CNAA   Consiliul Naţional
   pentru Acreditare şi Atestare
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.cnaa.md
Originalul: /nomenclature/psychology/190007/exam/

Programa examenului de doctorat

19.00.07 – Psihologie pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii

Recomandări metodice generale

Programa examenului de doctorat la Psihologia pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii reprezintă un domeniu normativ şi reglator privind organizarea şi desfăşurarea evaluării a gradului de pregătire psihologică a doctoranzilor care realizează cercetări ştiinţifice în domeniul dat.

Programa structurează subiectele după cum urmează:

Obiectivele generale ale examenului de doctorat la psihologia pedagogică, psihologia dezvoltării, psihologia personalităţii:

Programa dată orientează doctoranzii la cunoaşterea conceptelor teoretice, experimental-teoretice, fundamentelor psihologiei pedagogice, psihologiei dezvoltării, psihologiei personalităţii. Programa include şi o bibliografie selectivă care va servi drept referinţă pentru pregătirea doctoranzilor.

I. Obiectul psihologiei dezvoltării.

Psihologia dezvoltării – ramură a ştiinţei psihologice.Obiectul de studiu a psihologiei dezvoltării: noţiuni, definiţii.Delimitarea obiectului de alte ramuri ale ştiinţei psihologice.

Schimbarea istorică a obiectului de studiu. Analiza istorică a noţiunii de copilărie. Copilăria la diferite etape ale dezvoltării societăţii. Apariţia perioadelor de vârstă noi ( preadolescenţa, adolescenţa, ş.a.).

Obiectivele teoretice ale psihologiei dezvoltării. Apariţii teoretice noi la etapa actuală a dezvoltării societăţii.

Psihologia dezvoltării ca ştiinţă cu aspect aplicativ.Obiectivele practice ale psihologiei dezvoltării.

II. Strategiile şi metodele folosite în psihologia dezvoltării.

Coraportul metodelor folosite în psihologia deezvoltării şi psihologia generală. Clasificarea metodelor.

Metodele de bază:

  1. Observarea – strategia observării în psihologia dezvoltării. Formele de bază: observarea selectivă, observarea camuflată, observarea în activitate. Specificul aplicării metodei date determinată de obiectul de studiu al psihologiei deezvoltării. Zilnicile de observare ( Muhina, Darvin, Piaget ş.a.) – produs al metodei în cauză.
  2. Experimentul – strategia experimentului în psihologia dedzvoltării. Organizarea şi realizarea investigaţiilor experimentale în dependenţă de obiectul de studiu al psihologiei dezvoltării.Formele de bază ale experimentului : experimentul de constatare, experimentul longitudinal, experimentul formativ. Limitele şi posibilităţile de aplicare a experimentului la diferite etape de vârstă. Cerinţele şi parametrii experimentului în dependenţă de obectul de studiu.
  3. Testele – strategia folosirii testelor în psihologia dezvoltării. Testele şi vârsta subiecţilor. Grupele de bază ale testelor folosite în psihologia vârstelor: de inteligenţă; de personalitate; de aptitudini; de reuşită.
  4. Studierea produselor activităţii copilului – produsele activităţii de modelare, desenul, construirea,activitatea de învăţare etc.
  5. Convorbirea – posibilităţile de folosire în psihologia dezvoltării; cerinţele faţă de această metodă, determinate de obiectul de studiu; limitele de aplicare.
  6. Cercetarea adecvată – administrarea complexului de metode şi tehnici în procesul diagnosticului dezvoltării psihice şi formării personalităţii.

III. Premisele, condiţiile, forţele motrice ale dezvoltării psihice în cadrul diferitor concepţii.

Noţiunea de dezvoltare psihică şi formare a personalităţii. Evoluţia noţiunilor în procesul constituirii şi dezvoltării psihologiei vârstelor.

Premisele dezvoltării psihice – concepţii, teorii, păreri. Delimitarea premiselor naturale pentru dezvoltarea psihică ţi formarea personalităţii de alte procese, fenomene.

Condiţiile dezvoltării psihice şi formării personalităţii:

Forţele motrice ale dezvoltării psihice şi formarii personalităţii. Înţelegerea acestei categorii în funcţie de poziţia metodologică şi teoretică a savanţilor – autori. Concepţii biologice. Concepţii socio – genetice. Psihologia rusă şi problema forţelor motrice (A.N.Leontiev, D.B.Elconin ş.a.). Finalităţi metodologico – teoretice.

IV.Istoria apariţiei psihologiei dezvoltării.

Corelaţia obiectelor de studiu a psihologiei dezvoltării şi psihologiei generale. Apariţia interesului ştiinţific faţă de dezvoltarea psihică în istoria ştiinţei ( filosofia, studiile psihologice etc.). Apariţia psihologiei ca ştiinţă independentă. Divizarea obiectului şi apariţia deferitor ramuri. Primele lucrări în perioada de constituire a psihologiei dezvoltării.

Prima lucrare ştiinţifică în domeniu ( 1881-1882) a lui Preier. Concepţiile iniţiale, teoriile şi aportul în dezvoltarea psihologiei vârstelor ( Peret, Hull, Gross, K.Buhler ş.a.).

Concepţiile iniţiale referitor la ontogeneza personalităţii. Aportul marilor psihologi V.Ştern, S.Freud ş.a.

Apariţia şi dezvoltarea iniţială a diferitor curente, şcoli psihologice, teorii în jumătatea a doua a sec. XIX – începutul sec. XX.

V.Concepţiiile dezvoltării psihice şi formării personalităţii de pînă la L.Vâgotsky.

L.Vâgotsky şi psihologia dezvoltării.

Analiza concepţiilor referitor la periodizarea psihică şi formarea personalităţii. Evidenţierea de către Vâgotsky a trei grupe de scheme. Caracteristica grupelor de bază. Principiile de periodizare.Corelaţia principiului cu procesul dezvoltării. Esenţa schemelor şi neajunsurile de bază.

Analiza critică propusă de Vâgotsky.

L.Vâgotsky şi psihologia dezvoltării. Caracteristica generală a activităţii ştiinţifice în domeniul psihologiei dezvoltării.

Structura şi dinamica de vârstă. Direcţii de bază şi secundare în procesul dezvoltării. Situaţia socială de dezvoltare. Neoformaţiunile centrale psihologice de vârstă. Perioadele stabile şi crizele în dezvoltare. Periodizarea de vârstă propusă de Vâgotsky.

Problema vârstei şi dinamica dezvoltării. Nivelul actual.Zona dezvoltării proxime.Instruirea şi zona proximei dezvoltări.

VI.Şcolile psihologiei genetice.

Caracteristica de bază a concepţiilor :

VII. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii în primul an de viaţă

Caracteristica psihologică a nou-născutului. Grupele de reflexe necondiţionate şi importanţa lor în viaţa copilului.

Caracteristica primei luni de viaţă: apariţia primelor reflexe condiţionate ( concentrarea vizuală, concentrarea auditivă, reflexul de orientare).Stimularea activităţii analizatorilor superiori ca condiţie pentru dezvoltarea de mai departe a copilului.Noţiunea de „ foame sensorială”.

„Complexul de înviorare” – hotarul între nou-nîscut şi pruncie. Dezvoltarea acţiunilor de apucare pe parcursul primului an de viaţă. Dezvoltarea proceselor cognitive . Felul dominant de activitate

Criza la un an. Caracteristica generală.

VIII.Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii în copilăria precoce.

Trei direcţii de bază în dezvoltare:

Dezvoltarea iniţială a activităţii productive: Dezvoltarea proceselor cognitive în perioada dată: Formarea personalităţii în copilăria precoce: formaţiunile de bază; conştiinţa de sine, etc.

IX.Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii la vârsta preşcolară.

Caracteristica generală a perioadei preşcolare: situaţia socială de dezvoltare.

Felul dominant de activitate – jocul cu roluri. Esenţa şi conţinutul jocului cu roluri. Natura socială a jocului. Concepţiile psihologilor K.Gross, S. Freud, J. Piaget, D.Elconin ş.a. privind jocul cu roluri. Subiectul jocului şi dezvoltarea lui. Clasificarea tipurilor de bază a jocului pe roluri. Jocul cu roluri şi dezvoltarea psihică.

Dezvoltarea activităţilor productive şi semnificaţia lor pentru dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii. Dezvoltarea vorbirii pasive şi active .

Dezvoltarea psihică a preşcolarului: atenţia, percepţia, memoria, gândirea, imaginaţia – caracteristica generală.

Formarea personalităţii: sfera motivaţională, sfera emoţional-volitivă, conştiinţa de sine , etc.

