CNAA   Consiliul Naţional
   pentru Acreditare şi Atestare
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.cnaa.md
Originalul: /news/2012/29112012/

Candidat la alegerile pentru titlul de academician: Cei şapte ani de acasă înseamnă mai mult decât 7 ani…


29 noiembrie 2012

Fişier biografic

Inginer-electronist, fizician, domeniul ştiinţific: fizica materiei condensate.
Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1990), profesor universitar (1993), membru corespondent al AŞM (2007).

Născut la 11 august 1950 în satul Drăgăneşti, raionul Sângerei. A absolvit Şcoala Medie Nr. 1 din Chişinău cu menţiune (1967); Facultatea de Electrofizică, Institutul Politehnic din Chişinău, cu diplomă de excelenţă (1972); doctorantura la Universitatea de Stat „M.V. Lomonosov” din Moscova (1975), la Catedra de procese ondulatorii, condusă de acad. Rem Hohlov, rectorul acestei prestigioase instituţii de educaţie. A revenit la Chişinău în 1976, în cadrul Institutului de Fizică Aplicată (IFA), fiind invitat de acad. Sergiu Rădăuţanu în laboratorul de compuşi semiconductori, pe care l-a fondat. Activează în cercetarea ştiinţifică din anul 1973. În 1976 a susţinut teza de doctorat în ştiinţe fizico-matematice în domeniul opticii neliniare. Pe parcursul anilor a exercitat funcţiile de cercetător ştiinţific inferior, superior, coordonator, principal, şef de laborator (ultimele două funcţii – după susţinerea tezei de doctorat habilitat, în 1989). Din 1997 este director al Institutului de Fizică Aplicată al AŞM, cu întrerupere în anii 2001-2005, perioadă în care a fost deputat în Parlamentul RM.

Aria de cercetare a savantului include un şir de probleme actuale ale fizicii semiconductorilor şi ale corpului solid: procese optice, inclusiv optic-neliniare şi fotoelectrice, spectroscopie laser, fotonică etc. În ultimii câţiva ani a desfăşurat lucrări experimentale în domeniul de noi nanomateriale pentru dispozitive optoelectronice, inclusiv fotovoltaice. Graţie rezultatelor sale recunoscute pe plan internaţional, a beneficiat de multiple invitaţii de a lucra în calitate de cercetător şi profesor în universităţi şi centre ştiinţifice avansate din Canada, Franţa, Germania, Japonia, România ş.a. Participă activ la realizarea unui şir de proiecte internaţionale.

Rezultatele cercetărilor au fost reflectate în circa 250 de lucrări ştiinţifice, inclusiv peste o sută de articole fiind publicate în reviste internaţionale cu factor de impact (Applied Physics Letters, Journal of Applied Physics, Surface Science, Semiconductor Science and Technology, Solid State Communications, Journal of Optical Society of America, Journal of Chemical Physics, Physical Review, Physica. Status Solidi etc.). Sub conducerea sa au fost susţinute 9 teze de doctorat la specialitatea fizica şi ingineria semiconductorilor, ţine cursuri speciale la Universitatea de Stat din R. Moldova. Este membru al Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al AŞM, membru al Comisiei de Atestare a CNAA, vicepreşedinte al Alianţei Franceze în R. Moldova.

A fost distins cu medaliile ”Pentru abnegaţie în muncă” (1986), “Meritul Civic” (2000), “60 de ani de la fondarea primelor instituţii academice din Republica Moldova” (2006), “Dimitrie Cantemir” (2010), menţiunea “Chevalier dans l’Ordre des Palmes Academiques”, Franţa (2001). Este Laureat al Premiului Preşedinţilor Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, al Academiei de Ştiinţe a Belarusului şi al Academiei de Ştiinţe a R. Moldova (1996), Laureat al Premiului de Stat al RM în domeniul Ştiinţei, Tehnicii şi Producţiei (1998), Om Emerit (2010).

– Mult stimate dle profesor Leonid Culiuc! Dvs. aţi avut norocul să vă naşteţi într-o familie de intelectuali, să fiţi unicul copil, în care s-a investit tot ce-a fost mai bun pe acele timpuri, pentru a vă forma ca personalitate. În familia Dvs. se vorbea şi franceza. Cred că e cazul să începem dialogul nostru de la aceste detalii, dat fiind că cei 7 ani de acasă înseamnă mult, dacă nu chiar totul.

– În acea perioadă părinţii mei, ambii originari din Bălţi, locuiau în sat, iniţial la Drăgăneşti, unde tata era director de şcoală, iar mama profesoară şi preda câteva obiecte, apoi ne-am mutat la Sângerei. Dat fiind că mama şi tata erau mereu ocupaţi la serviciu, un rol important în educaţia mea i-a revenit bunicii după mamă, persoană bine organizată, puternică de fire, cu o soartă destul de grea – din 1938 a rămas văduvă. Ea aprecia mult cartea, valoarea cunoştinţelor. Când împlinisem vreo 4-5 ani, mama a început să vorbească cu mine în franceză.

Tata îmi servea drept exemplu prin atitudinea responsabilă faţă de lucru, de tot ce i se încredinţa. A absolvit Liceul Comercial din Bălţi, însă poseda şi alte meserii – după război, de exemplu, a câştigat pâinea pentru toată familia sa în calitate de şofer (bunicul, medic de profesie, a decedat în 1945 de tifos). Fiind elev, nici părinţii, nici bunica nu s-au implicat în pregătirea lecţiilor, mi se permitea să petrec mult timp afară cu alţi copii. În schimb, după ce am demenajat la Bălţi, iar în 1962 – la Chişinău, mă luau cu ei la teatru şi concerte, care uneori mă plictiseau şi mă oboseau. Casa ne era plină de cărţi, lectura pentru mine era un proces aproape permanent. Întotdeauna am simţit că părinţii au încredere-n mine şi eu făceam tot posibilul să nu-i decepţionez. Astăzi, cu trecerea anilor, trebuie să recunosc că relaţiile noastre rămân aceleaşi. Deci, vorba dvs., cei 7 ani de acasă contează mult, dacă nu chiar totul.

– Mai păstraţi pianul în casă, pe care l-aţi studiat la şcoala de muzică? Vă mai apropiaţi de el, după o zi de muncă la birou, în laborator?

– După ce-am plecat să-mi continui studiile la Moscova (graţie regretatului academician S. Rădăuţanu, vara anului 1971 şi ultimul an de studenţie i-am petrecut la Universitatea de Stat din Moscova), n-am prea avut ocazia sa cânt la pian. Totuşi, până în 1985 mai eram capabil, aveam şi plăcerea să interpretez la pian unele piese nu prea complicate. Însă când a venit pe lume al doilea copil, Elena, am fost nevoit să ducem pianul în apartamentul părinţilor, din simplul motiv că în cele două odăi, de care dispuneam, nu era suficient loc. Astăzi copiii noştri sunt plecaţi în lume, loc în apartament este suficient, dar pianul tot la părinţi stă în aşteptarea persoanelor care l-ar readuce la viaţă. Una dintre aceste persoane este fiica noastră, Elena, absolventă a şcolii de muzică, care, atunci când vine în vizită la bunici, uneori interpretează ceva din lucrările preferate la pian.

– Aţi avut profesori extraordinari care v-au plămădit ca om de ştiinţă, ca fizician. Să-i pomenim astăzi e de datoria noastră.

– S-o începem cu Şcoala Nr. 1 din Chişinău. Dragostea pentru ştiinţele exacte în mare măsură le-o datorez profesoarei de matematică, Faina Smeleanschi, persoană cultă, foarte exigentă, un adevărat pedagog. Când eram în clasa a 10-a, dânsa i-a invitat la şcoală pe cunoscuţii profesori de matematică, Constantin Spătaru şi Ion Parno, ca să ţină cursuri aprofundate de algebră şi geometrie. O astfel de solicitare este ceva ordinar pentru o instituţie universitară, nu însă şi pentru o şcoală medie. De fapt, la Şcoala Nr. 1 din Chişinău, actualul Liceu Teoretic „Gh. Asachi”, erau mulţi profesori dotaţi aproape la toate obiectele. În prezent, dna Smeleanscaia, în vârstă de 92 de ani, locuieşte-n Israel, îi transmit şi pe această cale gratitudinea mea.

La fel, aş vrea să-i mulţumesc şi profesorului Aurel Marinciuc, care şi astăzi predă la Universitatea Tehnică a Moldovei – pe atunci Institutul Politehnic din Chişinău. În calitate de profesor şi decan al Facultăţii de Electrofizică, m-a direcţionat spre cercetarea ştiinţifică, împreună cu alţi câţiva studenţi, inclusiv prietenii mei: Dumitru Coşciug, actualmente profesor universitar, şef al Catedrei de geologie la Universitatea de Stat din Moscova, şi Aurel Popescu – doctor habilitat, care activează la Institutul de Optoelectronică din România. Sunt profund recunoscător fondatorului şi primului rector al Institutului Politehnic, academicianul Sergiu Rădăuţanu, care m-a ghidat şi ca student, şi ca cercetător la IFA. Am mai avut deosebita fericire să-l cunosc, să-l am drept exemplu de savant, pedagog şi conducător pe academicianul Rem Hohlov, rectorul Universităţii de Stat din Moscova. Fiind alpinist, în urma unui accident în munţi, a plecat prematur din viaţă la doar 51 de ani.

– V-aţi impus în cercetările fundamentale şi aplicative prin mai multe rezultate originale, apreciate la nivel internaţional, unele fiind implementate. Aţi creat şi o direcţie ştiinţifică nouă – spectroscopia laser şi optica neliniară a compuşilor semiconductori şi dielectrici. Să-i informăm succint şi pe cititorii noştri despre realizările Dvs. în fizică.

– Ca doctorand la Universitatea din Moscova, am fost implicat într-un domeniu absolut nou pentru mine, destul de îndepărtat de fizica semiconductorilor, studiată la Chişinău – optica neliniară şi spectroscopia laser. Revenind acasă, mi-am dat seama că specializarea obţinută putea fi aplicată eficient în interesele laboratorului de compuşi semiconductori al Institutului de Fizică Aplicată, condus de acad. S. Rădăuţanu. Pe parcursul câtorva ani, cu concursul direct al şefului de laborator, precum şi al directorului IFA de atunci, acad. Mircea Bologa, am reuşit să procurăm echipamentul necesar, ca peste vreo doi ani lucrările noastre să fie deja acceptate pentru publicare în reviste internaţionale de prestigiu. Ca urmare, într-un timp relativ scurt, câţiva tineri şi-au susţinut tezele de doctorat în ştiinţe în tematica respectivă. Astfel, s-a conturat noul domeniu de cercetare, în care activez timp de peste trei decenii.

În ultimii ani, sunt preocupat de cercetarea unor compuşi semiconductori multicomponenţi, destinaţi aplicaţiilor fotovoltaice, deci, pentru fabricarea celulelor solare. Tot în acelaşi scop, în colaborare cu chimiştii de la Universitatea de Stat din R. Moldova, dr. Ghenadie Noviţchi şi prof. Mihail Revenco, am iniţiat elaborarea tehnologiilor de sintetizare a unor nanocristale semiconductoare, care mai poartă denumirea de puncte cuantice. În baza lor, se prevede crearea celulelor solare cu noi principii de funcţionare. O altă direcţie de cercetare ţine de spectroscopia luminiscentă a unor cristale ternare de tip spinel, dopate cu ioni ai metalelor de tranziţie, cum ar fi cromul, titanul, cobaltul sau vanadiul. Din punct de vedere aplicativ, rezultatele obţinute, atât experimentale, cât şi cele teoretice, prezintă interes pentru elaborarea noilor medii active laser.

Toate aceste lucrări se desfăşoară în cooperare cu unităţi ştiinţifice din Germania, Spania, Franţa, SUA, unele în cadrul proiectelor internaţionale cu finanţare din exteriorul republicii, altele, în cadrul proiectelor câştigate prin concurs, cu cofinanţare atât din străinătate, cât şi de la bugetul de stat. Calificarea profesională a colaboratorilor noştri, implicaţi în realizarea proiectelor, inclusiv a celor tineri, este înalt apreciată de partenerii de peste hotare, ceea ce le oferă şansa de a fi invitaţi să lucreze pe diferite termene în laboratoare bine echipate în cele mai prestigioase centre de cercetare din Europa sau America de Nord.

La ora actuală, aş putea constata că Institutul de Fizică Aplicată al AŞM, nu numai în domeniul în care activez ca cercetător, menţine poziţii stabile atât în comunitatea ştiinţifică internaţională, cât şi în domeniile de cercetare cu aspect aplicativ, actuale pentru republică. Din anul 2001, urmând tradiţia formată în anii ’70-’80 ai secolului trecut de regretatul academician Sergiu Rădăuţanu, institutul nostru organizează regulat la Chişinău Conferinţa Internaţională bianuală ”Ştiinţa Materialelor şi Fizica Materiei Condensate” (Material Science and Condensed Matter Physics). Ediţia a şasea a acestui for ştiinţific, care a avut loc în septembrie curent, s-a desfăşurat cu suportul Societăţii Europene de Fizică şi a întrunit peste 200 specialişti, dintre care 84 – participanţi de peste hotare din 20 de ţări.

Câteva cuvinte despre revista ştiinţifică a institutului nostru „Surface Engineering and Applied Electrochemistry” (redactor-şef acad. M. Bologa), care chiar din anul fondării, 1965, apare în limba engleză. Ne bucură şi faptul că, începând cu anul 2007, revista noastră este diseminată în toate ţările avansate ale lumii cu sprijinul cunoscutei edituri „Springer”. Acum doi ani, revistei i-a fost atribuit aşa-numitul factor de impact. Astfel, statutul revistei a fost ridicat la un nivel calitativ nou în ierarhia publicaţiilor ştiinţifice din lume, ea fiind, de fapt, unica din ţară care deţine acest factor de impact, mult râvnit de multe instituţii ştiinţifice.

– Ce vă fac copiii? M-a impresionat ultimul fotoreportaj „Satul Chişinău”, realizat de fiul Dvs., Alexandru, plasat pe blogul său, www.culiuc.com. Sunteţi despărţiţi de mai mulţi ani, le duceţi dorul?

– Ambii noştri copii sunt absolut independenţi de mulţi ani. Feciorul, Sandu, care are 35 de ani, ca şi părinţii săi, este absolvent al Liceului Teoretic „Gh. Asachi” din Chişinău, dar şi al unui liceu american, Cohasset High School, unde a învăţat timp de un an. Studiile universitare le-a făcut la ASEM, apoi a urmat masteratul şi doctoratul la Universitatea din Harvard, după care a fost angajat la Fondul Monetar Internaţional cu poziţie permanentă. Actualmente, Sandu locuieşte la Washington şi-l vedem acasă doar o dată în an.

Elena, fiica noastră, este cu 8 ani mai mică decât Sandu. Şi ea, urmându-şi fratele, şi-a făcut studiile la ASEM, iar anul acesta, după ce a susţinut cu brio examenele de admitere, a fost acceptată la masterat la Massachusetts Institute of Technology, Sloan School of Management. Desigur le ducem dorul copiilor şi noi, şi bunicii. Cât priveşte blogul lui Sandu, îl citesc şi eu cu mult interes, a însuşit fotografierea ca pe o artă, căreia îi acordă suficient timp. Mă bucur de realizările lui sub toate aspectele.

– Anterior, într-un dialog, aţi mărturisit că cultura fizică este un imperativ al vieţii fiecărui om cult. Rămâne în vigoare acest enunţ?

– Da, desigur, cultura fizică rămâne o prioritate. Zilnic fac mai multe exerciţii, inclusiv la bară, sar cu coarda, iar în fiecare duminică, în mod obligatoriu, alerg 8-10 km în jurul lacului din Valea Morilor sau pe teritoriul Dendrariului. În plus, fac aproape o oră de gimnastică. În perioadele de concediu sau fiind în delegaţii de lungă durată peste hotare, practic alergările aproape zilnic – de regulă, campusurile universitare oferă toate condiţiile pentru sport. Am o deosebită plăcere să alerg cu Sandu împreună. Dânsul fiind bine antrenat, în weekend aleargă până la 20 km. Elena, de asemenea, face mult sport, patinează foarte bine, uneori ne plimbam cu ea pe patine cu rotile…

– Vă mulţumesc pentru interviu!

Interlocutor: Tatiana ROTARUI

Imterviul a fost publicat în hebdomadarul "Literatura şi Arta", nr. 48 de la 29 noiembrie 2012


Copyright © 2001–2010 Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare