|
StatutTeza a fost susţinută pe 7 iunie 2012 în CSSşi aprobată de CNAA pe 5 iulie 2012 Autoreferat![]() |
Structura tezei. Teza este constituită din introducere, trei capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografie cu 246 titluri, 30 anexe, 150 pagini de text de bază, 27 figuri, 14 tabele, 22 formule.
Domeniul de studiu: capitalul uman şi importanţa lui în economia inovaţională.
Scopul cercetării constă în aprofundarea şi dezvoltarea conceptului de capital uman şi a eficienţei utilizării lui în procesul formării economiei inovaţionale.
Obiectivele cercetării sunt: argumentarea metodologiei cercetării capitalului uman în baza sintezei abordărilor neoclasice; relevarea esenţei, caracteristicilor calitative şi criteriilor de dezvoltare a economiei inovaţionale şi a sistemului naţional inovaţional; elaborarea, în baza cercetărilor, a modelului privind evaluarea capacităţii inovative a capitalului uman din cadrul firmei.
Noutatea, originalitatea ştiinţifică a investigaţiei constă în: identificarea limitelor abordărilor existente ale capitalului uman şi analiza acestuia prin prisma dezvoltării economiei inovaţionale; determinarea, în baza sondajului efectuat, a opţiunii absolvenţilor de liceu de a realiza investiţii ulterioare în dezvoltarea capitalului său uman; definirea indicelui capacităţii inovative a capitalului uman al firmei; adaptarea şi aplicarea anchetei privind capacitatea inovativă a capitalului uman din cadrul firmelor din România; elaborarea şi validarea modelului de evaluare a capacităţii inovative a capitalului uman din cadrul firmei.
Problema ştiinţifică importantă soluţionată în domeniul cercetat cuprinde argumentarea rolului capitalului uman în formarea economiei inovaţionale şi a Sistemului Naţional de Inovare.
Semnificaţia teoretică rezidă din faptul că raţionamentele utilizate pot contribui la dezvoltarea conceptelor legate de capitalul uman şi economiei inovaţională, în condiţiile globalizării economiilor naţionale.
Valoarea aplicativă a tezei constă în faptul că, fiind examinate problemele actuale ale capitalului uman şi ale formării economiei inovaţionale sunt propuse soluţii adaptate la situaţia concretă din România şi Moldova. Sunt argumentate propuneri de utilizare a modelului propriu de determinare a capacităţii inovative a capitalului uman al firmei şi definirea indicelui capacităţii inovative a capitalului uman din cadrul acesteia.
Implementarea şi aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Ideile de bază, concluziile şi recomandările, elaborate în teză, au fost implementate în activitatea a două întreprinderi din sectorul producţie din judeţul Vrancea (România) şi vor fi propuse şi altor firme.