română | русский | english

Autor: Vrânceanu-Beneş Angela Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.30 - Epidemiologie Anul: 2009 Conducător ştiinţific: Petru Iarovoi doctor habilitat, conferenţiar cercetător Consultant ştiinţific: Constantin Spînu doctor habilitat, profesor universitar Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 25 februarie 2009 în CSS şi aprobată de CNAA pe 23 aprilie 2009 Autoreferat – 0.36 Mb / în română Teza CZU 616.36-002-036.22-097 0.82 Mb / în română 121 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Lucrarea dată prezintă o sinteză a rezultatelor obţinute în urma evaluării longevităţii şi intensităţi răspunsului imun postvaccinal, nivelului de răspândire a infecţiei cu virusul hepatitei B la copiii vaccinaţi primar din populaţia generală şi din unele grupuri cu risc sporit de infectare (copii născuţi din mame HIV infectate, AgHBs pozitive), a evaluării riscului de transmitere perinatală şi habituală a VHB precum şi argumentarea necesităţii optimizării schemelor de vaccinare existente.

Rezultatele au fost obţinute în baza unui studiu naţional efectuat în Republica Moldova în perioada 2004-2006 pe un eşantion reprezentativ, randomizat, stratificat, din 620 copii de 6-11 ani din populaţia generală şi 114 gravide şi mame HIV infectate si copiii lor (70).

Studierea nivelului de anticorpi anti-HBs peste 6-11 ani de la iniţierea imunizării contra HVB a elucidat că doar 33% din copiii vaccinaţi cu un curs complet din trei doze de vaccin Hep B pe parcursul primului an de viaţă după schema 0, 1, 6 luni, au avut un nivel protector (³ 10 UI/L) de anticorpi anti-HBs, fără diferenţe statistice semnificative pe grupe de vârstă şi arii geografice.

Depistarea marcherilor specifici infecţiei cu virusul hepatitei B (AgHBs, anti-HBc, anti-HBc IgM) a scos în evidenţă penetrarea imunităţii (brekthrough infection) (AgHBs pozitiv) la 1% şi suportarea infecţiei asimptomatice (anti-HBc pozitiv) la 2% copii din populaţia generală, aparent sănătoşi, vaccinaţi cu un curs complet din trei doze de vaccin Hep B până la vârsta de un an.

La 91% copii a fost confirmată prezenţa memoriei imunologice, apreciată prin sporirea titrului de anticorpi anti-HBs ³ 10 UI/L după administrarea unei doze booster. Copiii care aveau un nivel neprotector pre-booster, au răspuns în proporţie de 87% cu un nivel de anticorpi anti-HBs ³ 10 UI/L după aplicarea dozei booster. Titre înalte, durabile de anticorpi anti-HBs ³ 250 UI/L după aplicarea dozei booster au dezvoltat 95% dintre copiii cu un nivel iniţial de anticorpi anti-HBs de la 10 UI/L la 250 UI/L şi 57% dintre copiii cu un nivel iniţial neprotector de anti-HBs (<10 UI/L).

Prevalenţa înaltă a AgHBs printre gravidele şi mamele HIV infectate (16%) şi printre mamele neinfectate HIV (10%) denotă că riscul de transmitere perinatală şi habituală a infecţiei cu VHB continuă să persiste. Cercetarea cazurilor de HVB acută simptomatică înregistrate printre copii vaccinaţi a demonstrat că, majoritatea copiilor care au făcut boala (11 din 14), au fost născuţi din mame AgHBs pozitive, ceilalţi fiind expuşi altor factori de risc cum ar fi: intervenţii chirurgicale, stomatologice, transfuzii de plasmă proaspăt congelată, masă eritrocitară. Expunerea la factorii de risc menţionaţi s-a asociat cu neaplicarea schemei de vaccinare 0, 1, 2 luni şi stabilirea unor contraindicaţii nejustificate la vaccinare.

Copiii născuţi din mame HIV pozitive în proporţie de 25% au demonstrat lipsa unui nivel protector de anticorpi anti-HBs peste 2-6 luni de la finisarea cursului complet (din trei doze de vaccin) de imunizare contra HVB. Aceste rezultate au demonstrat importanţa determinării nivelului de anticorpi anti-HBs postvaccinali către vârsta de 8-12 luni la copii expuşi unui risc sporit de infectare în scopul depistării lipsei seroconversiei cu anti-HBs după cursul primar de vaccinare şi deciderii unor imunizări suplimentare.

Determinarea marcherilor asociaţi infecţiei cu virusul hepatitei B (AgHBs, anti-HBc, anti-HBc IgM) în rândul copiilor născuţi din mame HIV pozitive a demonstrat că nici unul dintre copii nu a fost infectat cu VHB.

Depistarea la copii, pe parcursul primului an de viaţă, a prezenţei anticorpilor anti-HBc, în lipsa anti-HBc IgM şi AgHBs şi dispariţia lor la copil către vârsta de 12 luni, a permis de a stabili transmiterea pasivă a anticorpilor anti-HBc de la mamă la făt, în cazul când mama este purtătoarea anticorpilor respectivi. Pentru a facilita diagnosticul diferenţiat dintre infecţia cu virusul hepatitei B şi transmiterea pasivă a anticorpilor anti-HBc la copii cu vârsta până la un an a fost propus şi implementat un algoritm de diagnostic.

În scopul optimizării imunizării împotriva hepatitei virale B a fost propusă vaccinarea copiilor născuţi din mame AgHBs pozitive după schema de vaccinare 0, 1, 2, 12 luni, aplicarea dozei booster copiilor vaccinaţi cu 6-11 ani în urmă sau introducerea dozei a patra în schema de vaccinare primară contra HVB, evaluarea la copii născuţi din mame AgHBs pozitive şi la cei născuţi din mame HIV pozitive a nivelului de anticorpi protectori anti-HBs postvaccinali după cursul primar de imunizare contra HVB şi instituirea unui sistem de monitorizare a gravidelor AgHBs pozitive.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Victoria Bucov
  doctor habilitat, profesor cercetător
• Galina Rusu
  doctor, conferenţiar universitar

 Teze

[...] Acte Normative