CNAA   Consiliul Naţional
   pentru Acreditare şi Atestare
Versiune pentru tipar din cadrul site-ului www.cnaa.md
Originalul: /normative-acts/normative-acts-parlament/specialists-attestation/

Regulamentul atestării cadrelor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice de înaltă calificare

  1. Calificarea profesională a oamenilor de ştiinţă şi a cadrelor ştiinţifico-didactice se atestă prin grade şi titluri ştiinţifice şi titluri ştiinţifico-didactice.

  2. În Republica Moldova se conferă 2 grade ştiinţifice: de doctor habilitat şi de doctor. Oamenilor de ştiinţă care s-au afirmat în proces de cercetare li se acordă titlul ştiinţific de conferenţiar cercetător, iar celor care s-au afirmat în proces de învăţămînt superior li se acordă titlul ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar.

  3. Conferenţiarilor cercetători care s-au afirmat prin realizări ştiinţifice de anvergură şi în pregătirea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare li se acordă titlul ştiinţific de profesor cercetător. Conferenţiarilor universitari care s-au afirmat în proces didactic în pregătirea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare şi prin noi realizări ştiinţifice li se acordă titlul ştiinţifico-didactic de profesor universitar.

  4. Pentru asigurarea unor condiţii egale tuturor pretendenţilor la grade şi titluri, în Republica Moldova funcţionează un sistem naţional unic de atestare a cadrelor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice de înaltă calificare, administrat de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare (în continuare – Consiliul Naţional).

  5. Pentru atestarea cadrelor ştiinţifice de înaltă calificare, Comisia de atestare a personalului ştiinţific şi ştiinţifico-didactic de înaltă calificare (în continuare – Comisia de atestare) a Consiliului Naţional creează în organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării acreditate şi în instituţiile de învăţămînt superior acreditate, cu performanţe ştiinţifice înalte, o reţea de consilii ştiinţifice specializate.

  6. Prezentarea cadrelor ştiinţifice pentru conferirea de grade şi titluri ştiinţifice şi de titluri ştiinţifico-didactice se efectuează prin intermediul consiliilor ştiinţifice ale organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării şi senatelor instituţiilor de învăţămînt superior acreditate.

  7. Consiliile ştiinţifice specializate sînt veriga principală a sistemului naţional de atestare a cadrelor ştiinţifice, ele fiind cele care organizează susţinerea publică a tezelor de doctor/doctor habilitat şi care poartă întreaga răspundere pentru evaluarea corectă şi obiectivă a acestor lucrări.

  8. Consiliile ştiinţifice ale organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării şi senatele instituţiilor de învăţămînt superior, abilitate cu dreptul de a institui consilii ştiinţifice specializate, desemnează membrii seminarelor de profil şi/sau membrii comisiilor de problemă la specialităţile respective şi conducătorii acestora, care vor fi responsabili de estimarea tezelor de doctor/doctor habilitat.

  9. Consiliile ştiinţifice specializate se organizează ad-hoc pentru fiecare teză aparte şi activează în conformitate cu un regulament aprobat de Consiliul Naţional. Se admite examinarea de unul şi acelaşi consiliu (în şedinţe aparte) a două teze de doctor/doctor habilitat ce ţin de aceeaşi specialitate şi au teme adiacente.

  10. Consiliul ştiinţific specializat se constituie din 5 membri, inclusiv preşedintele şi secretarul ştiinţific, care au lucrări ştiinţifice la specialitatea tezei examinate. Membrii consiliului sînt propuşi de către seminarele de profil şi/sau comisiile de probleme care au recomandat teza spre susţinere. Cel puţin unul din membrii consiliului ştiinţific specializat va fi din altă organizaţie decît cea în care activează consiliul. La o solicitare motivată, se pot include suplimentar pînă la 4 doctori habilitaţi.

  11. În consiliul ştiinţific specializat învestit cu dreptul de a conferi grad ştiinţific de doctor, doctor habilitat, 2 membri şi, respectiv, 3 membri trebuie să fie doctori habilitaţi. La o solicitare motivată, consiliul poate avea 4 doctori habilitaţi.

  12. Consiliile ştiinţifice ale organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării şi senatele instituţiilor de învăţămînt superior numesc, pe un termen de 4 ani, preşedinţii (la fiecare specialitate) şi secretarii ştiinţifici (la fiecare specialitate sau la un grup de specialităţi adiacente) ai consiliilor ştiinţifice specializate ce vor activa în cadrul organizaţiei şi instituţiei de învăţămînt respective. Organizaţia din sfera ştiinţei şi inovării şi instituţia de învăţămînt superior respectivă vor asigura remunerarea secretarilor ştiinţifici.

  13. Preşedinte al consiliului ştiinţific specializat trebuie să fie un cercetător ştiinţific titular al organizaţiei respective cu grad ştiinţific de doctor habilitat. Secretar ştiinţific al consiliului ştiinţific specializat trebuie să fie numit un cercetător ştiinţific titular al organizaţiei respective cu grad ştiinţific de doctor sau doctor habilitat şi să fie responsabil de actele prezentate Consiliului Naţional.

  14. Consiliile ştiinţifice specializate se instituie exclusiv în cadrul organizaţiilor acreditate din sfera ştiinţei şi inovării şi al instituţiilor de învăţămînt superior acreditate, la specialităţi pentru care acestea sînt abilitate ca organizaţii ce instituie doctoratul, cel puţin după 3 ani de la aprobarea lor în această calitate, dacă dispun de potenţialul ştiinţific necesar examinării competente şi exigente a tezelor de doctor/doctor habilitat la specialitatea respectivă.

  15. Organizaţia în care activează consiliul ştiinţific specializat îi asigură condiţii de lucru, suportă cheltuielile aferente activităţii lui (inclusiv remunerarea membrilor consiliului şi a referenţilor oficiali, acoperirea cheltuielilor de deplasare şi de cazare) şi este responsabilă de întreaga lui activitate.

    Teza de doctor/doctor habilitat reprezintă rezultatele cercetărilor autorului şi este susţinută în scopul obţinerii gradului ştiinţific de doctor/doctor habilitat.

  16. Teza de doctor/doctor habilitat este o lucrare ştiinţifică originală, elaborată în baza propriilor lucrări ştiinţifice publicate, în scopul obţinerii gradului ştiinţific de doctor/doctor habilitat, cu rezultate teoretice şi/sau experimentale noi care ilustrează importanţa aportului la ştiinţă al pretendentului.

  17. Teza de doctor/doctor habilitat se depune la consiliul ştiinţific specializat în formă de manuscris sau, ca excepţie, în formă de referat ştiinţific în cazurile prevăzute de actele normative ale Consiliului Naţional.

  18. În introducerea tezei de doctor/doctor habilitat trebuie să se consemneze:
    1. actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate;
    2. scopul şi obiectivele tezei;
    3. noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute;
    4. importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării;
    5. aprobarea rezultatelor.

  19. Conţinutul tezei de doctor/doctor habilitat se expune astfel încît să se demonstreze în mod convingător valoarea rezultatelor investigaţiilor, locul lor în contextul cercetărilor ştiinţifice de specialitate din ţară şi din lume.

  20. Ultimul compartiment al tezei trebuie să cuprindă:
    1. sinteza rezultatelor obţinute;
    2. concluzii şi recomandări;
    3. bibliografia;
    4. lista abrevierilor utilizate în teză.

  21. Teza de doctor trebuie să aibă la bază cel puţin 5 lucrări ştiinţifice proprii publicate, inclusiv 2 lucrări publicate în reviste ştiinţifice cu recenzenţi, 2 fără coautori.

  22. Teza de doctor habilitat trebuie să aibă la bază cel puţin 20 de lucrări ştiinţifice proprii publicate după susţinerea tezei de doctor (inclusiv monografii şi/sau articole de sinteză, cel puţin 8 lucrări publicate în reviste ştiinţifice cu recenzenţi, 5 lucrări fără coautori), iar rezultatele cercetărilor ştiinţifice prezentate în teză trebuie să fie aprobate de cel puţin 5 foruri ştiinţifice internaţionale de specialitate.

  23. Se consideră lucrări ştiinţifice următoarele tipuri de publicaţii:
    1. monografiile;
    2. manualele pentru instituţiile universitare şi preuniversitare şi materialele metodico-didactice (în cazul tezelor de doctor/doctor habilitat în pedagogie);
    3. articolele publicate în culegeri de lucrări ştiinţifice de specialitate, recomandate de consiliul ştiinţific al organizaţiei din sfera ştiinţei şi inovării sau de senatul instituţiei de învăţămînt superior;
    4. articolele publicate în reviste ştiinţifice;
    5. brevetele de invenţie;
    6. tezele şi materialele publicate ale comunicărilor ştiinţifice prezentate la congrese, simpozioane, conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

  24. Lista ediţiilor ştiinţifice pentru fiecare domeniu al ştiinţei (sau grup de specialităţi) se aprobă de Consiliul Naţional şi se afişează pe site-ul acestuia.

  25. Susţinerea publică a tezei de doctor/doctor habilitat este precedată de examinarea ei de referenţii oficiali. Referenţii oficiali trebuie să fie specialişti în domeniul tezei, să nu aibă lucrări ştiinţifice în comun cu pretendentul, să dea dovadă de obiectivitate, principialitate şi nepărtinire. Activitatea referenţilor oficiali şi numărul lor este reglementat în actele normative ale Consiliului Naţional.

  26. Referentul oficial prezintă în aviz nivelul ştiinţific şi gradul de corespundere a tezei de doctor/doctor habilitat exigenţelor prezentului regulament şi altor acte normative ale Guvernului şi ale Consiliului Naţional. Avizul, semnat şi certificat, trebuie să reflecte compartimentele obligatorii pentru teza de doctor/doctor habilitat, inclusiv corespunderea dintre conţinutul tezei şi lucrările publicate, să conţină aprecieri generale şi analitice, concluzii temeinic argumentate privind valoarea şi originalitatea tezei în contextul preocupărilor actuale din domeniul abordat.

  27. Titlurile ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice se conferă de Consiliul Naţional la propunerile consiliilor ştiinţifice ale organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării acreditate şi ale senatelor instituţiilor de învăţămînt superior acreditate, cu condiţia prezenţei unui aviz din partea Academiei de Ştiinţe şi, respectiv, al Ministerului Educaţiei.

  28. Titlul ştiinţifico-didactic/ştiinţific de conferenţiar universitar/confe-renţiar cercetător se conferă persoanelor care se află în funcţia de conferenţiar universitar/cercetător ştiinţific superior (sau în una superioară acesteia), ocupată, prin concurs sau atestare (cu cel puţin 0,25 din norma didactică) de cel puţin 1 an, deţin gradul ştiinţific de doctor sau doctor habilitat, au publicat mai mult de 15/20 de lucrări ştiinţifice şi metodice, au o vechime în muncă ştiinţifico-didactică/ştiinţifică de cel puţin 5 ani, participă la procesul de instruire din instituţiile de învăţămînt superior/de pregătire a noi generaţii de cercetători ştiinţifici.

  29. În cazul persoanelor care activează în domeniul culturii, artelor şi sportului, titlul ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar poate fi conferit şi celor care nu au grad ştiinţific, dar care deţin titluri onorifice ale Republicii Moldova (sau ale altor state) şi se află în funcţia de conferenţiar universitar (sau în una ştiinţifico-didactică superioară acesteia), ocupată prin concurs de cel puţin 4 ani, au mai mult de 20 lucrări de valoare în domeniu (inclusiv filme, opere literare, creaţii componistice, creaţii de arte plastice etc.), au elaborat programe şi îndrumări metodice care se aplică în procesul didactic, sînt încadraţi în procesul de instruire din instituţiile de învăţămînt superior de cel puţin 10 ani, au pregătit 3 (sau mai mulţi) discipoli care deţin titluri onorifice, au devenit laureaţi ai concursurilor naţionale şi internaţionale ori sînt sportivi de performanţă.

  30. În cazul persoanelor încadrate de cel puţin 10 ani în procesul de instruire din colegii sau din alte instituţii de învăţămînt mediu de specialitate, la solicitarea consiliilor pedagogice ale acestora, titlul ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar se conferă celor care au grad ştiinţific de doctor sau de doctor habilitat, au publicat peste 15 lucrări ştiinţifice şi metodico-didactice (monografii, manuale), utilizate în procesul de învăţămînt.

  31. Titlul ştiinţifico-didactic/ştiinţific de profesor universitar/profesor cercetător se conferă persoanelor care se află în funcţia de profesor universitar/cercetător ştiinţific coordonator (sau în una superioară acesteia), ocupată prin concurs sau atestare, cel puţin 1 an, au gradul ştiinţific de doctor habilitat şi titlul ştiinţifico-didactic/ştiinţific de conferenţiar universitar /conferenţiar cercetător, au publicat mai mult de 40/45 lucrări ştiinţifice şi metodice de valoare (în reviste de specialitate cu recenzenţi), monografii, manuale etc., dintre care cel puţin 5 după susţinerea tezei de doctor habilitat, au o vechime în muncă ştiinţifico-didactică/ştiinţifică de cel puţin 10 ani, participă la procesul de instruire din instituţiile de învăţămînt superior/de formare a noi generaţii de cercetători ştiinţifici, au pregătit cel puţin 2/3 doctori şi/sau doctori habilitaţi.

  32. Titlul ştiinţifico-didactic de profesor universitar poate fi conferit şi persoanelor care deţin grad ştiinţific de doctor şi titlu ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar/conferenţiar cercetător, dar care se află în funcţia de profesor universitar/cercetător ştiinţific coordonator (sau una superioară acesteia), ocupată prin concurs sau atestare, de cel puţin 4 ani, au publicat mai mult de 40/45 lucrări ştiinţifice şi metodice de valoare (în reviste de specialitate cu recenzenţi), monografii, manuale etc., au o vechime în munca ştiinţifico-didactică/ştiinţifică de cel puţin 20 de ani, participă la procesul de instruire din instituţiile de învăţămînt superior/de formare a noi generaţii de cercetători ştiinţifici, au pregătit cel puţin 4/5 doctori.

  33. În cazul persoanelor care activează în domeniul culturii şi artelor, titlul ştiinţifico-didactic de profesor universitar poate fi conferit şi unor persoane cu titlu ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar, dar fără grad ştiinţific, notorii ca personalităţi proeminente în sfera lor de activitate, deţin titluri onorifice ale Republicii Moldova (sau ale altor state), se află în funcţia de profesor universitar (sau în una superioară acesteia), ocupată prin concurs, de cel puţin 4 ani, au mai mult de 30 lucrări de valoare în domeniu (filme, opere literare, creaţii componistice, creaţii de arte plastice etc.), dintre care cel puţin 10 publicate după conferirea titlului de conferenţiar universitar, participă la procesul de instruire din instituţiile de învăţămînt superior de cel puţin 20 de ani, au elaborat manuale, programe şi îndrumări metodice care se aplică în procesul didactic, au pregătit cel puţin 5 discipoli care deţin titluri onorifice, au devenit laureaţi (diplomanţi) ai concursurilor naţionale şi internaţionale.

  34. În cazul persoanelor care activează în domeniul sportului, titlul ştiinţifico-didactic de profesor universitar poate fi conferit şi unor persoane care nu au grad ştiinţific de doctor şi titlu ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar, dar care îndeplinesc funcţia de antrenor, deţin titlul de „Om emerit”, se află în funcţia de profesor universitar (sau în una superioară acesteia), ocupată prin concurs sau atestare, de cel puţin 4 ani, au publicat mai mult de 30 lucrări ştiinţifice şi metodico-didactice de valoare, implementate în practica pedagogică, dintre care cel puţin 10 după conferirea titlului ştiinţifico-didactic de conferenţiar universitar, participă la procesul de instruire din instituţiile de învăţămînt superior de cel puţin 20 de ani, au pregătit cel puţin 2 sportivi de performanţă premiaţi la campionatele europene, mondiale sau la Jocurile Olimpice.

  35. Solicitările privind recunoaşterea şi echivalarea gradelor şi titlurilor ştiinţifice şi titlurilor ştiinţifico-didactice obţinute în alte ţări sînt înaintate Consiliului Naţional personal de către deţinătorii acestor titluri.

  36. În conformitate cu Regulamentul cu privire la recunoaşterea şi echivalarea actelor de înaltă calificare ştiinţifică şi ştiinţifico-didactică obţinute în străinătate, aprobat de Guvern, dosarele de atestare cu privire la nostrificarea gradelor şi titlurilor ştiinţifice şi titlurilor ştiinţifico-didactice sînt examinate de comisii de experţi în domeniu, iar, în lipsa acestora, de comisii de experţi constituite ad-hoc.

  37. Instituţia experţilor a Consiliului Naţional constă din comisii de experţi în domeniu, din experţi independenţi şi din comisii de experţi constituite ad-hoc, care activează conform unui regulament, aprobat de Consiliul Naţional.

Copyright © 2001–2010 Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare