|
StatutTeza a fost susţinută pe 25 august 2016 în CSSşi aprobată de CNAA pe 6 octombrie 2016 Autoreferat![]() TezaCZU 340.1 (043.3)
|
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul declarat al cercetării îl constituie fundamentarea teoretică a conceptului de precedent judiciar din perspectiva teoriei generale a dreptului, identificarea locului şi rolului practicii judiciare şi a precedentului judiciar în sistemul izvoarelor formale ale dreptului. Obiectivele avute în vedere sunt: Efectuarea unei analize ştiinţifice a conceptului izvor de drept, a necesităţii de reevaluare a locului şi rolului precedentului judiciar în sistemul izvoarelor formale ale dreptului; Analiza comparativă a izvoarelor dreptului în cadrul diferitelor sisteme de drept, corelaţia precedentului judiciar cu alte izvoare formale ale dreptului; Cercetarea istorică a izvoarelor dreptului cu privire specială asupra precedentului judiciar şi practicii judecătoreşti; Fundamentarea teoretică a autorităţii precedentului judiciar în familiile de drept anglo-saxone şi romano-germanice; Clarificarea ştiinţifică a coraportului dintre precedentul judiciar şi jurisprudenţă, practicii judiciare în crearea dreptului.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică rezidă în faptul că teza constituie un prim studiu în literatura de specialitate a României şi Republicii Moldova de a cerceta în mod sistemic precedentul judiciar, locul şi rolul acestuia în sistemul izvoarelor formale ale dreptului, precum şi argumentarea opiniei personale asupra problematicii tratate. În domeniul novator putem circumscrie abordarea precedentului judiciar din punct de vedere normativ, doctrinar şi practic ca factor cu impact determinant asupra creării dreptului în diferite familii de drept.
Problema ştiinţifică soluţionată constă în elaborarea instrumentarului de identificare şi fundamentare ştiinţifică a categoriei precedent judiciar din punct de vedere a Teoriei generale a dreptului, fapt ce a condus la determinarea locului şi rolului precedentului judiciar şi jurisprudenţei, practicii judiciare şi celorlalte izvoare de drept în familia de drept comun şi a celei romano-germanice; se argumentează reconsiderarea poziţiei precedentului judiciar în sistemul izvoarelor formale de drept, în sensul utilizării acestuia în scopul creării şi interpretării unitare a normelor juridice.
Semnificaţia teoretică a tezei rezidă în reconfigurarea locului și rolului precedentului judiciar în sistemul dreptului, determinarea și definirea conceptului de izvor de drept, modalitățile de manifestare a precedentului judiciar în diferite sisteme de drept și nu în ultimul rând în demonstrarea existenței unor noi izvoare ale dreptului în sistemul de drept al României și Republicii Moldova.
Valoarea aplicativă. Ideile ştiinţifice şi concluziile cuprinse în conţinutul tezei pot fi utilizate în plan doctrinar-teoretic, ca material iniţial pentru o abordare ulterioară a problematicii izvoarelor formale ale dreptului; în plan normativ-legislativ, în activitatea de legiferare, în procesul de reformare a legislaţiei ce reglementează elaborarea normelor juridice şi rolul precedentului judiciar şi practicii judiciare în acest proces; în procesul didactic universitar la temele „Izvoarele dreptului” şi „Tipologia sistemelor de drept”.
Implementarea rezultatelor cercetării. Concluziile tezei, elementele de noutate sunt utilizate în procesul de studii la predarea cursului Teoria generală a dreptului în cadrul Universității ”Spiru Haret” din România.
2. CONCEPTUALIZAREA PRECEDENTULUI JUDICIAR CA IZVOR DE DREPT DIN PERSPECTIVELE TEORIEI GENERALE A DREPTULUI
3. LOCUL ŞI ROLUL PRECEDENTULUI JUDICIAR ÎN SISTEMUL DE DREPT CONTEMPORAN
CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: