Teatrul popular din basarabia şi nordul bucovinei: afirmarea dramaticului şi poetica sincretică
|
StatutTeza a fost susţinută pe 14 mai 2012 în CSSşi aprobată de CNAA pe 5 iulie 2012 Autoreferat – 0.46 Mb / în română |
Cuvinte Cheie
personaj, interpret, transfigurare, mască, rol, reprezentaţie, scenă, contaminare, precepte, privelişte.Adnotare
Structura tezei: introducere, patru capitole (1.Eterna actualitate a întemeierilor; 2. Afirmarea dramaticului; 3. Poetica sincretică; 4. Scene interferente în theatrum mundi), concluzii generale şi recomandări, bibliografia (din 76 titluri), materiale din Arhiva Academiei de Știinţe a Moldovei(292), 3 anexe (una fotografică, una cu melodii şi comentarii, una cu declaraţia privind asumarea răspunderii) şi un CV al autorului. Aceste investigaţii şi totalizări au fost precedate de mai multe publicaţii, dintre care cele mai importante au apărut în culegeri colective [34, 37, 38, 39], inclusiv în volume aparte [35, 36, 69], unde am promovat principiile de clasificare ale teatrului popular, dar şi perspectivele evaluării acestor limbaje conjugate.
Obiectul cercetărilor de faţă îl constituie teatrul popular românesc din Basarabia şi nordul Bucovinei, unde fenomenul are cea mai densă geografie de practicare. Trierea unui număr impresionant de variante pentru cele mai răspândite reprezentaţii folclorice scoate în evidenţă mişcarea de variante, parametrii variabilităţii, metamorfozele inerente, care nu asigură neapărat evoluţie ascendentă, iar aici personalitatea interpretului are importanţa incontestabilă. Acesta, cu trecerea timpului, ajunge la statutul de fost interpret, de consultant pentru mai tinerii debutanţi în acest fel de teatru.
Valorificarea volumului important de texte din publicaţiile şi arhivele basarabene, puse cap la cap cu textele publicate în România, configurează distinct harta moldovenească a teatrului popular românesc, unde fenomenul e ilustrat totalmente – de la cele mai simple, pentru copii, jocuri cu măşti zoomorfe până la subiectul dramatic al Brâncovenilor.
Scena teatrului popular se învecinează cu scena teatrelor şcolăreşti/studenţeşti, interpreţii ambelor scene fiind aceeaşi tineri, deja şcoliţi. Școlirea teatrală le vine actualilor interpreţi de teatru popular nu doar de la foştii interpreţi şi de la preceptele de conservare din localitatea respectivă, dar şi de la teatrele profesioniste, unde, o parte dintre ei, ajung – în calitate de spectatori – să vadă altfel de spectacole.
Obiectivele şi valoarea aplicativă a lucrării nu sunt altele decât cele ale altor şcoli şi
academii, ale teatrelor şi misterelor, care facilitează cunoaşterea de SINE a omului şi interesul
pentru APROAPELE, cu care ar trebui să realizeze comunicare omenească. Mostrele vii (vorba
lui Mircea Eliade), pe care le ştiu păstra şi transmite din generaţie în generaţie această lume de
lângă noi, au o fragilitate care comportă o delicată perspectivă a aprecierii. Aici remarca lui C.
Noica cu judecarea petrecerii din interior, nu de după perete, e cea mai potrivită.
Cuprins
2.AFIRMAREA DRAMATICULUI
- 2.1. De la elemente disparate – la conglomerat, de la conglomerat – la structuri organizate
- 2.1.1. Specificul variabilităţii creaţiilor
- 2.1.2. Sursele şi componentele jocului înscenat
- 2.2. Variabilitatea materiei în spaţiu
- 2.3. Variabilitatea materiei în timp
- 3.1. Resursele cuvântului
- 3.2. Portretizări şi mişcări de personaje
- 3.3. Mijloace dramatice
- 3.4. Poetica recuzitei şi a costumaţiei
- 3.5. Poetica interpretării în teren
4. SCENE INTERFERENTE ÎN THEATRUM MUNDI
- 4.1. Teatru ca tehnologie vânătorească
- 4.2. Sălbaticii şi copiii sinceri în teatrul de la străvechile începuturi
- 4.3. Mi-i mai puţin drag să scriu despre sălbatici
- 4.4. Cum ajunge copilul la teatru şi unde porneşte apoi, ieşind de la teatru
- 4.5. Teatrul vieţii, teatrul lumii
- 4.6. Sinele din centru şi starea de veghe
- 4.7. Arta vederii altuia
- 4.8. Cum se declanşează vederea altuia?
- 4.9. Steagurile aripate ale flăcăilor cu băsmăluţele fetelor
- 4.10. Ce vedeau iordache golescu, gheorghe asachi, ion h. rădulescu şi alţi scriitori că înseamnă teatru pentru sănătatea limbii române
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
Referenţi Oficiali
- Aurelian Dănilă
doctor habilitat, conferenţiar universitar, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice - Varvara Buzilă
doctor
Membrii Consiliului Ştiintific
- Mihai Cimpoi, preşedinte
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie al AŞM - Ion Buruiană, preşedinte
doctor, conferenţiar universitar - Nicolae Băieşu, membru
doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie al AŞM - Grigore Botezatu, membru
doctor, conferenţiar cercetător, Institutul de Filologie al AŞM - Tatiana Botnaru, membru
doctor, conferenţiar universitar
Teze
Acte Normative
