Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative		 Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

Flori şi urări de bine pedagogilor ţării - semănători de lumina şi înţelepciune


5 octombrie 2016

În acest început de octombrie, cu nuanțe de auriu, toți dascălii din țara noastră – de la educatorii din grădinițele de copii până la profesorii universitari – marchează sărbătoarea profesională – Ziua pedagogului. Acest eveniment este consemnat şi la nivel internațional, din anul 1994, când UNESCO a stabilit ca Ziua Internaţională a Profesorului să fie celebrată în fiecare an, pe data de 5 Octombrie. Prin evidențierea unei zile speciale, societatea cinstește pe cei „care educând copiii sunt demni de mai multa onoare decât cei care le dau viaţă” – vorba lui Aristotel. Profesorul este cel care formatează poate cea mai importantă resursă a dezvoltării societății – resursa umană de calitate.

E semnificativă şi fericită plasarea acestei sărbători profesionale într-o lună a belşugului şi a rezultatelor „coapte”, când se aduc în dar florile aurii ale toamnei, binemeritate de profesori şi educatori pentru munca lor nobilă și plină de abnegație, pe care o depun în zi de zi. Ne dorim şi vă dorim ca, dincolo de flori şi cuvinte frumoase, această sărbătoare profesională să fie un motiv de meditație asupra perspectivelor și noilor începuturi în redimensionarea spațiului nostru educațional și spiritual. E sfântă răbdarea şi aşteptarea profesorului, e nesfârşită speranţa Domniei Sale. Dar poate că e timpul ca pedagogul să-şi înalţe fruntea şi să impună hotărât societăţii pe profesorul/educatorul şi studiul, ca valori supreme ale unui stat, care se doreşte a fi unul al progresului şi al bunăstării pe baza cunoașteri?! Poate a venit momentul ca dascălii (din şcoli, licee sau universităţi) să se solidarizeze pentru a aduce mersul lucrurilor din Republica Moldova pe făgaşul normalităţii?

Dacă e adevărat că educaţia „… e cea mai puternică armă ce poate fi folosită pentru a schimba lumea”(Nelson Mandela), la fel de adevărat e că în Republica Moldova acest fapt nu-i conştientizat pe deplin nici măcar de cadrele didactice. Doar un sistem educațional şi de cercetare performant, asigurat cu resursele financiare necesare şi bine integrat în toate segmentele de activitate ale societății, poate contrapune eficient roadele studiului şi ale ştiinţei unor tendinţe actuale, nu prea optimiste, care se fac simţite în acest mic stat european. De Domniile Voastre depinde, în primul rând, plasarea Dascălului, ca valoare incontestabilă a societăţii, în rândul altor categorii profesionale (judecători, procurori, economişti, deputaţi) care, cu siguranţă, nu ar trebui să beneficieze de un statul social şi material net superior în raport cu profesorii sau cercetătorii ţării. Mai ales, pentru că profesorul stă la baza celorlalte profesiuni, iar toate statele cu un înalt nivel de bunăstare şi dezvoltare au mizat, la un moment dat, pe cercetare şi educaţie pentru a progresa/avansa. Să deschidem ochii și să analizăm cum au ieșit pe calea progresului țările europene şi ca China, Coreea de Sud etc. Natura ne-a dat cu prisosință potențial genetic și aceasta o atestă ultimele evaluări ale gradului de inteligență a copiilor și tinerilor noștri.

Meseria de dascăl va exista atâta timp, cât există societatea, căci fără el aceasta din urmă e sortită disoluţiei, haosului, imoralităţii avansate. Pedagogul e o oglindă şi o fereastră în acelaşi timp pentru o comunitate şi, mai larg, pentru un stat. E una din profesiile veşnice, asemenea celei de agricultor, zidar sau medic. Căci derivă dintr-o eternă necesitate a omului, cea de educaţie, ordine şi progres.

"Un bun profesor este asemeni unei lumânări. El se mistuie pe sine însuşi pentru a lumina calea altora", metaforiza inspirat Mustafa Kemal Atatürk, primul preşedinte al Republicii Turcia, cel ce a pus bazele secularizării şi modernizării ţării sale, inclusiv prin reforme curajoase în învăţământ. Nici nu poate fi altfel, căci menirea adevăratului dascăl e de a da lumină din lumină (metafora luminii sigur că trebuie interpretată în cel mai larg sens posibil: cunoaştere, curăţenie, dragoste de oameni, suflet, verticalitate). Ne dorim ca autoritățile, dar şi întreaga societate să înţeleagă un simplu adevăr, pe care avem ocazia să-l verificăm pe deplin în ultimii ani: cine nu investeşte în profesori, nu economiseşte, ci pierde. Fără el, profesorul, nu ne mișcăm în valorificarea aspirațiilor, ci doar imităm niște activități, care nu aduc nici o plusvaloare.

Nu vom insista asupra altor urări tradiţionale de sănătate, discipoli buni şi bunăstare. Vă dorim, în primul rând, în această perioadă de lungă şi sterilă tranziţie, de decepţii materiale şi sociale, să vă bucuraţi de ceea ce ne oferă soarta, vocaţia şi statutul profesional: dulcea povară a responsabilităţii dascălului, bucuria de a forma omul, frumuseţea de a fi Om. Să aveţi puterea vântului de a împrăştia seminţele cunoştinţelor, ale frumosului şi ale moralităţii! Să emanaţi căldura şi lumina soarelui! Să dăruiţi discipolilor cuminţenia şi răbdarea pământului, adâncimea şi transparenţa apei!

La mulţi ani, dragi pedagogi!

Academician Valeriu CANȚER,
președintele Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare