Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2012 / mai /

Teatrul popular din basarabia şi nordul bucovinei: afirmarea dramaticului şi poetica sincretică


Autor: Iulian Filip
Gradul:doctor în filologie
Specialitatea: 10.01.09 - Folcloristică
Anul:2012
Conducător ştiinţific: Victor Cirimpei
doctor, conferenţiar cercetător, Institutul de Filologie al AŞM
Instituţia: Institutul de Filologie al AŞM
CSS: D 19-10.01.09
Institutul de Filologie al AŞM

Statut

Teza a fost susţinută pe 14 mai 2012 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 5 iulie 2012

Autoreferat

Adobe PDF document0.46 Mb / în română

Cuvinte Cheie

personaj, interpret, transfigurare, mască, rol, reprezentaţie, scenă, contaminare, precepte, privelişte.

Adnotare

Structura tezei: introducere, patru capitole (1.Eterna actualitate a întemeierilor; 2. Afirmarea dramaticului; 3. Poetica sincretică; 4. Scene interferente în theatrum mundi), concluzii generale şi recomandări, bibliografia (din 76 titluri), materiale din Arhiva Academiei de Știinţe a Moldovei(292), 3 anexe (una fotografică, una cu melodii şi comentarii, una cu declaraţia privind asumarea răspunderii) şi un CV al autorului. Aceste investigaţii şi totalizări au fost precedate de mai multe publicaţii, dintre care cele mai importante au apărut în culegeri colective [34, 37, 38, 39], inclusiv în volume aparte [35, 36, 69], unde am promovat principiile de clasificare ale teatrului popular, dar şi perspectivele evaluării acestor limbaje conjugate.

Obiectul cercetărilor de faţă îl constituie teatrul popular românesc din Basarabia şi nordul Bucovinei, unde fenomenul are cea mai densă geografie de practicare. Trierea unui număr impresionant de variante pentru cele mai răspândite reprezentaţii folclorice scoate în evidenţă mişcarea de variante, parametrii variabilităţii, metamorfozele inerente, care nu asigură neapărat evoluţie ascendentă, iar aici personalitatea interpretului are importanţa incontestabilă. Acesta, cu trecerea timpului, ajunge la statutul de fost interpret, de consultant pentru mai tinerii debutanţi în acest fel de teatru.

Valorificarea volumului important de texte din publicaţiile şi arhivele basarabene, puse cap la cap cu textele publicate în România, configurează distinct harta moldovenească a teatrului popular românesc, unde fenomenul e ilustrat totalmente – de la cele mai simple, pentru copii, jocuri cu măşti zoomorfe până la subiectul dramatic al Brâncovenilor.

Scena teatrului popular se învecinează cu scena teatrelor şcolăreşti/studenţeşti, interpreţii ambelor scene fiind aceeaşi tineri, deja şcoliţi. Școlirea teatrală le vine actualilor interpreţi de teatru popular nu doar de la foştii interpreţi şi de la preceptele de conservare din localitatea respectivă, dar şi de la teatrele profesioniste, unde, o parte dintre ei, ajung – în calitate de spectatori – să vadă altfel de spectacole.

Obiectivele şi valoarea aplicativă a lucrării nu sunt altele decât cele ale altor şcoli şi academii, ale teatrelor şi misterelor, care facilitează cunoaşterea de SINE a omului şi interesul pentru APROAPELE, cu care ar trebui să realizeze comunicare omenească. Mostrele vii (vorba lui Mircea Eliade), pe care le ştiu păstra şi transmite din generaţie în generaţie această lume de lângă noi, au o fragilitate care comportă o delicată perspectivă a aprecierii. Aici remarca lui C. Noica cu judecarea petrecerii din interior, nu de după perete, e cea mai potrivită.

Cuprins


1.ETERNA ACTUALITATE A ÎNTEMEIERILOR

2.AFIRMAREA DRAMATICULUI

  • 2.1. De la elemente disparate – la conglomerat, de la conglomerat – la structuri organizate
  • 2.1.1. Specificul variabilităţii creaţiilor
  • 2.1.2. Sursele şi componentele jocului înscenat
  • 2.2. Variabilitatea materiei în spaţiu
  • 2.3. Variabilitatea materiei în timp
3. POETICA SINCRETICĂ
  • 3.1. Resursele cuvântului
  • 3.2. Portretizări şi mişcări de personaje
  • 3.3. Mijloace dramatice
  • 3.4. Poetica recuzitei şi a costumaţiei
  • 3.5. Poetica interpretării în teren

4. SCENE INTERFERENTE ÎN THEATRUM MUNDI
  • 4.1. Teatru ca tehnologie vânătorească
  • 4.2. Sălbaticii şi copiii sinceri în teatrul de la străvechile începuturi
  • 4.3. Mi-i mai puţin drag să scriu despre sălbatici
  • 4.4. Cum ajunge copilul la teatru şi unde porneşte apoi, ieşind de la teatru
  • 4.5. Teatrul vieţii, teatrul lumii
  • 4.6. Sinele din centru şi starea de veghe
  • 4.7. Arta vederii altuia
  • 4.8. Cum se declanşează vederea altuia?
  • 4.9. Steagurile aripate ale flăcăilor cu băsmăluţele fetelor
  • 4.10. Ce vedeau iordache golescu, gheorghe asachi, ion h. rădulescu şi alţi scriitori că înseamnă teatru pentru sănătatea limbii române

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI