|
StatutTeza a fost susţinută pe 9 septembrie 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 decembrie 2005 Autoreferat![]() |
Lucrarea este consacrată cercetării particularităţilor morfologice, biologice şi ontogenetice a roibei (Rubia tinctorum L.) pentru a clarifica posibilitatea obţinerii materiei prime autohtone şi a materialului semincer necesar pentru extinderea plantaţiilor.
Conform datelor experimentale R. tinctorum, începând cu anul al 2-lea de viaţă, sistematic înfloreşte şi fructifică. În cadrul lăstarilor generativi se dezvoltă numeroase flori, dar producţia de seminţe reală este de multe ori mai mică.
Cercetarea particularităţilor ontogenetice a permis să stabilim că, pentru plantele de vârstă generativă timpurie o mare importanţă are mărirea treptată a numărului de lăstari aerieni (generativi şi vegetativi), iar respectiv şi a potenţialului reproductiv al fiecărui exemplar. Modificări mai esenţiale se observă în cadrul zonei iniţiale de regenerare şi a zonelor subterane ale lăstarilor parţiali sau a clonelor.
Noi am constatat că zona iniţială de regenerare îndeplineşte funcţia de a dezvolta lăstari aerieni noi pe terenuri din apropierea plantei-mamă. Lăstarii generativi, dezvoltaţi de la această zonă, asigură obţinerea materialului semincer de calitate înaltă. Zonele subterane ale lăstarilor parţiali demonstrează capacitatea vegetativ-mobilă a fiecărui exemplar, adică răspândirea speciei pe terenuri noi şi durata menţinerii acestor suprafeţe.
S-a determinat capacitatea germinativă a seminţelor în dependenţă de durata păstrării lor, de dimensiunile şi masa lor. Pentru sporirea capacităţii germinative a seminţelor s-au experimentat mai multe variante care au demonstrat că ţinerea seminţelor în apă 24 de ore, apoi înlăturarea pericarpului, stimulează capacitatea germinativă cu circa 40%, iar tratarea lor în continuare cu permanganat de caliu, depăşeşte controlul de două ori. Indici mai înalţi a capacităţii germinative s-au obţinut după tratarea seminţelor cu biostimulatori de origine vegetală. S-a constatat dinamica creşterii şi dezvoltării plantelor pe parcursul primei perioade de vegetaţie în dependenţă de epoca semănatului şi s-a stabilit că, semănatul de toamnă asigură obţinerea rezultatelor mai bune. S-a determinat suprafaţă optimă de nutriţie a plantelor care asigură un grad mai avansat de dezvoltare a organelor aeriene şi subterane, sporirea producţiei de seminţe potenţiale şi reale, a masei şi calităţii seminţelor. Cercetările referitoare la influenţa suprafeţei de nutriţie asupra gradului de dezvoltare a sistemului radicular au permis să se stabilească calea de obţinere a cantităţii maxime de materie primă prin folosirea minimă a terenului arabil.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: