CNAA   Consiliul Naţional
   pentru Acreditare şi Atestare
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.cnaa.md
Originalul: /nomenclature/biology/030013/exam/

Programa examenului de doctorat

03.00.13 – Fiziologia omului şi animalelor

Recomandări metodice generale.

Fiziologia Omului şi Animalelor este ştiinţa care studiază funcţiile organelor, sistemelor de organe şi relaţiile dintre ele. Fiziologia cercetează procesele biologice din organism, interdependenţa dintre ele şi dependenţa lor de condiţiile de existenţă ale organismului. Fiziologia ca ştiinţă studiază logica vieţii asigură dezvoltarea normală şi funcţionarea organismului uman, stabilitatea lui faţă de mediul extern, comportarea adaptativă în procesele emoţionale şi de gândire. Derivate din trunchiul fiziologiei, disciplinele funcţionale mai recent apărute sunt: biochimia, biofizica, genetica moleculară.

Organismul uman se comportă ca un sistem deschis, autoreglat şi adaptat la necesităţile variabile ale materiei vii. Viaţa poate fi considerată ca o formă superioară de mişcare a materiei, rezultată prin evoluţie şi caracterizată prin metabolism, autoreproducere, autoreglare şi adaptare la condiţiile variabile ale mediului extern şi intern.

La baza sa stau procese fizico-chimice şi biologice de o complexitate deosebită. Sănătatea reprezintă relaţia armonioasă între structuri şi funcţii ca rezultat a echilibrelor homeostatice şi capacităţii de adaptare la mediu.

Factorii de menţinere a sănătăţii endogeni şi exogeni asigură starea morfo-funcţională a ţesuturilor şi aparatelor, precum şi reacţiile neuro-endocrine-metabolice de apărare şi adaptare la diversele suprasolicitări.

Capacitatea de apărare, adaptare şi rezistenţă a organismului uman la variaţiile mediului intern sau extern fiind limitată, diversele agresiuni sau suprasolicitări pot determina alterarea stării de sănătate sau homeostază şi instalarea bolii.

Spectrul de abilităţi profesionale:

  1. Să identifice caracteristicile fiziologiei umane şi animale;
  2. Să aprecieze importanţa fiziologiei umane şi animale pentru medicină, sănătate, ecologie, chimie, organizarea muncii etc.;
  3. Să interpreteze mecanismele de reglare a diferitor sisteme de organe;
  4. Să cunoască rolul reactivităţii imunologice;
  5. Să descrie mecanismele funcţionării legăturilor aferentaţiei inverse;
  6. Să descrie metodele de cercetare utilizate în fiziologie, medicină, biochimie;
  7. Să argumenteze modificările activităţii organismului uman, a diferitor sisteme în dependenţă de vârstă, şi activitatea profesională;
  8. Să definească conceptul de homeostază – ca constantă a mediului intern;
  9. Să modeleze anumite stări funcţionale ale organismului, analizând starea funcţională a lor;
  10. Să analizeze şi să propună modalităţi de normalizare a stării funcţionale a organismului în situaţii stresorice, stări încordate ale sistemului nervos central;
  11. Să determine rolul hormonilor în procesele de adaptare şi sporire a rezistenţei organismului faţă de radiaţie, substanţe toxice.

Conţinutul cursului

Introducere

Cuvintele-cheie: fiziologie, evoluţie, biologie, factori ecologici.

Definiţia, obiectul şi evoluţia fiziologiei: Omul forma cea mai evaluată de organizare şi funcţionare a materiei vii. Fiziologia umană şi animală – unul din compartimentele fundamentale; ale biologiei. Evoluţia fiziologiei. Fiziologia în antichitate, greco-romană, evul mediu, sec. XIX, XX, actuală. Succesele fiziologiei moderne şi importanţa ei pentru medicină, agricultură, instruire, educaţie, organizarea muncii, ecologie. Fiziologia şi creativitatea gândirii. Organizarea funcţională a materiei vii şi compuşii organici. Apa şi lichidele organismului. Obţinerea de cunoştinţe referitoare la natura relaţiilor dintre organismele animale şi factorii de mediu. Influenţa factorilor ecologici asupra omului.

