|
StatutTeza a fost susţinută pe 7 octombrie 2004 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 decembrie 2004 Autoreferat![]() ![]() |
Prin exemplul dizolvării anodice a diferitor metale şi aliaje (cupru, oţel cu conţinut redus de carbon, aliaj invar (Fe – 36 % Ni)) în electroliţi de activare (NaCl) şi pasivare (NaNO3) la diferite condiţiile geometrice, hidrodinamice (EDR – electrodul - disk rotativ, spreer (jet de electrolit), EDR „scufundat”) şi la diferite grosimi ale izolaţiei artificiale (mască) au fost investigate viteza de decapare, legităţile micro- şi macrodistribuţiei vitezelor locale ale dizolvării în condiţiile microprelucrării electrochimice în prezenţa izolaţiei artificiale.
S-a demonstrat, că facrorii ce asigură localizarea maximă a microdizolvării (în cavitate) în condiţiile maxime posibile ale macrodistribuţiei uniforme la utilizarea curentului continuu sînt dizolvarea la viteză înaltă aproape de densitatea limită a curentului anodic, viteze înalte ale transferului de masă ionic folosirea spreerului şi distribuţia lor uniformă pe toată suprafaţa de prelucrare .
S-a demonstrat, că prelucrarea anodico-catodică pulsată a suprafeţei este o metodă de dirijare a localizării de dizolvare în cazurile, când concentraţia suprafecială a produselor dizolvării anodice în zona de corodare sub izolaţie este mai mare decât concentraţia suprafecială a produselor, care se formează la dizolvarea în direcţia normală (în condiţiile dominării distribuţiei terţiare a curentului). La utilizarea componentei catodice în aceste condiţii preponderent are loc electrodepunerea în zona de corodare sub izolaţie.
S-a demonstrat că efectul maxim de utilizare a prelucrării anodico-catodice se realizează la adâncimi adimensionale mici de decapare (H) şi grosimi relativ mici de izolaţie (L ≤ 1).
Au fost determinate regimurile optime de prelucrare anodico-catodică pulsată (raportul sarcinilor impulsurilor anodice şi catodice caQQeste ∼ 2 – 3, densităţile medii ale curentului anodic pulsat sînt apropiate de densitatea limită a curentului anodic()0li, durată impulsurilor anodic şi catodic este egală cu ∼ 0,1 s).
Pentru majorarea localizării de decapare a fost propusă metoda de microprelucrare electrochimică combinată (prelucrarea anodico-catodică + dizolvarea anodică la curent continuu). S-a demonstrat, că la utilizarea acestei metode se pot atinge valorile EF (factor de decapare) ∼ 6 la viteza prelucrării ∼ 100 µm/min. În dependenţa de condiţiile hidrodinamice şi ale geometriei suprafeţei prelucrate, raportul valorilor sarcinii transmise la prelucrarea anodico-catodică şi curentul continuu se află în limitele γ ∼ 0,3 – 0,5. Valorile obţinute ale localizării şi vitezei de prelucrare esenţial depăşesc valorile observate în condiţiile microprelucrării chimice rigide.