|
StatutTeza a fost susţinută pe 24 martie 2010 în CSSşi aprobată de CNAA pe 3 iunie 2010 Autoreferat![]() |
Teza este expusă pe 127 pagini şi cuprinde: întroducere, 4 capitole, sinteza rezultatelor obţinute, concluzii, recomandări practice, bibliografie din 187 surse bibliografice, 3 anexe, 18 tabele, 32 figuri şi 1 formulă. Rezultatele obţinute sunt publicate în 8 lucrări ştiinţifice.
Domeniul de studiu: pacienţii cu traumatisme cranio-cerebrale complicate cu focare de contuzie cerebrală gravă, care au fost trataţi diferenţiat.
Scopul şi obiectivele lucrării: a stabili ponderea mecanismelor biomecanice specifice producerii focarelor de contuzie cerebrală gravă; A studia structura formelor de evoluţie clinică a focarelor de contuzie cerebrală gravă; A stabili criteriile pe care este bazată conduita de tratament diferenţiat a pacienţilor cu focare de contuzie cerebrală gravă; A stabili conduita de tratament chirurgical al focarelor multiple de contuzie cerebrală gravă; A determina eficacitatea tratamentului diferenţiat la pacienţii cu focare de contuzie cerebrală gravă, utilizînd Glasgow Outcome Scale.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică: în premieră a fost stabilită ponderea mecanismelor biomecanice specifice producerii focarelor de contuzie cerebrală gravă. Astfel, 65,6% dintre pacienţii cu FCCG au suportat traumatismul în rezultatul impactului direct, prin lovirea extermităţii cefalice aflate în repaos de către un corp contondent – tipul I. Tipul II – prin impact indirect s-a depistat la 15,6% pacienţi, iar tipul III prin mecanism mixt sau asociat – la 18,8%. Cea mai frecventă formă de evoluţie clinică la pacienţii cu FCCG este cea “evolutivă” – 55,6%, forma “hematomică” s-a stabilit la 28,9% pacienţi, iar forma “lentă” – numai la 15,5%. S-au stabilit criteriile, pe care este bazată conduita de tratament diferenţiat a pacienţilor cu focare de contuzie cerebrală gravă. Ea trebuie să includă: gradul dereglării conştienţei nu mai mic de scorul 8 conform scalei Glasgow, în lipsa dinamicii negative; volumul focarului de contuzie cerebrală gravă pînă la 50 cm³ cu localizare de lob frontal sau occipital şi pînă la 30 cm³ cu localizare de lob temporal sau temporo-parietal; dislocarea laterală a creierului nu mai mult de 5 mm.
Semnificaţia teoretică. Focarele de contuzie cerebrală gravă se produc datorită existenţei neregularităţilor osoase ale bazei craniului, mai ales, în etajul anterior şi mijlociu şi cuprind faţa inferioară a lobului frontal şi polul lobului temporal, aceste tipuri de leziuni prevalînd în studiu.
În evoluţia clinică a focarelor de contuzie cerebrală gravă cea mai frecventă este forma evolutivă, care denotă că focarul de contuzie cerebrală gravă se manifestă ca un proces expansiv intracranian, care evoluează în timp.
Valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele studiul permit recomandarea unei conduite de tratament diferenţiat pentru grupul de pacienţi neurochirurgicali, cu focare de contuzie cerebrală gravă, care prevede primar o atitudine medicamentoasă, atît în cazul focarelor de contuzie cerebrală gravă unice, cît şi în cele multiple.
Utilizarea unui tratament chirurgical din start, diminuează eficacitatea tratamentului în perioada precoce a pacienţilor cu focare de contuzie cerebrală gravă prin creşterea mortalităţii la 30,3%, în comparaţie cu tratamentul diferenţiat, cu aplicarea primară a tratamentului medicamentos, a cărui rată de mortalitate fiind de numai 14%.
Criteriile recomandate pentru efectuarea tratamentului diferenţiat al pacienţilor cu focare de contuzie cerebrală gravă se aplică cu evidenţa particularităţilor individuale ale pacientului.