Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA /

Colaborare internationala


Amintiri din vacanţă

Cum am făcut carte pe litoralul Mării Egee

E miez de toamnă, au revenit în auditorii studenţii, masteranzii, doctoranzii – toţi acei care învaţă, cercetează, experimentează, pentru a deveni buni specialişti, cercetători, profesori cu cunoştinţe temeinice şi deprinderi practice, altfel spus să fie competitivi. În societatea bazată pe cunoaştere doar astfel de tineri, bine instruiţi, vor putea să se afirme în sensul deplin al cuvântului. Meditând asupra proiectului de cercetare, pe care trebuie să-l prezint până la finele anului directorului şcolii doctorale, mi-am amintit de frumoasa vacanţă de vară, când s-a născut această idee pe litoralul Mării Egee, în cadrul şcolii de vară din Grecia, la care am fost prezenţi noi, trei masteranzi şi un profesor din Republica Moldova.

… Dimineaţa zilei de 5 august promitea din start a fi una ordinară. În timp ce priveam ştirile matinale, a sunat telefonul. Era coordonatorul meu ştiinţific, un cadru didactic şi inginer cu nume, dl Nicolae Secrieru. Mesajul dumnealui a fost scurt, dar vibraţia vocii sale mi-a dat de înţeles că el este important pentru mine - trebuia urgent să plec la Universitatea Tehnică. N-am ezitat şi m-am prezentat. Am aflat ca doi masteranzi de la UTM, facultatea de electronică şi telecomunicaţii, sunt delegaţi să plece la şcoala de vară din Grecia – Olga Ghincul şi subsemnatul, Oleg Barladean. Tematicile scolii aveau un caracter interdisciplinar: fizica ingineriei, tehnologii informaţionale şi comunicaţionale, nanotehnologii, conjugate sub genericul „Nanotehnologii şi nanomateriale în cercetarea interdisciplinară”.

Din cele auzite, am înţeles ca avem foarte puţin timp pentru a perfecta vizele şi pentru a obţine resursele financiare necesare pentru deplasare. În aceeaşi zi am luat legătura cu Olga şi cu masterandul de la facultatea de fizică a Universităţii de Stat din Moldova, Sergiu Drăguţa, care era inclus şi el în delegaţia pentru şcoala de vară. După careva calcule, nu prea complicate, am constatat că avem nevoie fiecare dintre noi câte 180 de euro pentru drum şi vize. Aproape integral această sumă a fost acoperită pentru noi cei doi de la UTM din bugetul Universităţii la iniţiativa rectorului, academicianul Ion Bostan. Depăşind o mulţime de bariere birocratice, pe 18 august aveam deja paşapoartele, pe una dintre paginile cărora admiram viza strălucitoare cu inscripţia ”Republica Elenă”. O altă noutate plăcută a acelei zile: academicianul Valeriu Canţer, delegatul principal şi unul dintre organizatorii şcolii de vară, a înaintat ideea de a pleca în Grecia cu automobilul său personal. Ce poate fi mai interesant decât a merge 20 de ore în automobil cu una dintre emeritele personalităţi ale ştiinţei naţionale?!

Drumul spre ţara frumoaselor noastre speranţe a fost lung şi, în acest sens, voi menţiona că doar măiestria de conducător auto a dlui academician ne-a permis să ajungem la timp în Grecia. În aeroportul din Thessaloniki ne-a întîlnit un omulean de statură joasă, ne-a salutat călduros, apoi ne-a ghidat până la clădirea şcolii de vară. Clasa, în care urma să aibă loc lecţiile, era situată într-o clădire din orăşelul Epanomy, aflat la o distanţă de 25 km de la Thessaloniki. Aici şi ne-am cazat pe parcursul a 10 zile ale şcolii de vară.

Ajunşi la faţa locului, imediat a demarat ceremonia de deschidere a studiilor din această şcoală în frunte cu acelaşi omulean scund, profesorul Elias Aifantis, după care au urmat nemijlocit orele. Oboseala drumului ne-a dat de ştire la lecţii: aţipeam pe rând toţi trei: Olga, Sergiu şi subsemnatul. Cu mare dificultate am rezistat până la masă, după care ni s-a promis repartizarea pe la gazde. Prânzul l-am luat într-un restaurant de pe malul Mării Egee, la o masă lungă pe ambele părţi ale căreia erau aşezaţi masteranzi, doctoranzi, 23 la număr, din SUA, Grecia, China, Republica Moldova, Serbia, India, precum şi profesori din această ţară şi de peste hotare. Atunci am făcut cunoştinţă între noi, comunicând într-o engleză cu diferite accente regionale.

Dar tinerii – ca tinerii, deja-şi făceau mari planuri privind distracţiile de seară, tratate fără entuziasm de directorul şcolii, profesorul Elias Aifantis, care s-a dovedit a fi foarte exigent şi strict cu noi, îndemnându-ne la o activitate continuă. După prânz am mers pe la casele gazdelor, la care am fost distribuiţi. Eu şi Sergiu ne-am pomenit într-o familie foarte prietenoasă, fiecare membru al căreia era pasionat de fotbal, iar cei trei copii ai lor chiar îl practicau. Olga noastră şi Zorana, reprezentanta Serbiei, au fost cazate la nişte pensionari care aveau o fiică de vârsta noastră, Betty. Era o familie foarte cultă, iar calităţile de bucătar ale gospodinei casei ne-au permis sa gustăm o gamă largă de bucate naţionale greceşti.

A doua zi eram deja prezenţi la prelegeri, programate de la ora 9 dimineaţa până la 12.30 şi de la 14.00 până la 17.00, dar de fiecare dată aceşti termeni erau depăşiţi cu o jumătate de oră sau chiar mai mult. Voi menţiona că potenţialul didactic al scolii era foarte înalt, fiind selectaţi profesori emeriţi ai universităţilor din Grecia, precum şi din alte state ca Serbia, SUA, R. Moldova, Rusia. Tematica lecţiilor prezentate era atât de diversă, încât chiar şi profesorii noştri erau plăcuţi surprinşi, când li se punea la dispoziţie materiale noi din alte domenii: ştiinţa avansează cu paşi rapizi.

Pe lângă programul de bază, câteva seri ne-au fost prezentate ore de cultura generală. Subiect al unei dintre aceste lecţii a fost un mecanism de contorizare a timpului din secolul II î.e.n., care cu o precizie inedită pentru acele vremuri cronometra timpul în ore, zile, luni, ani şi sute de ani, prezicând chiar şi astfel de evenimente specifice ca eclipsele.

Chiar din primele zile masteranzii din Republica Moldova au fost evidenţiaţi de profesorul Aifantis că sunt punctuali şi respectă ”canoanele” şcolii, în timp ce restul tinerilor vizitau localurile de distracţie din Epanomy. Desigur, ne-am distrat şi noi, dar într-un mod civilizat, aş zice chiar destul de cult. Într-o seară, bunăoară, la ora de cultură, am intonat sub acompaniamentul chitarei cântece în română, rusă, sârbă şi greacă, apoi ne-am aventurat chiar în ritmuri de dansuri naţionale greceşti.

Proiectul şcolii de vară din Grecia cu genericul „Nanotehnologii şi nanomateriale în cercetarea interdisciplinară” a fost planificat pentru cinci ani şi îşi propune drept scop de a cultiva mixuri de ştiinţă pentru a obţine rezultate semnificative. Pe parcursul celor 10 zile de instruire, fiecare participant trebuia să-şi aleagă un domeniu de cercetare şi o echipă, cu care ulterior să colaboreze. Voi mai sublinia că ne-am simţit foarte mândri de prezentarea solidă a dlui profesor Valeriu Canţer, audiată cu mult interes de tinerii ascultători. În ultima zi a şcolii de vară au fost discutate şi totalizate rezultatele acestei activităţi, planificate şi distribuite programele echipelor de cercetare. Se preconizează ca pînă la sfârşitul anului fiecare echipă să prezinte un proiect de cercetare, iar pentru şcoala din vara viitoare să pregătească o comunicare. Astfel, ediţia următoare a şcolii de vară va conţine în program şi o conferinţă ştiinţifică a absolvenţilor ei.

Αş putea să vă povestesc încă multe: şi despre excursia de la una dintre cele mai faimoase vinării din lume şi despre frumuseţea oraşului Thessaloniki şi despre multe altele, dar trebuie deja să finisez această corespondenţă. Voi mai remarca în final că ne-am împrietenit cu tinerii studioşi şi profesorii, dar, în special, cu membrii familiilor care ne-au găzduit. A fost emoţionantă despărţirea de aceste familii – cu îmbrăţişări, zâmbete şi lacrimi.

În lungul drum spre casă fiecare-şi povestea impresiile trăite în Grecia. Dl profesor Valeriu Canţer intervenea de la volan cu unele precizări, dar în linii mari a rămas satisfăcut că noi ne-am îmbogăţit cunoştinţele şi am acumulat o nouă experienţă de colaborare internaţională. Ne-am convins pe viu: că doar fiind foarte bine pregătiţi în domeniu, poţi obţine rezultate relevante în ştiinţă. În încheiere, nu-mi rămâne decât să mulţumesc iniţiatorilor şcolii de vară din Grecia pentru buna ei organizare şi frumoasele zile petrecute acolo, să-i sfătuiesc şi pe alţi tineri să participe la evenimente de acest fel.

Oleg Barladean,
masterand la Universitatea Tehnică a Moldovei

Adobe PDF documen document Imagini de la scoala de vară din Grecia