română | русский | english

Autor: Larisa Noroc Gradul: doctor în istorie Specialitatea:  07.00.02 - Istoria românilor (pe perioade) Anul: 2006 Conducător ştiinţific: Valeria Cozma doctor Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 5 mai 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 28 septembrie 2006 Autoreferat – 0.33 Mb / în română Teza CZU 94(498.7) „1918/1940” 1.24 Mb / în română 214 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Studiul prezent este consacrat cercetării unei perioade importante din istoria românilor, care în interpretarea respectivă şi segmentul cronologic dat na găsit încă o elucidare adecvată în ştiinţa istorică. Utilizarea diferitor materiale de arhivă, multe din care au fost introduse pentru prima dată în circuitul ştiinţific asupra acestei probleme, informaţiei din presa periodică, documentelor şi izvoarelor editate, cercetarea cu scrupulozitate a literaturii ştiinţifice, a permis autorului să ajungă la următoarele concluzii de bază.

Până la 1918 guvernul ţarist a supus Basarabia unor încercări de înstrăinare şi rusificare, ce a încetinit simţitor procesul cultural. Cu toate că reprezentanţii intelectualităţii indigene au depus eforturi mari în vederea dezvoltării şi menţinerii spiritului naţional, prin politica ţarismului rus s-a pretins de a înăbuşi manifestările naţionale şi de a menţine ruralizarea populaţiei autohtone. Din cauza impedimentelor de diferită natură, la momentul încadrării în noul stat român, Basarabia avea un patrimoniu cultural modest, iar procesul de dezvoltare a culturii naţionale a cunoscut o cale anevoiasă.

Marea Unire a creat condiţii benefice de integrare istorică şi culturală a Basarabiei în fenomenul românesc, de conectare la fluxul ideilor şi creaţiei naţionale. Anume în perioada interbelică în spaţiul românesc au fost înfăptuite cu succes realizări importante în domeniul învăţământului, ştiinţei şi artelor. Pentru animarea vieţii naţionale din provinciile unificate guvernul român a promovat o politică culturală care a contribuit la renaşterea spiritualităţii naţionale. Direcţiile prioritare ale acestei politici au urmărit sincronizarea culturală a provinciilor, educarea conştiinţei naţionale, direcţionarea artei spre origini, stimularea activităţii artistice prin punere în valoare şi studierea sistematică a folclorului, organizarea şi susţinerea materială a instituţiilor culturale.

În rezultatul politicii liberale a statului român au fost puse bazele învăţământului artistic, dezvoltării domeniului de creaţie şi propagare a patrimoniului naţional. Anume în această perioadă au fost înfiinţate primele Conservatoare, Teatrul Naţional, Şcoala de Belle-Arte şi alte instituţii de cultură, în cadrul cărora s-au format şi au activat cunoscuţi maeştri ai vieţii artistice. Strategia politică de stat a urmărit, de asemenea, o lărgire a sferelor de circulaţie a valorilor artistice şi a creatorilor de valori. Un aport important în această direcţie l-au adus societăţile şi căminele culturale, precum şi alte instituţii de culturalizare. Preocuparea pentru înfiinţarea reuniunilor culturale a fost mereu activă, ceea ce a însemnat că ele erau extrem de utile propăşirii naţionale. Ele s-au impus prin capacitatea de a găsi forme de contact cu populaţia prin organizarea acţiunilor de masă care includeau atât populaţia urbană cât şi cea rurală.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Andrei Eşanu
  doctor habilitat, profesor cercetător, Institutul de Istorie
• Gheorghe Paladi
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"

 Teze

În examinare [2] :

• Instituția căsătoriei și relațiile de rudenie în Țara Moldovei (sec. al XVII-lea ‒ începutul sec. al XIX-lea)
  1 martie 2023
• Construcţia identitară în RSS Moldovenească
  27 ianuarie 2023

Arhiva tezelor:
Selectaţi anul2022 [4]2021 [2]2020 [3]2019 [3]2018 [6]2017 [3]2016 [2]2015 [2]2012 [3]2010 [3]2009 [2]2008 [4]2007 [3]2006 [3]2005 [1]2004 [2]

[...] Acte Normative