Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


Sinteza, structura şi proprietăţile magnetice ale compuşilor coordinativi mono- şi polinucleari cu liganzi pe baza 2-formilpiridinei şi aldehidei salicilice


Autor: Palamarciuc Oleg
Gradul:doctor în chimie
Specialitatea: 02.00.01 - Chimie anorganică
Anul:2012
Conducător ştiinţific: Mihail Revenco
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Consultant ştiinţific: Rodolphe Clérac
doctor habilitat în fizico - chimie, cercetător CNRS, Bordeaux, Franţa
Instituţia: Universitatea de Stat din Moldova
CSS: DH 05-02.00.01
Institutul de Chimie al AŞM

Statut

Teza a fost susţinută pe 6 aprilie 2012 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 mai 2012

Autoreferat

Adobe PDF document13.00 Mb / în română

Cuvinte Cheie

compus coordinativ, ligand polifuncţional, mangan, proprietăţi magnetice, reacţii template

Adnotare

Teza constă din introducere, 5 capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie din 119 referinţe, volum total de 170 pagini, 26 tabele, 99 figuri şi 12 anexe.

Rezultatele obţinute au fost publicate în 15 lucrări ştiinţifice.

Domeniu de studiu şi obiectivele tezei. În lucrare a fost urmărit scopul de a studia şi folosi noi agenţi de coordinare pentru a obţine şi studia compuşi coordinativi ai Cu, Ni, Fe şi Mn cu nuclearitate înaltă, potenţiali precursori pentru asamblarea materialelor magnetice cu liganzi derivaţi de la aldehida salicilică şi 2-formilpiridină, de a elabora metode reproductibile de sinteză, separare şi purificare, de a stabili structura cristalină şi de a determina proprietăţile magnetice ale compuşilor obţinuţi.

Pentru atingerea scopului propus au fost realizate următoarele obiective: sinteza speciilor organice cu capacitate versatilă de coordinare, cu folosirea metodelor clasice şi a celor de asamblare pe matrice de ioni metalici; elaborarea şi perfecţionarea metodelor de sinteză a compuşilor coordinativi cu ioni metalici de Cu, Ni, Fe şi Mn; găsirea condiţiilor de cristalizare şi formare a monocristalelor compuşilor obţinuţi pentru stabilirea structurii lor; separarea şi purificarea compuşilor obţinuţi; determinarea proprietăţilor magnetice şi stabilirea naturii iteracţiunilor de schimb între ionii paramagnetici.

Noutatea ştiinţifică şi originalitatea ştiinţifică. Au fost elaborate metode originale de sinteză şi separare a 31 compuşi coordinativi noi cu nuclearitate sporită, a fost determinată structura şi proprietăţile lor magnetice. A fost arătat că hidrazonele reactivului Girard T evită coordinarea în stare cationică prin amplificarea proceselor de deprotonare, activizate în urma formării compuşilor mono- şi bi-nucleari. A fost constatată reactivitatea sporită a fragmentului tiosemicarbazidic prin punerea în evidenţă a trei tipuri noi de transformări (reacţia de adiţie, de amidare şi disulfurizare oxidativă), care asigură formarea compuşilor coordinativi ai cuprului(II), nichelului(II) şi manganului(III) cu nuclearitate mărită. A fost realizată reacţia de asamblare a compuşilor polimeri monodimensionali pe baza dimerului tiosemicarbazonei aldehidie salicilice, care conţin centre paramagnetice Mn(III) cu anizotropie înaltă şi posedă proprietăţi de magneţi moleculari.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă. Au fost descrise noi aspecte ale reactivităţii fragmentului tiosemicarbazidic, explicat mecanismul de desfăşurare a reacţiilor, care se soldează cu asamblarea unor liganzi asimetrici, necunoscuţi anterior. Aplicabilitatea acestei lucrări rezidă în utilizara acestor reacţii pentru sinteza a peste 30 de compuşi coordinativ noi, stabilirea structurii lor, evidenţierea unei familii noi de lanţuri polimere cu proprietăţi de magneţi moleculari.

Cuprins


1. COMPUŞI COORDINATIVI MONO- ŞI POLINUCLEARI AI METALELOR TRANZITIVE CU LIGANZI ÎN BAZA 2-FORMILPIRIDINEI ŞI ALDEHIDEI SALICILICE
  • 1.1. Generalităţi
  • 1.2. Liganzi cationici şi compuşi coordinativi cu derivaţii reactivului Girard
  • 1.3. Compuşi coordinativi cu chalcogensemicarbazonele aldehidei salicilice: corelaţie structură - proprietăţi
    • 1.3.1. Chalcogensemicarbazonele tridentate coordinate cu setul de atomi ONX
    • 1.3.2. Chalcogensemicarbazonele tridentate coordinate cu setul de atomi ONN
  • 1.4. Metode de asociere templată a agenţilor de coordinare
  • 1.5. Concluzii la capitolul 1

2. METODE DE SINTEZĂ ŞI CERCETARE
  • 2.1. Reactivii utilizaţi
  • 2.2. Metode de sinteză a compuşilor coordinativi
  • 2.3. Metode de analiză
  • 2.4. Metode de cercetare
  • Concluzii la capitolul 2

3. COMPUŞI COORDINATIVI PE BAZA REACTIVULUI GIRARD T
  • 3.1. Compuşi coordinativi ai cuprului(II) şi fierului(III) cu [H(2-PyGT)]Cl
  • 3.2. Compuşi coordinativi ai fierului(III) şi cuprului(II) cu [5-R-H2SalGT]Cl
    • 3.2.1. Sinteza şi structura hidrazonelor reactivului Girard T cu aldehida salicilică şi derivaţii ei
    • 3.2.2. Compuşi ai fierului cu [H2(5BrSalGT)]Cl
    • 3.2.3. Compuşi ai cuprului(II) cu [5R-H2SalGT)]Cl
  • 3.3. Concluzii la capitolul 3

4. COMPUŞI COORDINATIVI AI CUPRULUI, NICHELULUI ŞI MANGANULUI PE BAZA S-METILTIOSEMICARBAZIDEI
  • 4.1. Combinaţii coordinative polimere ale cuprului(II) cu fragmentul S-metiltiosemicarbazidic în rol de punte
  • 4.2. Compuşi ai nichelului, cuprului şi manganului cu derivaţii S-CH3-H2SALTSC şi 2- formilpiridinei
    • 4.2.1. Reacţia de asociere a S-metilizotiosemicarbazonei aldehidei salicilice cu 2- formilpiridina pe matrice de Ni(II) şi Cu(II)
    • 4.2.2. Reacţia de asamblare a compuşilor polinucleari ai manganului(III) cu liganzi pe baza Smetiltiosemicarbazonelor aldehidelor salicilice substituite şi derivaţilor 2- formilpiridinei
  • 4.3. Concluzii la capitolul 4

5. COMPUŞI POLINUCLEARI AI MANGANULUI(II) ŞI MANGANULUI(III) PE BAZA TIOSEMICARBAZIDEI
  • 5.1. Compuşi coordinativi dinucleari ai manganului cu tiosemicarbazonele aldehidei salicilice şi derivaţilor ei
  • 5.2. Disulfurizarea oxidativă a tiosemicarbazonei aldehidei salicilice şi formarea lanţurilor polimere.
  • 5.3. Concluzii la capitolul 5

CONCLUZII GENERALE