Legităţile formării complexelor teritoriale ale faunei şi evaluarea biodiversităţii pe exemplul Republicii Moldova
|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 aprilie 2009 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 iunie 2009 Autoreferat – 0.27 Mb / în rusă – 0.26 Mb / în românăTezaCZU 591.5(478)
|
Cuvinte Cheie
fauna, ghildie, succesiune, efectivul, bogaţie a speciilor, diversitatea relativă, indicii, dominare, distributia abundenţilor, modelareAdnotare
Scopul acestei cercetări constă în fundamen tarea metodelor de evaluare a biodiversităţii şi elaborarea unor concepţii teoretice cu privire la formarea faunei locale, stabilirea legităţilor transformării parametrilor ei în dependenţă de acţiunile cu efect dereglant şi modificării factorilor principa li de mediu cu acţiune continuă. Legităţile zoologice se întrevăd în succesiunile ghildiilor, alternarea cărora are loc în limitele succesiunii ecosistemelor. Diversitatea plantelor determină nu caracterul dinamicii diversităţii specifice relative a animal elor, ci nivelul acesteia. Diversitatea plantelor creează influenţe contradictorii asupra faunei animalelor, de aceea descrierea ei nu întotdeauna reflectă adecvat diversitatea comunităţii. Restricţiile practice exclud un şir de modele bine cunoscute . Contrar interpretării primare a modelului şirurilor (seriilor) geometrice, capacitatea de concurenţă formează ordinea dominării speciilor. Pe baza şirurilor geometrice sunt evidenţiate 3 tipuri de distribuţie a abundenţei speciilor – abateri tipice de la şirurile geometrice, ce corespund stărilor ghildiei; o legătură directă între tipul de distribuţie şi stadia succesiunii este imposibilă la animalele mobile.
Structurarea ghildiei, care nu este determinată de nivelul consumului direct al resursei, permite propunerea noţiunii de concurenţă informaţională. Aceasta elimină problema necorespunderii distribuţiilor densităţii populării şi repartiţiei resurselor şi soluţionează paradoxul Lawton & Strong : la insecte se respectă legile ecologiei, bazate pe principiul concurenţei, cu toate că ea se manifestă rar într -o formă evidentă. De obicei dinamica efectivului numeric nu destabilizează evoluţia diversităţii.
S-a evidenţiat că dependenţa numărului de depistări a speciei de mărimea spectrului trofic nu poate fi dovedită statistic corect, iar degradarea habitatului, se reflectă asupra taxoanelor specializate. Agregaţia intra- şi interspecifică contribuie la bogăţia asociaţiilor speciilor şi stabilitatea populaţiei de păduchi de plante, ce este probabil şi pentru multe alte taxoane. Interacţiunea staţiilor îşi aduce aportul la formarea bogăţiei speciilor şi a diversităţii, care nu se încadrează în teoria insulară.
Sunt prezentate avantajele dimensiunilor relative ale diversităţii în procesul
monitoringului comunităţilor şi aplicările incorecte identificate . Aplicarea indicilor
diversităţii relative este importantă pentru unificarea datelor în cadrul aprecierii
teritoriilor şi, în virtutea admisibilităţii doar a evaluărilor relative comparative ale
diversităţii, în cazul deosebirilor de mărime a taxonilor. În lipsa datelor retrospective
compararea numărului prognozat de specii şi a celui înregistrat constituie o
alternativă pentru aprecierea reducţiei faunei.
Referenţi Oficiali
- Leonid Voloşciuc
doctor habilitat, profesor cercetător, Institutul de Protecţie a Plantelor şi Agricultură Ecologică al AŞM - Stoylovski Vladimir
doctor în biologie, profesor universitar, Universitatea Naţională „I.I. Mecinikov”, Odesa, Ukrainae - Andriescu Ion
doctor în biologie, profesor universitar, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, România
Teze
În examinare [1] :
Arhiva tezelor:
Acte Normative
