susţinută de Elena Postolachi şi sora ei, Valentina Iarovoi, cercetătoare şi ea, alături de care a munceşte în ştiinţă din anul 1978. Elena Postolachi şi familia ei este gazdă ospitalieră a meşteriţelor de la sate, când acestea veneau la Chişinău.

Vestea de duminică dimineaţa m-a cutremurat: Elena Postolachi nu mai este printre noi. A murit, după o maladie incurabilă, pe 21 iulie, acasă, înconjurată de întreaga ei familie unită, inclusiv de rudele sosite de la Ţaul. A trecut la cele veşnice într-o zi de sâmbătă şi înmormântată într-o zi de luni, ca şi fostul preşedinte al AŞM, acad. Andrei Andrieş (7.04.2012), care a apreciat-o foarte mult şi a susţinut-o în activitatea ei de creaţie, de altfel ca şi alţi membri ai Academiei: Sergiu Rădăuţanu, Silviu Berejan, Dumitru Ghiţu, trecuţi şi ei în lumea celor drepţi, Vasile Anestiadi, Constantin Turtă, Valeriu Canţer, Sergiu Chilimaru şi mulţi alţii, inclusiv actualul colectiv al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, care a sprijinit-o mereu la bine şi la greu.

…Epizodul cu ia pentru botezul nepoţică-i prietenei mele, l-am aflat la funeraliile dr. Elena Postolachi. Cred că părinţii micuţei vor găsi totuşi această podoabă naţională pentru încreştinarea copilului lor. Seminţele aruncare de această inimoasă cercetătoare pe ogorul culturii populare dau şi vor da rod, cu siguranţă. Deşi e greu de imaginat astăzi, cine îi va lua locul?! Etnografia a rămas văduvită.

Doctorul etnograf Elena Postolachi, Eminent al Culturii, Om Emerit, deţinătoare a Medaliei AŞM „D. Cantemir”, a unor brevete de invenţii, a zeci de medalii de aur, argint şi bronz, obţinute la expoziţiile naţionale şi internaţionale de inventică şi artă populară, va rămîne în memoria tuturor celor care au cunoscut-o. Dumnezeu s-o odihnească în pace! Sincere condoleanţe familiei îndurerate, tuturor celor care au cunoscut-o, au susţinut-o şi au iubit-o!

Tatiana Rotaru

Materialul a fost publicat la 27 iulie 2012 în revista „Săptămâna”