Apariţia premiselor şi dezvoltarea activităţii de învăţare la preşcolari.

Gradul maturităţii şcolare. Caracteristicile de bază.

Criza la 7 ani.

X. Elevul mic.

Caracteristica generală a vârstei: situaţia socială de dezvoltare. Poziţia nouă – elev. Caracteristica psihologică a perioadei începătoare de instruire în şcoală – adaptarea la şcoală.

Felul domimânant de activitate – învăţarea. Specificul acestei activităţi. Concepţii diferite privind structura activităţii de învăţare.

Dezvoltarea psihică a elevului mic: caracteristica generală a sferei cognitive.

Formarea personalităţii: noile structuri de personalitate, etc.

Neoformaţiunile psihologice la elevul mic:

XI.Perioada preadolescentă.

Caracteristica generală a vârstei preadolescente. Situaţia socială de dezvoltare.

Criza preadolescenţei. Tempoul rapid al dezvoltării fizice şi intelectuale. Nivelul nou al conştiinţei de sine. Poziţia interioară a preadolescentului.”Sentimentul maturităţii” – ca neoformaţiune centarală psihologică de vârstă.

Activitatea de învăţare şi dezvoltarea intelectuală a preadolescentului.Interesele cognitive şi orientarea profesională.

Sfera motivaţională a preadolescentului. Nivelul nou de organizare a activităţii intelectuale: percepţia analitico-sintetică; atenţia şi memoria; gândirea activă, creativă.

Formarea personalităţii preadolescentului. Interacţiunea preadolescentului cu maturii; Comunicarea cu semenii – fel dominant de activitate.

Formarea sferei morale a preadolescentului. Dezvoltarea conştiinţei de sine la preadolescenţi.

Preadolescentul „dificil” în clasă, grup.

XII. Dezvoltarea psihică şi formarea personalităţii adolescentului.

Caracteristica generală a vârstei adolescente. Situaţia socială de dezvoltare.Abordarea biogenetică, sociogenetică, psihogenetică. Neoformaţiunile psihologice în psihicul şi personalitatea adolescentului.

Caracteristica sferei emoţional-volitive. Conştiinţa de sine.Relaţiile adolescenţilor cu semenii şi adulţii. Orientarea socială şi autodeterminarea adolescenţilor. Planurile pentru viitor.Autodeterminarea socială şi profesională. Concepţia despre lume.Valorile morale.

XIII.Introducere în psihologia pedagogică.

Obiectul de studiu, metodele şi sarcinile psihologiei pedagogice. Locul psihologiei pedagogice în sistemul ştiinţelor psihologice. Bazele metodologice ale psihologiei pedagogice.

Conceptele de bază a psihologiei pedagogice: învăţarea, educaţia, dezvoltarea, instruire, activitatea de învăţare productivă şi reproductivă.Cunoştinţe, priceperi, deprinderi.Situaţia socială de dezvoltare a personalităţii în procesul învăţării.Criteriile învăţării eficiente.

Caracteristica metodelor psihologiei pedagogice.Schimbarea istorică a metodelor de studiere a dezvoltării psihice în procesul însuşirii expeienţei sociale. Metodele diagnostice şi terapeutice în psihologia pedagogică.

XIV.Teoriile clasice şi moderne ale învăţării.

Prezentarea generală a teoriilor învăţării. Teoria condiţionării clasice ( I.Pavlov, N.Miller).Învăţarea ca proces de formare a reflexelor condiţionate.Fundamentarea fiziologică. Teoria gestaltistă a învăţării ( Kohler, Koffka). Procesul învăţării ca o structuralizare a câmpului perceptiv în anumite configuraţii. Teoria behavioristă a învăţării ( Watson, Thorndike). Legea efectului. Suportul experimental a acestor teorii.

Teoria psihogenezei operaţiilor intelectuale (J. Piaget). Asimilarea şi acomodarea. Fazele evoluţiei intelegenţei. Teoria instruirii şi dezvoltării (L.Vâgotsky). Strategia de organizare a procesului învăţării şi etapele formării acţiunilor mintale (P.Galperin).Conceptul tipurilor de instruire.Criteriile de clasificare. Teoria învăţării cumulativ – ierarhice (R.Gagne).Tipurile de învaţare: învăţarea semnalelor, învăţarea S  R, înlănţuire, asociaţie verbală, învăţare prin descriminare, însuşirea de noţiuni, învăţarea de reguli, rezolvarea de probleme. Transferul pozitiv vertical. Teoria învăţării depline( Carrol, Bloom, Block). Timpul acordat învăţării. Timpul folosit, timpul necesar. Condiţiile interne şi externe ale reuşitei şcolare. Evaluarea formativă. Teoria genetic – cognitivă şi structurală a învăţării ( J.Bruner).Modalitatea activă, iconică şi simbolică în însuşirea cunoştinţelor.

Aportul concepţiilor lui J.Piaget, B.Schiner, J.Bruner, S.Peipert, P.Galperin, N.Talâzina, V.Davâdov, D.Elconin ş.a. în rezolvarea problemelor interrelaţiei : învăţare – dezvoltare.

XV.Motivaţia învăţării.

Conceptul de motivaţie şcolară. Motivele de bază ale învăţării: interesul cognitiv, motivul autoactualizării, motivul afilierii, sentimentul datoriei, motivul notei, motivul autoafirmării etc.

Formele de manifestare a motivelor. Funcţiile motivelor. Motive intriseci şi extriseci.

Demotivare şcolară. Căile şi strategiile de motivare a elevului ( A.Markova, L.Mitina, I.Orlov ş.a.).Dezvoltarea motivelor activităţii şcolare. Modalităţile de diagnosticare a motivaţiei şcolare.Satelizarea / nonsatelizarea elevului şi motivaţia învăţării (E.Fromm).

Clasificarea obiectivelor învăţării. Taxonomia obiectivelor învăţării ( J.Bloom).

Proiectarea activităţii de învăţare, faza de realizare a activităţii de învăţare, evaluarea activităţii de învăţare şi a rezultatelor ei.

Strategia deductivă şi inductivă de formare a noţiunilor.

XVI. Factorii activităţii de învăţare.

Factorii cognitivi. Senzaţiile şi percepţile ca factori ai învăţării. Observarea ca acţiune perceptivă de bază care realizează învăţarea perceptivă.Condiţiile unei observări eficiente.Spiritul de observaţie, dezvoltarea lui prin învăţarea perceptivă.

Gândirea şi învăţarea. Rolul înţelegerii în procesul învăţării( N. Mencinskaia).

Aportul imaginaţiei în activitatea de învăţare.Funcţiile cognitive ale imaginaţiei (A. Roşca).

Memoria şi învăţarea. Legităţile de bază ale memoriei ce favorizează învăţarea.

Factorii noncognitivi. Învăţarea şi anxietatea. Impactul ei asupra pesonalităţii elevului.

Satelizarea, nonsatelizarea elevilor şi efectele lor asupra învăţării.

Cerinţe psihoigienice şi ergonomice ale învăţării eficiente. Curba zilnică a învăţării. Curba oboselii. Legi, principii şi reguli ale învăţării eficiente.

XVII. Obiectul şi obiectivele de cercetare a psihologiei personalităţii

Personalitatea ca obiect de cercetare ştiinţifică. Diversitate şi unitate în studiul personalităţii. Evoluţia studiilor despre personalitate în psihologie. Obiectivele psihologiei personalităţii. Definirea conceptului de personalitate. Precizări terminologice în teoria personalităţii: distincţie între termenii “om”, “individ”, “individualitate”, “personalitate”. Continuitate şi unitate dintre ereditatea umană şi factorii socio-culturali în formarea personalităţii umane. Personalitatea ca subiect activ în cîmpul social-istoric.

XVIII.Problemele şi strategiile psihologiei personalităţii

Multitudinea principiilor în baza cărora este înţeleasă, studiată şi interpretată personalitatea. Principalele strategii de abordare a personalităţii existente în psihologia contemporană: psihodinamică, caracterologică, behavioristă, fenomenologică, cognitivă, ex-sovietică.

Teoriile personalităţii şi criteriile de apreciere a acestora (comprehensivitate, utilitate, coerenţă, economie, testabilitate, acceptabilitate, validitate empirică etc.). Metodele de studiere a personalităţii (observarea, metoda anamnezei, experimentul, testarea, interviul). Noţiuni generale despre schimbarea personalităţii: dezvoltarea personalităţii, formarea şi educarea personalităţii, psihoterapia.

XIX.Abordarea caracterologică a personalităţii.

Reperele teoretice şi obiectivele majore ale strategiei caracterologice. Stabilitatea, constanţa, consecvenţa şi generalitatea trăsăturilor de personalitate. Metodele de studiere a personalităţii în strategia caracterologică. Esenţa metodei analizei factoriale.

Teoriile însuşirilor de personalitate. Specificul studierii diferenţelor interpersonale în acest tip de teorii. Teoria trăsăturilor (G. Allport). Trăsături comune şi dispoziţii personale(cardinale, centrale, secundare). Dimensiunile personalităţii în teoria lui H. J. Eysenck: extraversiunea-introversiunea, nevrotismul, psihoza. Factorii de personalitate în teoria sistemelor organizate a lui B.R. Cattell.

Tipologiile personalităţii. Analiza complexă a personalităţii ca bază a elaborării tipologiilor de personalitate. Criteriul constituţional-antropometric în teoriile lui E. Kretschmer şi W. Sheldon. Introvertiţii şi extravertiţii în teoria lui C.G. Yung. Variaţia tipurilor de personalitate în dependenţăde funcţiile conştiinţei în teoria junghiană. Tipurile ideale de bază ale personalităţii în teoria lui E. Spranger.

XX.Perspectiva behavioristă de abordare a personalităţii.

Premizele apariţiei abordării behavioriste a personalităţii. Comportamentul ca punct de temelie în studierea, înţelegerea şi interpretarea personalităţii. Behaviorismul clasic- o schimbare radicală în psihologie(J. B. Watson). Metodele de studiere a personalităţii în orientarea behavioristă. Noţiunile de “stimul” şi “reacţie”.

Neobehaviorismul. Factorii ce influienţează comportamentul în teoria lui E. Tolman. Condiţionarea operantă a comportamentului ca bază în formarea personalităţii în teoria lui B. F. Skinner.

Sociobehaviorismul(A. Bandura). Observarea şi imitarea comportamentului. Modelul determinismului reciproc. Teoriile cognitiv- comportamentale – accente noi în strategia behavioristă(W. Michel).

Învăţarea comportamentului în teoriile strategiei behavioriste.

XXI. Abordarea psihanalitică a personalităţii.

Freudismul.

Originile psihanalizei (Charcot, Breuer, Bernheim). Fondatorul psihanalizei – S. Freud. Accepţiunile principale a termenului de psihanaliză: metodă psihoterapeutică, metodă de investigaţie, teorie a personalităţii, orientare în filosofie.

Teme majore în teoria psihanalitică. Natura deterministă a comportamentului uman. Inconştientul şi determinismul intrapsihic. Comportamente ilustrative ale determinării inconştiente a personalităţii: acte ratate la nivel senzorial, la nivelul limbajului oral şi scris (lapsus), la nivelul acţiunilor, pseudoamneziile, visurile etc. Dinamica personalităţii. Energia psihică – sursa motivaţiei umane. Refocalizarea energiei. Catexis. Cele două segvenţe a teoriei pulsiunilor (pulsiuni sexuale şi pulsiunile eu-lui; pulsiunile Eros şi Thanatos). Libido ca manifestare dinamică în viaţa psihică a pulsiunii sexuale.

Organizarea personalităţii. Inconştient, preconştient, conştient. Id, Ego, Superego: natura, originea, nivelul, principiul, scopul. Interacţiunea dintre Id, Ego, Superego. Conflictele posibile dintre aspectele personalităţii.

Dezvoltarea personalităţii. Stadiile dezvoltării psihosexuale a individului uman. Complexele Oedip şi Electra.

Metodele de investigaţie folosite în psihanaliză: analiza asociaţiilor libere, interpretarea viselor, analiza actelor ratate.

Noţiuni generale despre angoasă. Tipurile angoasei. Mecanismele de apărare ale Ego: represia, negarea, regresia, proiecţia, replasarea, raţionalizarea, identificarea, sublimarea.

XXII. Diverse aspecte ale tratării personalităţii în teoriile postfreudiene.

Psihologia analitică – excrescenţă a ideilor lui S. Freud (C.G.Yung). Organizarea personalităţii: Ego-conştient, Inconştientul personal, Inconştientul colectiv. Componentul structural major al inconştientului colectiv- arhetipul. Procesul de individuaţie.

Psihologia individuală – orientare a psihanalizei clasice (A. Adler). Tendinţa spre superioritaten ca dominantă în dezvoltarea personalităţii. Condiţiile ce favorizează cultivarea sentimentului inferiorităţii în copilărie.Tipurile şi modurile de obţinere a compensării.

Teoria psihanalitică a lui Karen Horney. Problema condiţionării sociale a formării personalităţii şi a apariţiei nevrozelor. Sentimentul înnăscut al neliniştii. Tendinţele de bază ale personalităţii.

Trebuinţa de securitate în teoria lui Harry Sullivan. Rolul relaţiilor interpersonale în formarea şi manifestarea personalităţii. Problema libertăţii în psihanaliza radical – umanistă a lui Erich Fromm.

XXIII. Abordarea fenomenologică a personalităţii.

Ideile de bază a psihologiei umaniste: libertatea, starea existenţială a omului, integritatea Eu-lui, realizarea potenţialului personal.

Teoria autoactualizării (C. Rogers). Noţiunile de actualizare şi autoactualizare. Eul real şi Eul ideal. Omul funcţional perfect, caracteristicile lui. Condiţiile pentru autoactualizare: acceptarea, autoacceptarea, congruenţa persoanelor de referinţă, înţelegerea empatică.

Ierarhia trebuinţelor în teoria lui A. Maslow.Tendinţa spre autoactualizare şi autorealizare ca motiv al dezvoltării personalităţii. Caracteristica psihologică a autoactualizanţilor. Valorile existenţiale. Tendinţa spre căutarea sensului vieţii în teoria lui V.Francl.

XXIV. Strategia cognitivă de abordare a personalităţii.

Cogniţia umană ca factor determinant al dezvoltării personalităţii. Abordarea proceselor cognitive prin analogia cu procesările de informaţie la calculator. Arhitectonica sistemului cognitiv uman: reprezentările cognitive, schemele cognitive, operaţiile cognitive(U. Neisser).

Teoria constructelor personale(Kelly). Modelarea comportamentului uman. Relaţia sistemului cognitiv uman cu afectivitatea şi motivaţia.

Categoria “Eu” din perspectiva cognitivistă.

XXV.Teoria personalităţii în şcoala psihologică rusă.

Învăţătura despre unitatea personalităţii şi activităţii în lucrările savanţilor sovietici. Unităţile de analiză a teoriei personalităţii: individ, personalitate, individualitate, activism, activitate, comunicare, grup, colectiv, conştiinţă, dezvoltare.

Etapele de bază în studiul personalităţii. Elaborarea abordării de pe poziţiile categoriei de activitate(Rubinştein). Modelul integral în studiul individualităţii (Ananiev). Studierea problemei deosebirilor individuale (Teplov, Merlin). Abordarea sistemică a personalităţii. Concepţia structurii dinamice funcţionale a personalităţii (Platonov C.C). Structura personalităţii în teoriile lui A.V.Petrovschii şi Covaliov A.G.

XXVI. Evoluţia concepţiilor despre “EU” în psihologie.

Conştiinţa de sine – element central al personalităţii.

Diversitatea viziunilor referitor la înţelegerea şi interpretarea categoriei de “Eu”. Perioada psihofilosofică în cercetarea Eu-lui. Eu-l fundamental şi Eu-l social în teoria lui H. Bergson. Eu – obiect şi subiect al cunoaşterii în lucrările lui W.James. Etapa psihanalitică şi interacţionistă. Concepţiile contradictorii şi totodată complementare a lui S.Freud şi G.H.Mead. Studierea Eu-lui în periaoda autonomistă şi psihoumanistă(H. Hartman, R. Loewenstein, C.Rogers). Etapa psihosocială. Redescoperirea Eu-lui de către psihologia socială.

Probleme fundamentale în cadrul studiului conştiinţei de sine: geneza imaginii de sine, dactorii determinanţi şi structura acestei formaţiuni psihice (component cognitiv, apreciativ, emotiv). Realaţia conştiinţei de sine cu alte aspecte ale vieţii psihice a personalităţii (activitate, comunicare, etc.)

XXVII. Psihologie însuşirilor de însuşiri de personalitate

Modelul trăsăturilor.
Identitatea şi unitatea personalităţii. Noţiunea de trăsătură psihică şi de personalitate. Constelaţia de trăsături (P.Guilfort). Tipul psihologic - cadru de clasificare a grupajelor de trăsături. Trăsăturile cardinale, trăsăturile principale, trăsătruri secundare şi de fond (G. Allport).

Modelul factorial.
Noţiunea de factor, strategia factorială. Noţiunea de corelaţie, factorul comun. Analiza factorială. Proximitatea teoriei factoriale.Demersurile tipice în abordarea personalităţii (modelul trăsăturilor, modelul factorial ).

Conceptul de personalitate.

Omul ca sistem biopsihosocial. Cadrele social, biologic şi psihologic ca mijloace ale formării personalităţii. Personalitatea în contextul relaţiilor interpersonale şi sociale. Condiţiile interne de dezvoltare a personalităţii.

Temperamentul. Definiţie şi clasificare. Definirea temperamentului prin nivel energetic al acţiunii şi prin dinamica acţiunii. Cadrul de clasificare a temperamentelor după Hippocrate (temperamentul coleric, sangvin, flegmatic, melancolic ). Caracterizarea.

Tipologia activităţii nervoase superioare.

Corespondenţa între tipurile de activitate nervoasă şi clasificările temperamentelor după I. Pavlov. Forţa, echilibru şi mobilitatea proceselor nervoase fundamentale (excitaţia şi inhibiţia).

Determinarea temperamentului şi a tipului de sistem nervos.
Corespondenţa între tip nervos şi temperament. Determinantele tipurilor temperamentale: forţa proceselor nervoase (tip puternic şi tip slab); balanţa proceselor nervoase (tip echilibrat şi tip neechilibrat); mobilizarea proceselor nervoase (mobil, inert).

Descendenţa neupavloviană.
Dimensiunile Psihofiziologice bipolare ale temperamentului. Dinamismul proceselor nervoase. Dissocierea între forţa proceselor nervoase şi pragul senzitivităţii. Teoria temperamentului pe cuplu reactivitate – activitate (J. Strelau). Corelaţia cu alte tipologii.

Caracterul. Definiţia.
Caracterul ca valoare etică. Conceptele de orientări axiologice a persoanei. Reflectarea caracterului în conduită şi comportament.

Structura caracterului.
Structura caracterului lui N. Levitov: segmentul direcţional şi segmentul director. Atitudini. Sistem de atitudini şi trăsături. Cuplul atitudini – valori. Valorile ca valenţă a obiectelor. Importanţa tipului de temperament şi sistem nervos în formarea caracterului. Trăsături pozitive şi negative în caracter.

Aptitudinile.

Definiţie.
Noţiune de aptitudine. Taxonomia aptitudinilor umane după E. Fleishman. Clasificarea aptitudinilor. Prespoziţiile naturale – native. Condiţionarea social – istorică a aptitudinilor. Aptitudini şi deprinderi.

Inteligenţa ca aptitudine generală.
Definiţie. Componenta genetică şi influenţa mediului. Teoria triarhică a inteligenţei.

Aptitudini speciale.
Noţiuni de aptitudini profesionale, aptitudini didactice. Însuşiri sau combinaţii de însuşiri cu directivare profesională.

Bibliografie selectivă:

  1. Ausubel D.,Robinson F. Învăţarea în şcoală. Bucureşti, 1981.
  2. Badea Elena. Caracterizarea dinamică a copilului şi adolescentului.Bucureşti, 1997.
  3. Bruner J.Pentru o teorie a instruirii.Bucureşti,1970.
  4. Creţu C. Politica promovării talentelor, dreptul la o educaţie diferenţiată.Iaşi, 1995.
  5. Creţu C. Psihopedagogia succesului Iaşi, 1997.
  6. Cosmovici A., Iacob L. Psihologie şcolară. Iaşi, 1998.
  7. Dragan I. Psihologia învăţării. Timişoara, 1997.
  8. Druţă F. Psihologie şi educaţie. Bucureşti, 1998.
  9. Dumitru G. şi C. Psihologia procesului de învăţământ. Bucureşti, 1997.
  10. Gilly M. Elev bun, elev slab. Bucureşti, 1976.
  11. Golu P. Învăţare şi dezvoltare. Bucureşti, 1985.
  12. Inhelder B.,Sinclair H. Învăţarea şi structura cunoaşterii. Bucureşti, 1974.
  13. Jinga I.,ş.a. Învăţarea eficientă. Bucureşti, 1994.
  14. Matei N. Învăţarea eficientă . Bucureşti, 1988.
  15. Mitrofan N. Testarea psihologică a copilului mic. Bucureşti, 1997.
  16. Mureşan P. Învăţarea eficientă şi rapidă. Bucureşti, 1990.
  17. Piaget J. Psihologia inteligenţei. Bucureşti, 1998.
  18. Psihologia vârstelor şi pedagogică.Chişinău, 1992.
  19. Practicum la psihologia vârstelor şi pedagogică./Sub red. Şerbakov A. Chişinău, 1992.
  20. Psihopedagogia. Coord. Neculau A.,ş.a. Iaşi, 1994.
  21. Schiţe din istoria psihologiei. Chişinău, 1994.
  22. Şchiopu U. Psihologia vârstelor, Bucureşti, 1995.
  23. Божовичь Л. Личность и ёё формирование в детском возрасте. М., 1968.
  24. Валлон А. Психическое развитие ребёнка М.,1967.
  25. Выготский Л. Собрание сочинений. Т.2.3,4 М., 1983,1984.
  26. Ильясов И. Структура процесса учения. М., 1986.
  27. Эльконин Д. Детская психология. М., 1960.
  28. Эльконин Д. Психология игры. М., 1978.
  29. Хрестоматия по возрастной и педагогической психологии. М., 1980, 1981.
  30. Якунин В. Педагогическая психология. М., 1998.
  31. Adler A. “Psihologia şcolarului greu educabil”,Bucureşti 95
  32. Adler A. “Cunoaşterea omului”, Bucureşti 96
  33. Allport G.”Structura şi dezvoltarea personalităţii”, Bucureşti 81
  34. Fordham F. ”Introducere în psihologia lui C.G.Jung”,Bucur. 98
  35. Freud S. “Autobiografie”,Bucureşti 95
  36. Freud S. “Opere”,4volume, Bucureşti 94
  37. Fromm E. “ Frica de libertate”, Bucureşti 98
  38. Golu M. “Dinamica personalităţii”,Bucureşti 93
  39. Hayes N., Orrell S. “Introducere în psihologie”, Bucureşti 97
  40. Horney K. “Personalitatea nevrotică a epocii noastre”,Bucureşti 98
  41. Horney K. “Autoanaliza”, Bucureşti 95
  42. Jung C.G. “Puterea sufletului.Antologie”,4 volume,Bucureşti 94
  43. Laplanche, Pontalis I. “Vocabularul psihanalizei”,Bucureşti 94
  44. Munteanu A. “Un început care se numeşte Freud”,Iaşi 97
  45. Roudinesco E. “De la Sigmund Freud la Jacques Lacan”,Bucureşti 95
  46. Schiţe din istoria psihologiei(red. A.Pospai ),Chişinău 94
  47. Stoica M. “Psihopedagogia personalităţii”,Bucureşti 96
  48. Tieger Paul D., Barron-Tieger B.”Descoperirea propriei personalităţi”,Bucureşti 98
  49. Zlate M.”Eul şi Personalitatea”,Bucureşti 97
  50. Zlate M.”Introducere în psihologie”,Bucureşti 96
  51. R.M. Liebert, M.D. Spiegler “Personality: Strategies and Issues”, Brooks, 90
  52. Dan P. McAdams “An introduction to Personality Psychology”, San Diego, 90
  53. C.B. Wortman, E.F.Lotus, M.E.Marshall “Psychology”,New York, 89
  54. C.R.Rotkay, B.P.Allen “Personality: Theory,Research, and Applications”,Brooks, 86
  55. История зарубежной психологии.Тексты.(под ред.
  56. П.Я.Гальперина, А.М.Ждан),Москва 86
  57. Зейгарник Б.В. “Теории личности в зарубежной психологии”, Москва, 1982
  58. Психология личности. Тексты (под ред. Гиппенрейтер), Москва 1982
  59. Психология индивидуальных различий. Тексты (под ред. Гиппенрейтер Ю. Б., Романова В.Я.), Москва 1982
  60. Ж. Годфруа ”Что такое психология ”, 2 тома, Москва 1992
  61. В.И. Слободчиков, Е.И. Исаев “Психология человека”, Москва 1995
  62. В. А. Петровский “Личность в психологии”, Ростов-на –Дону,96.
  63. Н. И. Рейнвальд “Психология личности”, Москва 1997
  64. А. Г. Асмолов “Психология личности”, Москва 1990
  65. Л.Хиелл, Д.Зиглер «Теории личности», Санкт-Петербург,1999
  66. К.С.Холл, Г.Линдсеи « Теории личности», Москва, 1999



Copyright © 2001–2010 Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare