|
StatutTeza a fost susţinută pe 10 septembrie 2004 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 decembrie 2004 Autoreferat![]() |
Scopul acestei lucrări este evidenţierea unilor legitimităţi legate cu folosirea lemnului de stejar în vinificaţie: legături între componenţa chimică şi caracteristicile ale stejarului (specia botanică, originea, particularităţile anatomice), tratările tehnologice ale lemnului (uscarea, tratarea termică), precum şi influenţa folosirii lemnului de steajar asupra calităţilor chimice şi organoleptice ale vinurilor şi băuturilor tari.
A fost demonstrat că în limitele unui masiv forestier, influenţa factorului „specia botanică” la componenţa chimică a lemnului prevalează asupra condiţiile ecologice de vegetaţie, precum cei mai pertinenţi indici de diferenţierea speciilor sunt castalagină, vescalagină, eugenol, cis- şi trans-whisky-lacton. A fost stabilită corelaţia între concentraţia ellagitaninelor şi lărgimea inelelor anuale pentru stejar speciei Quercus robur. Au fost observate două grupe de stejar speciei Quercus petraea răspăndite natural: bogate în whisky-lacton şi cele sărace (concentraţia de whisky-lacton este asemănătoare cu concentraţia în mostre de lemn speciei Quercus robur). A fost demonstrat, că substanţele, identificate pentru prima dată în stejar: 3,4,5 –trimetoxibenzaldehidă şi 3,4,5 – trimetoxibenzilalcool sunt marcheri de lemn american. Cantitatea lor este de 5-10 ori superioară pentru stejar american comparativ cu lemnul de specii europene. Componenţa chimică a lemnului din Europa de Est este asemănătoare cu componenţa stejarului francez, cu toate că se diferă printr-un nivel superior de eugenol şi vanilină. Metodologia „limbii electronice” permite determinarea proprietăţilor organoleptice şi fizico-chimice ale extractelor de stejar, precum şi controlul uscării a lemnului. Tratarea termică în decurs de până la 48 d ore la temperaturi până la 1500C permite îmbogăţirea lemnului cu substanţe provenite din termodegradarea biopolimerilor, păstrând în mare parte substanţele extractive native ale stejarului. Acest proces este pus la baza de producere a talaşului, destinat folosirii în vinificaţie. Interacţiunea vin-lemn doagei de butoi are loc într-un strat subţire de primii 10 mm, precum cea mai activă penetrare a fost observată în primii 4 mm. A fost stabilit, că din punct de vedere organoleptic, taninele stejarului ocupă un loc intermediar în ansamblu taninelor oenologice. Taninele stejarului şi castanului pot fi diferenţiate, folosind raporturi de diferite forme izomerice a ellagitaninelor (vescalagină, castalagină, roburine А-С) şi concentraţia acidului ellagic.
Folosind talaş din lemn de stejar moldovenesc, au fost testate, elaborate şi implementate schemele de producere a vinurilor de consum curent şi de calitate superioară, extractelor de stejar, distilatelor de vin îmbogăţite cu substanţele de stejar şi băuturilor alcoolice tari „brandy”. Schemele date permit obţinerea produselor calitative şi se caracterizează prin flexibilitatea şi gestionarea simplă.