Sistemele funcţionale

Cuvintele-cheie: sistem funcţional, homeostază, nivel biologic.

Formarea sistemelor funcţionale. Nivelurile biologice de reglare şi autoreglare. Rolul mediului ambiant în formarea lor. Organizarea funcţională a corpului uman şi homeostazia mediului intern.

Fiziologia sângelui

Cuvintele-cheie: sângele, hematii, funcţii, coagulare, transfuzie, grupe sanguine.

Apa în organism, repartiţia, deplasarea. Sângele, funcţia, proprietăţile fizico-chimice. Hematiile. Plasma şi elementele figurate. Funcţia de apărare a sângelui. Modificările compoziţiei sângelui ca indici biologici de apreciere a stării ecologice şi stărilor funcţionale ale organismului. Tulburările hemostaziei normale. Coagularea sângelui. Transfuzia. Grupele sanguine. Factorul rezus. Hemostazia.

Fiziologia sistemului cardio-vascular

Cuvintele-cheie: inimă, proprietăţi, electrocardiogramă, reglare, circulaţie, tensiune.

Inima. Structura şi proprietăţile muşchiului cardiac (Excitabilitatea, automatismul, conductibilitatea, contractibilitatea, tonicitatea). Ciclul cardiac, fazele activităţii cardiace. Electrocardiograma şi analiza ei. Modificările patologice ECG. Reglarea nervoasă şi umorală a inimii. Structura arborului vascular. Hemodinamica arterială. Pulsul, presiunea arterială şi valorile presiunii la om. Reglarea nervoasă şi umorală a presiunii arteriale. Circulaţia capilară. Reglarea circulaţiei capilare. Circulaţia venoasă şi reglarea ei.

Fiziologia aparatului respirator

Cuvintele-cheie: evoluţie, aparat respirator, transport, reglare, ventilaţie.

Evoluţia tipurilor de respiraţie. Structura aparatului respirator şi mecanica respiraţiei. Ventilaţia pulmonară. Fixarea şi transportul sanguin al gazelor respiratorii. Respiraţia tisulară. Reglarea neuro-umorală a respiraţiei. Respiraţia în diferite condiţii ale mediului.

Fiziologia aparatului digestiv

Cuvintele-cheie: alimentaţie, digestie, pancreas, ficat, om-aliment.

Alimentaţia şi fiziologia digestiei. Digestia bucală, deglutiţia şi digestia gastrică. Digestia intestinală. Secreţia pancreatică şi reglarea ei. Absorbţia digestivă şi fenomenele chimice ale absorbţiei. Ficatul şi funcţiile lui. Rolul factorilor alimentari în ecosistemele umane. Relaţia de intercondiţionare reciprocă om-aliment. Vitaminele – substanţe alimentare şi preparate farmacologice. Esenţa fiziologică a consumului alimentar raţional.

Fiziologia aparatului excretor

Cuvintele-cheie: excreţie, rinichi, urină, micţiune.

Evoluţia aparatului excretor. Structura şi funcţiile principale ale rinichiului. Formarea urinei primare şi secundare. Reglarea funcţiei renale. Urina, compoziţia şi proprietăţile. Organele complimentare de excreţie. Reglarea echilibrului acido-bazic, dereglările renale, micţiunea. Influenţa factorilor ecologici asupra stărilor funcţionale a rinichilor.

Fiziologia glandelor endocrine

Cuvintele-cheie: sistem, reglare umorală, hormoni, adaptare, rezistenţă, dragoste.

Sistemul endocrin şi funcţiile umorale de reglare. Hormonii. Sistemul hipotalamo-hipofizar. Adenohipofiza şi hormonii ei. Lobul intermediar. Melanotropina şi rolul ei în procesele de adaptare şi sporirea rezistenţei organismului faţă de substanţele toxice şi radiaţie. Hormonii neurohipofizari (vazopresina, oxitocina). Glandele endocrine periferice şi hormonii lor (tiroida, timusul, pancreasul, suprarenalele, glandele sexuale). Reproducerea. Hormonii locali. Funcţiile reproductive. Sarcina, lactaţia, fiziologia fetală şi neonatală. Substratul fiziologic neurohormonal al dragostei şi reproducerii.

Metabolism şi termoreglare

Cuvintele-cheie: metabolism, izotermie, reglare, termoreglare, hipertermie, hipotermie, bioritmuri.

Schimbul de materie şi energie dintre om şi mediu.

Metabolismul glucidic, lipidic, proteic, hidrosalin. Metabolismul energetic şi reglarea temperaturii corpului. Temperatura diferitor regiuni ale corpului. Producerea şi dependenţa de căldură. Termoreglarea fizică şi chimică. Factorii biologici care reglează dependenţa de căldură. Termoreglarea în condiţii deosebite. Hipertermia. Bazele ecofiziologice ale adaptării omului la diferite condiţii termice. Fotoperiodismul în viaţa animalelor. Bioluminiscenţa şi semnificaţia biologică a acesteia în lumea animală. Adaptarea organismelor animale la presiuni joase şi ridicate. Feromonii în viaţa animalelor. Bioritmicitatea.

Fiziologia ţesuturilor excitabile

Cuvintele-cheie: excitaţie, proprietăţi, sinapsă, mediatori chimici, feromoni.

Tipurile de celule excitabile. Structura şi proprietăţile membranelor celulare. Proprietăţile fundamentale ale materiei vii (Excitabilitatea, Conductibilitatea, Transmiterea sinaptică, Mediatorii chimici).

Fiziologia muşchilor

Cuvintele-cheie: evoluţie, muşchi, mişcare.

Evoluţia formelor de mişcare. Structura, compoziţia ţesutului muscular. Proprietăţile (Elasticitatea, Relaxarea, Excitabilitatea, Contractibilitatea). Lucrul muscular. Oboseala şi refacerea. Mişcările – mijloc universal de întărire a sănătăţii şi sporirea rezistenţei organismului către factorii nefavorabile.

Fiziologia sistemului nervos

Cuvintele-cheie: neuron, encefal, scoarţa, asimetrie, somn, veghe, comportament.

Neuronul. Dezvoltarea filogenetică şi ontogenetică a sistemului nervos. Măduva spinării. Creierul cefal şi structurile lui. Rolul cortexului motor, ganglionilor bazali şi cerebelului în controlul activităţii musculare.

Sistemul nervos a vieţii vegetative. Debitul sangvin cerebral şi lichidul cefalorahidian. Scoarţa cerebrală, structura şi funcţiile ei. Plăcerea şi suferinţa. Asimetria funcţională a emisferelor – o particularitate a creierului uman. Funcţiile intelectuale ale creierului. Somnul şi veghea. Mecanismele neuro-chimice în somn şi în veghe. Rolul creierului în reglarea comportamentului. Visele.

Fiziologia analizatorilor

Cuvintele-cheie: receptori, durere, analizator, acomodare.

Noţiuni despre receptori. Clasificarea lor. Mirosul , gustul, văzul, auzul. Analizatorul cutanat. Durerea. Receptorii senzoriali: circuitele neuronale pentru prelucrarea informaţiei; simţul tactil şi al posturii. Adaptarea şi acomodarea analizatorilor.

Funcţiile nervoase superioare şi elementele de fiziologie ambiantală

Cuvintele-cheie: reflex, conştiinţă, memorie, inteligenţă, instinct, emoţie, bioritm, sănătate.

Activitatea nervoasă superioară. Reflexele condiţionate şi necondiţionate. Conştiinţa, memoria şi bazele fiziologice ale lor. Procesul de instruire. Inteligenţa. Instinctul.

Gândirea, vorbirea. Unele aspecte de fiziologie în sprijinul optimizării productivităţii muncii intelectuale.

Emoţiile omeneşti şi mecanismele lor fiziologice, stresul şi sistemele fiziologice de protecţie. Bioritmicitatea şi cronofiziologia umană.

Agenţii ecologici nocivi şi funcţiile reproductive. Omul, maşinismul – mediul ambiant. Randamentul de producere, sănătatea omului şi a mediului ambiant.

Factorii mediului înconjurător şi influenţa lor asupra dezvoltării şi capacităţii de muncă a omului. Bazele fiziologice a sănătăţii. Poluanţii endoecologici cu potenţial de acţiune asupra sănătăţii. Problemele ocrotirii sănătăţii, de educaţie antialcoolică, antinarcotică, morală şi sexuală, de igienă şi de ocrotire a mediului, de combatere a maladiei SIDA şi a altor maladii transmisibile, de pregătire a tinerilor pentru viaţa de familie şi planificare a acesteia, de propagare şi promovare a modului sănătos de viaţă.

Literatura de specialitate

  1. Babschi E. Fiziologia omului. Lumina, Chişinău, 1969.
  2. Melnic B., Guţu A., Practicum la fiziologia omului. USM., Chişinău, 1977, 1978.
  3. Corobcov A., Fiziologia normală. M., Şcoala superioară, 1983.
  4. Corobcov A., Practicum la fiziologia normală. M., Şcoala superioară. 1983.
  5. Melnic B., Spre tainele creierului. Lumina. Chişinău, 1985.
  6. Melnic B., Metronomul biologic. Lumina., Chişinău, 1985.
  7. Melnic B., Crivoi A., Compendiu de lucrări practice la fiziologia omului şi animalelor. Lumina, 1993.
  8. Melnic B., Hefco V., Crivoi A., Fiziologia omului şi animalelor. Chişinău, Stiinţa, 1993.
  9. Haulică I., Fiziologia umană. Editura medicală, Bucureşti, 1989.
  10. Arthur C., Gaiton M. D., Fiziologia umană şi mecanismele bolilor. Editura Medicală, Amaltea W. B. Saunders. Bucureşti., 1997.
  11. Melnic B., Crivoi A., Probleme actuale de fiziologie a sistemului nervos central. Chişinău, Edit. USM, 1996.
  12. Guţu I., Crivoi A., Fiziologia umană (Funcţiile de relaţie). Edit. USM. Chişinău, 1995.

Bibliografie suplimentară

  1. Batuev A., Practicum mare la fiziologia omului şi animalelor. M., 1967.
  2. Gheorghieva E., Material didactic pentru lecţiile practice la fiziologia omului. L., 1970.
  3. Culand C., Practicum la fiziologie. M., Medicina, 1970.
  4. Serbeniuc S., Îndreptar la lecţiile de fiziologie. M., 1977.
  5. Şanţa N., Sanievici E. Anatomia şi fiziologia omului. Editura didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1987.
  6. Pulbere P., Crivoi A., Biologie umană. Ştiinţa, Chişinau, 1997.
  7. Crivoi A., Sârbu A., Electroencefalografia. Chişinău, Edit. USM. 2001.
  8. Crivoi A., Compendiu la electrofiziologia experimentală. CE USM., Chişinău 2003, p. 153.
  9. Общий курс физиологии человека и животных под редакцией Н.Ноздрачева., Москва., Высшая школа, 2 тома, 1991.
  10. Основы физиологии человека. Учебник для высших учебных заведений под ред. Акад. В.И.Ткаченко, Санкт-Петерсбург, I и II том, 1994.



Copyright © 2001–2010 Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare