|
StatutTeza a fost susţinută pe 28 mai 2010 în CSSşi aprobată de CNAA pe 6 octombrie 2010 Autoreferat![]() |
Structura tezei este următoarea: introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografia cuprinzând 289 titluri, 3 anexe, 131 pagini text de bază.
Numărul de publicaţii la tema tezei. Rezultatele obţinute sunt publicate în peste 24 de lucrări ştiinţifice. Cuvinte-cheie: scris (scriere, scriitură), ontologia scrisului, gnoseologia scrisului, funcţiile filozofice ale scrisului, polarizarea ontologică prin scris, gramatologia, scrisul şi fiinţa universului, scrisul şi ordinea socială, scrisul şi identitatea etnică şi naţională, polarizarea ontologică prin scris: civilizaţia ochiului, civilizaţia urechii, scrisul ca sistem supraordonat de semnificanţi grafemici, scrisul ca filosofie in actu.
Domeniul de investigare şi obiectivele tezei. Domeniul de cercetare al lucrării îl constituie filosofia scrisului şi aspectele ontologic şi gnoseologic ale lui. Teza are ca obiective: stabilirea structurii categoriei scrisului prin abordarea fenomenologică şi ontologică a lui; analiza formelor scrisului sub aspectul substratului filosofic al lor; generalizarea şi punerea în evidenţă a determinărilor scrisului ca expresie şi factor ale conştiinţei şi reflectare a procesualităţii existenţei şi fiinţării; analiza conexiunilor scrisului cu Ordinea, Timpul şi Spaţiul; scoaterea în evidenţă a vectorilor evoluţiei şi a statutului scrisului în contextul erei Internetului şi al tranziţiei de la Societatea Informaţională la Societatea Cunoaşterii.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică. Disertaţia este prima încercare de la noi de a realiza o abordare a scrisului sub aspect ontologic şi gnoseologic. Elementele de noutate legate de acest fapt sunt: realizarea unei generalizări ample a reflecţiilor marilor filosofi ai lumii asupra scrisului, din antichitate până în prezent; prezentarea pentru prima dată a întregii paradigme şi categorii a scrisului şi o redefinire a lui prin crearea conceptului de Sistem supraordonat de semnificanţi grafemici; tematizarea explicită a rolului decisiv al scrisului în geneza filosofiei europene; stabilirea şi explicarea premiselor apariţiei scrierii în primordialitate; descrierea şi explicarea funcţiilor filosofice ale fiecărei forme de scriere; punerea în conexiune a scrisului cu fiinţa Universului ş. a.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Semnificaţia teoretică a disertaţiei se întemeiază în primul rând pe conceptul de Sistem supraordonat de semnificanţi grafemici, care, având iniţial statutul de nouă definire a scrisului, ar putea evolua întru a deveni o nouă metodă filosofică şi ştiinţifică. Sub aspect aplicativ, disertaţia conţine idei şi recomandări care pot contribui la perfecţionarea sistemului educaţional prin oferirea de posibilităţi noi de evaluare a mentalului, la educaţia filosofică a tinerei generaţii şi la dezvoltarea filosofiei minţii.