|
StatutTeza a fost susţinută pe 21 martie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 29 iunie 2006 Autoreferat![]() TezaCZU 616.12-007-053.1-089.168.1-06-037
|
Scopul lucrării este studierea particularităţilor clinico-evolutive şi conduita chirurgicală în malformaţiile cardiace congenitale cu şuntare intracardiacă, precum şi evaluarea noilor criterii de prognozare a complicaţiilor postoperatorii. De apreciat indicaţiile utilizării materialelor sintetice şi biologice pentru plastia defectelor cardiace congenitale în dependenţă de localizarea acestora, precum şi de a elabora noi materiale biologice cu implimentarea lor în clinică.
Studiul dat, a fost efectuat în Centrul Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Cardiovasculară, pe baza Spitalului Clinic Republican, în perioada anilor 1989-2005, precum şi în Clinica de Chirurgie Toracică şi Cardiovasculară din oraşul Hannover, Germania, conform unui acord de colaborare încheiat ăn anul 2001. La baza studiului au stat rezultatele investigaţiilor clinice, de laborator, ECHOcardiografice, radiologice a 479 pacienţi cu malformaţii cardiace congenitale cu şuntare intracardiaca, care au fost supuşi tratamentului chirurgical, şi care au constituit 51,1 % din toţi bolnavii cu malformaţii cardiace congenitale operaţi în condiţii de circulaţie extracorporală.
S-a demonstrat că diagnosticul clinic, aprecierea conduitei chirurgicale şi evaluarea postoperatorie, se stabileşte cu certitudine în aproape 95 % în baza Echocardiografiei cu Doppler color. Din studiul dat s-a constatat că diagnosticul şi aplicarea tardivă a tratamentului chirurgical în mare parte nu soluţionează problemele pacientului, având o rată a mortalităţii direct proporţională cu vârsta pacientului – cu cât este mai mare vârsta, cu atât sunt mai rele rezultatele. Atât din considerente medicale , cât şi psihoemoţionale pacienţii urmează a fi operaţi în vârsta preşcolară.
A fost stabilit că în plastiile defectelor interatriale materialul de elecţie este pericartdul autolog, pe când în cele interventriculare se utilizează materialele sintetice. În unele cazuri se poate utiliza xenopericardul bovin tratat cu glutaraldehidă, însă foarte limitat, din cauza complicaţiilor postoperatorii aşa ca recanalizările, degenerarea şi calcificarea acestuia.
Pentru corecţia radicală a tetralogiei Fallot s-a propus o nouă metodă de plastie a valvei arterei pulmonare – „cuspo-pexia”. Acest procedeu reduce insuficienţa arterei pulmonare, şi dă o bună posibilitate de largit tractul de ejecţie din ventriculul drept, când se aplică un grefon transvalvular.
Au fost efectuate un şir de studii experimentale pe animale şi pe ţesuturi cadaverice umane (homogrefe), cu ajutorul cărora s-a elaborat o noua metodă de decelularizare a acestora, păstrând membrana bazală. Deasemenea a fost elaborată o nouă metodă de re-sădire a homogrefelor decelularizate cu celule endoteliale ale recipientului „in vitro”, care apoi fiind implantate limitează posibilitatea infectării şi trombozării a acestora. Aceste metode noi elaborate s-au utilizat pentru protezarea valvei şi trunchiului arterei pulmonare în caz de atrezie sau insuficienţă a acestora, în special pentru corecţia radicală a tetralogiei Fallot. Dar principala realizare a acestui studiu este faptul ca s-a dovedit proprietaea homogrefelor decelularizate şi recelularizate cu celule endoteliale autologe, de a creşte odată cu creşterea copilului, astfel înlăturându-se necesitatea reintervenţiilor, odată cu creşterea copilului operat. Acest fapt nu este descris până în prezent de nimeni, şi prezintă o perspectivă atât pentru chirurgia cardiovasculară, cât şi pentru alte disciplini chirurgicale, în care se utilizează grefele biologice, în special în chirurgia pediatrică.