|
StatutTeza a fost susţinută pe 27 aprilie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 iunie 2005 Autoreferat![]() |
S-a realizat un studiu complex si de profunzime asupra 104 pacienti cu urticarie cronica recidivanta (UCR) asistati în clinicele de Alergologie si Hepatologie ale Universitatii de Stat de Medicina si Farmacie “Nicolae Testemitanu”. În ordinea unor estimari comparative s-a examinat simptomatica clinica, sindroamele ce caracterizeaza functia ficatului, parametrii imuni si statusul alergic pe fundalul diferitor forme de urtuicarie: de origine alergica si asociata cu hepatita cronica (HC). S-a consemnat frecventa majora a cazurilor de asociere a UCR cu diferite afectiuni hepato-biliare (61,5% cazuri, preponderent de etiologie VHB si VHC). Factorii cauzativi si provocatori ai UCR se difera esential: urticaria alergica se induce prin actiunea diferitor alergene de vreme ce UCR acompaniata cu HC este incitata de exacerbarea maladiei de fond, erori dietetice, consum de medicamente etc.
Statusul imun al bolnavilor cu UCR se prezinta de un spectru larg de perturbari imune, dintre care cele mai caracteristice si frecvent înregistrate sunt activizarea functionala a limfocitelor T si B, disbalantarea subpopulatiilor limfocitare cu functii imunoreglatorii, la care se asociaza diminuarea T supresoarelor si cresterea concentratie de IgE în cazul UCR alergica si de majorarea nivelelor IgM si CIC – în urticaria asociata cu HC.
Probele ce reprezinta functia hepatica a bolnavilor cu urticarie alergica au relevat dereglari dupa unii parametri ai sindromului citolitic (AST), colestatic (bilirubina conjugata), hepatodepresiv (albumina si fibrinogenul), care se încadreaza în limitele oscilatiilor normative si, probabil, traduc reactia functionala a hepatocitelor la procesul inflamator alergic (fenomenul “ficatului iritat”). La bolnavii cu UCR asociata cu HC parametrii sindroamelor hepatice de laborator denota modificari esentiale ale activitatii ALT, AST, GGTP, ale nivelelor de bilirubina totala si cea conjugata, trigliceride, proteina totala, albumina, fibrinogen si ale indicelui de protrombina ce certifica alterarea mai profunda a functiei hepatice.
Utilizarea programului terapeutic traditional la bolnavii cu UCR alergica a demonstrat eficacitate clinico-paraclinica în 75% cazuri, pe când la cei ce asociaza si HC acesta a fost eficient în 48,4% cazuri cu o evolutie mai trenanta a manifestarilor, persistenta fenomenelor reziduale si rezistenta la terapia administrata.
Terapia complexa cu Polioxidoniu a relevat eficacitate clara la pacientii cu UCR alergica
în 92,8% cazuri, iar la cei cu UCR asociata cu HC – de 90,1%, ceea ce confirma necesitatea
componentei imunomodulatorii pentru plenititudinea terapiei complexe a UCR.