|
StatutTeza a fost susţinută pe 27 mai 2005 în CSSşi aprobată de CNAA pe 22 septembrie 2005 Autoreferat![]() |
Teza de doctor este consacrată problemelor teoretice şi practice ale planificării şi evidenţierii rezervelor de sporire a productivităţii muncii în fitotehnie.
În baza studierii lucrărilor fundamentale ale savanţilor economişti autorul concretizează conceptul şi formele productivităţii muncii, spunîndu-şi părerea proprie referitor la categoriile economice „forţa de muncă productivă” şi „productivitatea muncii”, şi conţinutul legii sporirii productivităţii muncii.
În continuare autorul diferă productivitatea muncii după maniera de măsurare a rezultatelor, după gradul de cuprindere şi după durata timpului la care se repartizează producţia realizată.
În teză se demonstrează că pentru obţinerea unei productivităţi înalte se cere utilizarea, combinarea şi substituirea factorilor de producţie în procesul utilizării lor la nivel de ramură şi cultură agricolă. Variaţia unui factori, în sensul creşterii sale, determină modificări ale producţiei. În continuare sînt propuşi indicatorii eficienţei factorilor de producţie.
Autorul argumentează necesitatea şi metodologia planificării productivităţii muncii în fitotehnie, motivînd că planificarea productivităţii muncii reprezintă condiţia de bază de determinare corectă şi de realizare a scopurilor prioritare şi sarcinilor de sporire a randamentului personalului. Planificarea creşterii productivităţii muncii se propune de efectuat pe economia de timp, exprimată prin economia relativă de personal, realizabilă prin diferite măsuri tehnicoorganizatorice.
Analiza dezvoltării economice a sectorului agrar demonstrează că eficienţa economică a intensificării producţiei agricole scade, iar nivelul utilizării factorilor de producţie a suferit schimbări negative, ceea ce a adus la micşorarea nivelului rentabilităţii generale, agricole, economice şi financiare. Autorul studiază resursele de muncă propunând de rând cu indicatorii cunoscuţi de măsurare a eficienţei economice a resurselor de muncă şi alţi indicatori: efectuarea la timp şi de bună calitate a lucrărilor agricole, utilizarea timpului de muncă, economia de timp pe unitate de produs, reducerea costului unitar şi obţinerea profitului suplimentar. Prin calcule concrete se demonstrează că cu cît întreprinderea agricolă dispune de o suprafaţă de teren agricolă mai mare cu atît mai eficientă este utilizată forţa de muncă.
În baza studierii literaturii de specialitate sînt concretizaţi indicatorii productivităţii muncii, este efectuată analiza productivităţii muncii în fitotehnie pe perioada anilor 1996-2004, comparînd-o cu nivelul ei în alte ţări. Autorul propune modelul logic – structural al analizei factorilor productivităţii muncii. Mai profund este analizată productivitatea muncii în întreprinderile agricole din raionul Rîşcani şi factorii de influenţă asupra ei.
În teză este propuse o nouă metodă de planificare a productivităţii muncii care se bazează pe planificare efectivului mediu anual de lucrători, sporului şi volumului total a producţiei globale. Metoda propusă permite păstrarea în perioada planificată nivelul productivităţii la nivelul anului I din perioada de bază plus sporul mediu al productivităţii pe următorii ani a perioadei de bază.
Un loc important în teză le aparţin căilor de sporirea a productivităţii muncii în fitotehnie. Autorul argumentează necesitatea utilizării eficiente a resurselor de muncă în legătură directă cu nivelul productivităţii muncii. În continuare prin calcule concrete se demonstrează influenţa unor factori asupra volumului producţiei agricole. Autorul argumentează posibilităţile combinării ramurilor, specializării şi legătura lor cu productivitatea muncii.
În baza analizei unei informaţii bogate se demonstrează că creşterea productivităţii muncii în fitotehnie poate fi asigurată printr-o dotare corespunzătoare a forţei de muncă cu mijloace de producţie, ceea ce va determina creşterea producţiei şi scăderea timpului de muncă consumat. O altă rezervă de sporire a productivităţii muncii este perfecţionarea remunerării muncii, nivelul căruia este scăzut în agricultură în comparaţie cu alte ramuri ale economiei naţionale. În teză sînt studiaţi factorii care determină motivaţia muncii, ratingul motivaţiei lucrătorilor formaţiunilor agricole, se propune o nouă grilă tarifară pentru întreprinderile agricole şi metoda diferenţierii normelor recompensei materiale din costul producţiei abţinute supraplan.
O atenţie deosebită i se acordă prognozării productivităţii muncii. În acest
scop a fost aplicată analiza de corelaţie regresivă, care a permis de apreciat
legăturile strînse şi perspectivele influenţei factorilor asupra productivităţii muncii.
În examinare [5] :
Arhiva tezelor: