|
StatutTeza a fost susţinută pe 28 septembrie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 decembrie 2005 Autoreferat![]() |
Au fost examinaţi 171 pacienţi cu patologie hepatică cronică. Pentru identificarea stării de intoxicaţie cronică cu alcool (ICA) s-a utilizat complexul de teste: chestionarul „CAGE”; ancheta pentru aprecierea intensităţii sindromului de postintoxicare alcoolică; testul „Le Go” modificat ce constă din depistarea semnelor obiective ale intoxicaţiei etilice. Astfel, la 64,9% (111) pacienţi s-a identificat ICA. Interogând simplu pacienţii despre consumul de alcool, numai 44,1% (49) dintre ei recunosc sincer consumul cronic de alcool. Pacienţii cu intoxicaţie cronică alcoolică au fost repartizaţi în următoarele loturi: I lot - 19,8% (34) pacienţi cu hepatită cronică alcoolică (HCA); II lot - 18,2% (31) cu hepatită cronică de etiologie mixtă (virală şi alcoolică) (HCVA); III lot - 26,9% (46) pacienţi cu ciroză hepatică alcoolică (CHA).
În toate loturile s-au cercetat particularităţile clinico-paraclinice ale funcţiei hepatice, iclusiv marcherii specifici ai intoxicaiei etilice: g-glutamiltranspeptidaza (γ-GT), transferina carbohidrat deficientă (CDT), alcooldehidrogenaza (ADH), glutamatdehidrogenaza. Astfel, s-a constatat că hepatomegalia, icterul şi hipertensiunea portală sunt mai frecvente la pacienţii cu ICA şi cu hepatită cronică şi ciroză hepatică de etiologie alcoolică în comparaţie cu hepatita cronică virală, în care prevalează manifestările sindromului asteno-neurotic. Perturbările clinice sunt mai severe în hepatita cronică mixtă (virală şi alcoolică). În hepatita cronică şi ciroza hepatică alcoolică în asociere cu ICA s-a apreciat mai pronunţat sindromul de colestază şi hepatodepresiv versus hepatita cronică virală, în care a fost mai evident sindromul de citoliză. Modificările imunologice esenţiale se caracterizează prin creşterea IgA la pacienţii cu hepatită cronică şi ciroză hepatică de geneză alcoolică şi IgG la pacienţii cu hepatită cronică virală. În hepatita cronică şi ciroza hepatică de etiologie alcoolică/virală în asociere cu intoxicaţia alcoolică cronică s-a determinat creşterea semnificativă a CDT, γ-GT, ADH şi GDH comparativ cu patologia hepatică de etiologie virală fără intoxicaţie etilică.
La pacienţii cu intoxicaţie cronică cu alcool şi hepatită cronică alcoolică s-a stabilit că
tratamentul complex cu acid ursodeoxicolic a exercitat un efect benefic în evoluţia sindroamelor
clinice, marcherilor de citoliză (reducerea activităţii ALT, AST GDH) şi colestază (micşorarea
nivelului γ-GT, bilirubinei totale şi fracţiei conjugate, fosfatazei alcaline, trigliceridelor şi a b-
lipoproteinelor), ceea ce confirmă necesitatea utilizării acidului ursodeoxicolic în terapia acestei
categorii de bolnavi.