|
StatutTeza a fost susţinută pe 24 septembrie 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 octombrie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 616.379-008.64-053.086-08+615.252
|
Studiul prezent a fost realizat pe 140 persoane, dintre care la 109 au fost efectuate investigaţii speciale (evaluarea nivelului plasmatic de C-peptid, HbA1c, titrelor ICA şi GAD), care evidenţiază prezenţa dereglărilor posibile ale funcţiei de secreţie a celulelor β; confirmă/exclud geneza autoimună a diabetului; permit estimarea gradului de avansare a perturbărilor metabolice.
Rezultatele studiului au evidenţiat prezenţa diabetului de tip 1 la 24,7%, a diabetului de tip 2 la 56,2% şi a formei LADA, la 19,1% dintre pacienţii investigaţi. Manifestările clinice în forma LADA au fost similare diabetului de tip 2. Tensiunea arterială a avut tendinţe de scădere la pacienţii cu diabet de tip 1, iar la pacienţii cu LADA şi, în special, cu tipul 2 de diabet valorile tensiunii arteriale au fost majorate. Pacienţii cu forma LADA au avut valori ale IMC intermediare între cele ale diabetului de tip 1 şi cel de tip 2.
În diabetul de tip 1 nivelul de C-peptid a fost cel mai redus, fenomen, care confirmă insuficienţa insulinică absolută, în diabetul de tip 2, concomitent, s-a constatat tendinţa spre hiperinsulinemie. La bolnavii cu LADA au fost prezente vaolori intermediare ale peptidului C. Prezenţa marcherilor imunologici ICA şi GAD a confirmat originea autoimună a diabetului şi a permis evidenţierea formei LADA din contul diabetului de tip 2.
În diabetul de tip 1 au fost constatate cele mai avansate dereglări ale metabolismului glucidic şi lipidic. La pacienţii cu diabet de tip 2 şi cei cu forma LADA nu au fost depistate diferenţe veridice statistic, privind glicemiea şi HbA1c (P>0,05). După normalizarea glicemiei la pacienţii cu diabet de tip 1 şi forma LADA, au manifestat tendinţe spre normalizare şi indicii spectrului lipidic. În diabetul de tip 2, după ameliorarea glicemiei se menţineau valori majorate ale colesterolului, trigliceridelor, iar valorile HDL –colesterolului erau reduse. În forma LADA, la 35,3% bolnavi au fost depistaţi AntiTPO, prezenţa cărora confirmă asocierea patologiei autoimune tiroidiene.
Luând în consideraţie geneza autoimună a LADA, această categorie de pacienţi necesită din start tratament cu insulină, remediu, care dispune de efect nu doar hipoglicemiant, dar şi protector al celulelor β, prin asigurarea repaosului funcţional.
Diabetul zaharat primar depistat la vârsta de 30 – 45 ani este o maladie eterogenă şi se poate prezenta sub aspect de diabet de tip 1, tip 2 sau forma LADA. Cunoşterea particularităţilor clinico-paraclinice ale LADA va contribui la diagnosticarea precoce şi iniţierea unui tratament etiopatogenic adecvat – fenomen, care va contribui la îndepărtarea perioadei de instalare a complicaţiilor diabetice tardive.
CAPITOLUL 5. Generalităţi, concluzii şi recomandări practice