|
StatutTeza a fost susţinută pe 16 iunie 2004 în CSSşi aprobată de CNAA pe 14 octombrie 2004 Autoreferat![]() |
Autorul analizează experienţa secţiei de chirurgie toracică a SCR, Chişinău în tratamentul a 438 de pacienţi cu hemoragii pulmonare în perioada anilor 1980–2002. Cauze comune ale hemoragiilor, cu frecvenţa relativă între 5% şi 15%, au fost tuberculoza şi cancerul pulmonar, fibrozele pulmonare postinflamatorii, abcesele pulmonare acute şi cronice, bronşectaziile. Abcesele gangrenoase şi gangrena pulmonarş au provocat hemoragii pulmonare cu o frecvenţă relativă peste 15 %. Cazurile clinice au fost divizate în: hemoptizii – 186 (42,5%), hemoragii pulmonare – 175 (40%), hemoragii pulmonare profuze – 49 (11,2%), hemoragii pulmonare recidivante – 28 ( 6,3%).
125 de pacienţi au avut hemoragii pulmonare de gradul 1, 63 – de gradul 2 şi 64 de pacienţi au avut hemoragii de gradul 3 şi profuze. Mortalitatea înregistrată în cadrul proceselor destructive acute pulmonare a constituit 39,6%, în cele cronice – 7,1%.
Autorul a elaborat un algoritm diagnostic, a cărui aplicare a permis stabilirea etiologiei hemoragiei pulmonare şi localizarea ei topografică în majoritatea cazurilor, precum şi divizarea pacienţilor în 2 grupe – cu patologie nechirurgicală şi cu patologie chirurgicală.
În funcţie de etiologia procesului pulmonar, starea pacientului, tipul şi volumul hemoragiei pulmonare, în disertaţie este elaborat un algoritm de management, determinativ pentru aplicarea tacticii de tratament chirurgical sau conservator în fiecare caz clinic.
217 (51,4%) pacienţi au fost supuşi intervenăiilor chirurgicale hemostatice radicale, inclusiv 130 (60%) de operaţii elective şi 87 (40%) de operaţii urgente. S-au efectuat 85 de lobectomii, 41 de pneumonectomii, 5 bilobectomii, 16 segmentectomii, 10 rezecţii pulmonare atipice, 4 echinococcectomii şi 56 de pneumotomii. Au fost necesare 34 (15,7%) de intervenţii iterative cu scop de hemostază.
Autorul analizează tratamentul pacienţilor cu hemoragii pulmonare în 2 perioade: prima – anii 1980-1992 şi a doua – anii 1993–2002, perioade diferite după abordul tactic aplicat în clinică. Baza tratamentului în prima perioadă o alcătuiau rezecţiile pulmonare efectuate în mod urgent, în acneul hemoragiei, ce s-a soldat cu o letalitate de peste 70% , iar jumătate din pacienţi decedau în primele 72 de ore după operaţie.
În perioada a doua s-a aplicat un abord diferit, care se bazează pe introducerea metodelor miniinvazive de hemostază temporară prin obturaţia bronhiei hemoragice în timpul bronhoscopiei rigide, embolizarea arterelor bronşice după angiografie, sutura transfixiantă a vasului hemoragic în cavitatea destructivă după pneumotomia de drenaj. Aceasta a permis restructurarea operaţiilor hemostatice din urgenţă imediată în cele de urgenţă amînată sau intervenţii planificate.
Această tactică a permis micăorarea mortalităţii generale de la 28,8% în prima perioadă – la
8,4% în cea de-a 2-a, iar în hemoragiile pulmonare profuze de la 75% în anii 1980–1992 – la 47,6%
în anii 1993–2002.