CNAA   Consiliul Naţional
   pentru Acreditare şi Atestare
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.cnaa.md
Originalul: /nomenclature/agriculture/060106/exam/

Programa examenului de doctorat

06.01.06 – Legumicultură

Recomandări metodice generale

La baza programului tip, sânt puse disciplinele şcolii superioare: legumicultura, botanica, fiziologia plantelor, pedologia, agrologia, agrochimia, fitopatologia, entomologia, protecţia plantelor, selecţia si producerea seminţelor, păstrarea şi prelucrarea legumelor, metodologia experienţelor, organizarea şi economia în legumicultură.

Examenul la specialitate determină cunoştinţele competitorului în domeniul dat al ştiinţei, istoria formării şi dezvoltării ştiinţei date, bazelor ei ştiinţifice, a problemelor de bază în această ştiinţă şi a căilor de rezolvare a lor. Competitorul trebuie să dea dovadă de cunoştinţe profesioniste în specialitatea aleasă şi să posede metodele moderne de cercetări. Competitorul trebuie să studieze lucrările de bază pe specialitatea, să cunoască publicaţiile periodice, standardele şi materialele normative pe specialitate.

Programul constă din două părţi:

Conţinutul cursului

Introducere


Legumicultura este ca ramură a fitotehniei şi ca disciplină ştiinţifică.
Istoria legumiculturii în ţara noastră. Clasicii legumiculturii ca ştiinţă şi meritele lor în dezvoltarea ramurii.
Valoarea nutritivă a legumelor şi importanţa economică a legumiculturii. Starea actuală a legumiculturii în Moldova. Direcţiile de dezvoltare a legumiculturii în perioada de post privatizare (tipurile de producători şi specializarea gospodăriilor etc). Sarcinile şi direcţiile de dezvoltare a ramurii.
Starea actuală, tendinţele de dezvoltare a legumiculturii peste hotare.

I. Particularităţile de bază a culturilor legumicole


1.1. Caracteristica culturilor legumicole Clasificarea culturilor legumicole: botanică, după orientarea în spaţiu a organelor aeriene şi subterane (formele vitale), gospodărească – după organele utilizate în hrană. Centrele de provenienţă a culturilor legumicole. Creşterea şi dezvoltarea plantelor legumicole. Legităţile formării aparatului asimilator şi recoltei la diferite plante legumicole.
1.2. Ecologia plantelor legumicole Metodele de optimizare a factorilor ecologici în scopul accelerării formării, sporirii şi îmbunătăţirii calităţii recoltei. Procedeele de regulare a creşterii şi dezvoltării plantelor legumicole. Indici ce caracterizează relaţiile plantelor faţă de factorii mediului; noţiunea de rezistenţă, exigenţă şi sensibilitate. Caracterul complex de acţiune a factorilor externi asupra plantelor legumicole. Acţiunea directă şi indirectă a factorilor.
1.2.1. Regimul termic Clasificarea plantelor legumicole după exigenţă faţă de căldură, periodismul termic, cerinţele faţă de temperatura aerului şi solului, rezistenţă faţă de frig şi arşiţă; metodele de îmbunătăţire a regimului termic.
Metodele de călire a plantelor la diferite nivele de temperatură (agrotehnice şi de selecţie). Metodele de control a regimului de temperatură.
1.2.2. Regimul de lumină
Acţiunea intensităţii şi a componenţii spectrului luminii asupra creşterii şi productivităţii plantelor legumicole. Fotoperiodismul plantelor legumicole. Diferenţierea de specie şi soi a plantelor legumicole după reacţia la intensitatea luminii şi lungimea zilei. Metodele de optimizare a regimului de lumină în câmp şi pe teren protejat.
Metodele şi aparatele de control a regimului de lumină.
1.2.3. Regimul gazos Însemnătatea concentraţiei oxigenului şi a bioxidului de carbon. Influenţa lor asupra plantelor şi a producţiei. Reacţia plantelor legumicole la conţinutul în aer a etilenei, gazului de cahlă (oxidului de carbon) şi a gazelor ce poluează atmosfera (oxidului de sulf, oxidul de azot, ozonul).
Utilizarea gazelor la regularea creşterii, dezvoltării plantelor şi păstrarea legumelor.
1.2.4. Regimul de umiditate
Clasificarea plantelor legumicole după cerinţele de umiditate. Factorii ce apreciază cerinţele plantelor legumicole faţă de umiditate. Calitatea producţiei în funcţie de regimul de umiditate. Metodele de optimizare a regimului.
1.2.5. Regimul de nutriţie
Gruparea plantelor după gradul de utilizare a elementelor minerale şi reacţie la nivelul de fertilitate a solului. Cerinţele plantelor legumicole faţă de reacţia mediului radicular (pH), concentraţia de săruri, îngrăşăminte organice şi minerale, salinizării cu clor, sulf şi sodiu. Rezistenţa faţă de săruri şi ridicarea ei.
Influenţa îngrăşămintelor asupra calităţii producţiei. Îngrăşămintele în asolament. Principiile de alcătuire a sistemului de fertilizare şi calcularea dozelor pentru obţinerea recoltei planificate în câmp liber şi pe terenul protejat.
Cultura legumelor pe substraturi artificiale.
Metodele de control şi de dirijare a regimului de nutriţie minerală.
1.2.6. Interacţiunea reciprocă a plantelor legumicole şi a buruienilor în semănături
Acţiunea microflorei şi insectelor folositoare şi dăunătoare asupra creşterii şi productivităţii plantelor legumicole.
Alelopatia plantelor legumicole şi a buruienilor.
Dăunătorii şi bolile de bază a plantelor şi a producţiei legumicole. Metodele de diagnoză şi de protecţie. Reglamentarea aplicării pesticidelor.

II. Bazele generale ale legumiculturii


2.1. Asolamentele cu culturi legumicole
Principiile de alcătuire a asolamentului cu culturi legumicole. Tipuri de asolamente. Culturi succesive şi asociate.
2.2. Alegerea terenurilor pentru creşterea plantelor legumicole
Particularităţile prelucrării terenurilor în condiţii de irigare şi fără irigare.
2.3. Înmulţirea plantelor legumicole
2.3.1. Seminţele şi însămânţarea. Particularităţile biologice ale seminţelor
Indici ce caracterizează calităţile de însămânţare. Condiţiile de încolţire şi metodele de ridicare a capacităţilor de răsărire în câmp. Normele de însămânţare pentru diferite culturi. Bazele producerii seminţelor culturilor legumicole. Metodele de căpătare a seminţelor hibride.
2.3.2. Înmulţirea vegetativă a plantelor legumicole, folosirea în practică şi scopuri ştiinţifice
2.4. Selecţia culturilor legumicole
Importanţa soiului în tehnologia industrială. Organizarea lucrului de selecţie în ţară. Metodele şi direcţiile selecţiei culturilor de bază.
2.5. Metoda cu răsad şi alte metode de creştere a plantelor legumicole
Importanţa metodei de răsad. Direcţiile de dezvoltare a producerii răsadului pe scară idustrială.
Tehnologia producerii răsadului pentru terenul deschis şi cel protejat. Tehnologia de producere a răsadurilor în palete celulare şi blocuri din mase plastice.
2.6. Suprafeţele de nutriţie şi schemele de amplasare a plantelor legumicole
2.7. Procedeele generale de îngrijire a culturilor legumicole
Lupta cu crusta, răsărirea semănăturilor, aplicarea erbicidelor, plivitul, prelucrarea solului între rânduri. Plantarea răsadului, irigarea suplimentară. Polenizarea cu ajutorul albinelor şi bondarilor. Sistemul integrat de măsuri de protecţie. Particularităţile recoltării, condiţionării şi păstrării producţiei legumicole. Standardele.

III. Bazele ştiinţifice şi tehnologia industrială de producere a legumelor pe teren deschis


Însemnătatea culturii pentru economia naţională, provenienţa şi răspândirea, particularităţile biologice, soiurile omologate şi de perspectivă, locul în asolament, tehnologiile de producere, particularităţile pregătirii solului, semănatul, îngrijirea, recoltarea, condiţionarea producţiei, mecanizarea proceselor, selecţia şi producerea seminţelor, păstrarea, organizarea muncii şi economie, bazele programării recoltei la următoarele grupe de culturi:
Brasicaceae – varză albă, varză roşie, varză creaţă, conopida, varză de Bruxells, varza chinezească şi de Pechin, gulia, broccoli.
Rădăcinoase – morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, sfecla roşie, scorţonera, ridichea de iarnă, ridichea de lună, napul.
Legume pentru frunze şi pentru peţiol - ţelină, pătrunjel, sfeclă, cicoare.
Bulboase – ceapa comună, prazul, usturoiul, ceapa eşalotă.
Legume pentru tuberculi - cartof timpuriu.
Legume pentru fructe – familia Solonaceae – roşiile, ardeii, vinetele, păpălăul; familia Cucurbitaceae – castravetele, harbuzul, zămosul, bostanul, dovleceii, patisonul; familia Fabaceae – fasolea comună, mazărea de grădină, bobul; familia Poaceae – popuşoiul zaharat; familia Malvaceae – bame; Legumele condimentare anuale – mărarul, spanacul, salata, muştarul pentru frunze, cresonul, cimbrul, mărula, busuiocul, mageranul, etc.
Legumele perene - măcrişul, reventul, sparanghelul, hreanul, tarhonul, anghinarea, ceapa batun, ceapa şnit, ceapa de Egipt.

IV. Bazele ştiinţifice şi tehnologia industrială de producere a legumelor pe teren protejat

4.1. Importanţa, răspândirea şi perspectiva legumiculturii pe teren protejat
Construcţiile terenului protejat. Microclimatul în diferite construcţii ale terenului protejat. Substraturile nutritive folosite pe terenul protejat la cultivarea răsadurilor şi legumelor. Cultivarea legumelor în medii nutritive artificiale. Tehnologia de cultivare în sere de sticlă, solarii şi adăposturi temporare a : castraveţilor , tomatelor, vinetelor, ardeiului, verdeţurilor.
4.2. Tehnologia de producere a ciupercilor comestibile
Producerea ciupercilor de şampinion.
Cultura intensivă a ciupercilor de păstrăv.

V. Organizarea şi metodele de cercetări ştiinţifice

5.1. Sarcinile şi organizarea cercetărilor ştiinţifice
Principalele centre didactice şi de cercetări în domeniul legumiculturii în ţară şi peste hotare. Starea actuală şi direcţiile de bază de dezvoltare a cercetărilor ştiinţifice în domeniul legumiculturii.
Aplicarea rezultatelor cercetărilor în producere. Savanţii de prestigiu din ţară şi de peste hotare. Organizarea şi principalele surse de informaţie ştiinţifice.
5.2. Metodica experienţelor de câmp şi de laborator în legumicultură
Planificarea experimentelor (întrebărilor cercetate, amplasarea, mărimea şi forma parcelelor, repetările, tehnica fondării experimentului). Metodele de control ştiinţific (aparate, utilaj) şi metodica observaţiilor (fenologie, meteorologice, agrochimice, biochimice, etc.)
Prelucrarea matematică şi statistică a datelor experimentale, inclusiv şi cu aplicarea tehnicii de calcul. Indicii statistici, ce caracterizează precizia datelor experimentale. Analiza rezultatelor experimentului. Documentaţia ştiinţifică.

Literatura de specialitate

  1. V. Andrieş, Producerea ciupercilor. Univ. Agrară de Stat din Moldova. – Ch.: Centrul ed. al UASM, 2002. –182p.
  2. Balaşa M. Legumicultura. Editura didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1973.
  3. Balan M. P. Cultura legumelor în seră – Chişinău. Cartea Moldovenească, 1986.
  4. Bisico N.A. Biologhia i culitivirovanie siedobnîh gribov roda Veşenca. Kiev. Naucova dumca, 1987.
  5. Butnariu H. şi a. Legumicultură. Editura didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1992.
  6. Ceauşescu I. şi alţii. Legumicultura generală şi specială. – Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1984.
  7. Cîndea E. Dăunătorii legumelor şi combaterea lor. – Editura “Cereş”, Bucureşti, 1986.
  8. Dvornicov V.P. Păstrarea legumelor şi a cartofilor. – Chişinău. Cartea Moldovenească, 1990.
  9. Integrirovannaia zaşcita ovoşcinîh culitur v intensivnîh tehnologhiah (redactor G.A. Filipov). – Chişinev. Ştiinşa, 1988.
  10. Mănescu B. Cultura forţată de legume. Editira didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1972.
  11. Mateescu N. Producerea ciupercilor. Editura “Ceres”, Bucureşti, 1982.
  12. Matveev V.P., Rubţov M.I. Ovoşcevodstvo. – Moscva. Agropromizdat, 1985.
  13. Marinescu A. Tehnologii şi maşini pentru mecanizarea lucrărilor în cultura legumelor de cîmp. Editura “Ceres”, Bucureşti, 1989.
  14. Oroşenie seliscohozeaistvennîh culitur (coordonator Scurtul A.G.) – Chişinev. Cartea Moldovenească, 1985.
  15. Ovoşcevodstvo zaşcişcionnogo grunta (redactor A.S. Monul). – Chişinev. Cartea Moldovenească, 1986.
  16. Patron P.I. Complexnoe deistvie agropriiomov v ovoşcevodstve. Chişinev – Ştiinţa, 1981.
  17. Patron P.I. Intensivnoe ovoşcevodstvo Moldavii. – Chişinev. Cartea Moldovenească, 1985.
  18. Patron P.I. Legumicultura intensivă. Chişinău. Cartea Moldovenească, 1989.
  19. Patron P.I.. Legumicultură. – Chişinău, Editura “Universitas”, 1992.
  20. Patron P. I. Cultura legumelor. – Chişinău, 2000.
  21. Petrov G.D., Bechetov P.V. Mehanizaţia vozdelîvania i uborchi ovoşcei. – Moscva. Colos, 1983.
  22. Scurtul A.G. Optimalinîi rejim oroşenia ovoşcinîh culitur pri promîşlennoi tehnologhii ih vozdelîvania. – În cartea “Promîşlennîe tehnologhii v ovoşcevodstve”. – Chişinev. Cartea Moldovenească, 1980.
  23. Şarpe N. Combaterea integrată a buruienilor din culturile agricole. Editura “Ceres”, Bucureşti, 1987.
  24. Tarasov G.I. şi alţii. Ovoşcevodstvo zaşcişcionnogo grunta. – Moscva, Colos, 1982.
  25. Tehnologhicescie cartî po vozdelîvaniiu ovoşce-bahcevîh culitur i cartofelea na oroşaemîh zemleah (redactor P.I.Patron). – Chişinev. Cartea Moldovenească, 1984.



Copyright © 2001–2010 Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare