|
StatutTeza a fost susţinută pe 15 iunie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 septembrie 2005 Autoreferat![]() |
În lucrare s-au analizat rezultatele studiului unui lot de 137 de pacienţi cu vârstă cuprinsă între 7 şi 60 de ani. 75 de pacienţi (54,7%) au fost de sex masculin şi 62 (45,3%) – de sex feminin. 86 de pacienţi (62,8%) sufereau de mezotimpanită cronică în remisiune stabilă, la 35 de pacienţi (25,5%) a fost stabilit diagnosticul de mezotimpanită cronică în remisiune incompletă, 16 pacienţi (11,7%) sufereau de ruptură miringiană posttraumatică.
Studiul a fost efectuat în clinica ORL din Spitalul Clinic Republican şi Spitalul Clinic Republican pentru Copii „Em. Coţaga”.
Conţinutul lucrării este bazat pe analiza comparativă a rezultatelor anatomice şi funcţionale după practicarea miringoplastiei, utilizând transplant autofascial şi metoda „under lay” – plasarea grefei autofasciale sub lamboul meato-timpanal. Pentru sporirea revitalizării transplantului miringoplastia a fost asistată prin utilizarea preparatelor cu efect regenerator. În acest scop pacienţii au fost repartizaţi în trei loturi:
Rezultatele anatomice şi funcţionale au fost analizate în termene postoperatorii de o lună, 3 – 6 luni şi 1 – 3 ani.
Rezultatul anatomic a fost stabilit conform integrităţii membranei timpanice: Rezultat anatomic bun – membrana timpanică integrală; prezenţa unei fisuri timpanale sau unei perforaţii mici – rezultat anatomic satisfăcător; prezenţa unei perforaţii subtotale sau totale – rezultat anatomic nesatisfăcător.
Rezultatul funcţional a fost analizat prin examinarea vorbirii şoptite şi audiometria tonală preliminară.
La aprecierea rezultatelor funcţionale obţinute prin audiometrie tonală ne-am condus de mărimea rezervei cohleare sau Rinne-ului audiometric. Am folosit clasificarea Portmann M. (1992).
Cele mai bune rezultate anatomice şi funcţionale în toate termenele postoperatorii am obţinut în lotul I de studiu ( cu utilizarea preparatului „Regesan”).
Rezultatele studiului clinic au fost confirmate prin examinarea histologică în partea experimentală a lucrării. Experimentele s-au făcut pe 9 iepuri de casă cu greutatea 3 – 3,5 kg. Au fost practicate 18 intervenţii, asistate prin anestezie locală şi potenţare intramusculară. În scopuri profilactice, în perioada postoperatorie, animalelor li s-a administrat o cură de antibioterapie.
La pacienţii cu diagnosticul „Mezotimpanită cronică în remisiune incompletă” concomitent cu miringoplastia a fost practicată intervenţia de asanare (antrotomia sau aticoantrotomia). Pentru prevenirea suprainfectării plăgii postoperatorii la toţi pacienţii a fost administrată antibioterapia de scurtă durată: preoperator i/m – cefazolină 2 g sau ceftriaxonă 1 g cu 2 ore până la operaţie şi intraoperator – 1 g cefazolină sau 0,5 g ceftriaxonă i/v.
Rezultate anatomice şi funcţionale performante am obţinut după practicarea miringoplastiei la copii sub 16 ani. Mai bune rezultate am obţinut în lotul I de studiu – respectiv 89,6% şi 90,8%.
Concluzia: rezultatele anatomice şi funcţionale mai bune, după miringoplastie practicată prin metoda „under lay” cu utilizarea autofasciei temporale, am obţinut în lotul I de studiu, unde a fost folosit preparatul „Regesan”. Miringoplastia asistată de intervenţia de asanare nu schimbă esenţial rezultatele obţinute. La copii rezultatele anatomice şi funcţionale sunt mai bune, comparativ cu adulţii.