română | русский | english

Autor: Silvia Maznic Gradul: doctor în filologie Specialitatea:  10.02.01 - Limba română Anul: 2006 Consultant ştiinţific: Anatol Ciobanu doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 12 mai 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 29 iunie 2006 Autoreferat – 0.38 Mb / în română Teza CZU 811.135.1’367.(625.2) 2.06 Mb / în română 181 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Există în limba română un anumit număr de verbe care se descompun în binoame cu structura V(a deveni)+N, unde V este verbul a deveni (sau un altul cu sens deveniendi, cum e a se face), iar numele este un adjectiv sau un substantiv, ce se conţine în radicalul verbului: a se îmbogăţi, a încărunţi, a putrezi, a îmbătrîni etc. Descompunerea în binoame V(a deveni)+N este criteriul lor de identificare. Astfel, din numărul total de 5500 de verbe existente în limba română (apud A.Ciobanu), eventive sunt, conform calculelor noastre efectuate în DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, 1996) şi DLRLC (Dicţionarul limbii române literare contemporane, 4 vol., 1955-1957), circa 394, dintre acestea 270 sunt explicate de autorii dicţionarelor prin formula V(a deveni)+N. De exemplu, a se meschiniza are în dicţionar explicaţia “a deveni meschin”, iar în dreptul lui a se micşora găsim a se face mai mic, a se aspri / a deveni aspru, a se adînci / a se face mai adînc, a se vulgariza / a deveni vulgar etc.

Pe lîngă sensul deveniendi şi desfacerea în structura V+N, specificul lor constă şi în analiza sintactică a perifrazelor, create cu a deveni. Binomul V(a deveni)+N ce are corelat monolexical se deosebeşte semantic şi funcţional de un PN.

Pe parcursul evoluţiei limbii române, categoria eventivelor s-a format prin mai multe mijloace: conversie, prefixare, sufixare. În prezent, conversia eventivelor este mai puţin productivă, ceea ce e confirmat de faptul că verbele create astfel au, de cele mai multe ori, teme vechi, moştenite din latină sau slavă. Cele mai multe verbe eventive s-au format prin conversie (171), iar cele neologice se creează cu sufixul -iza, care în prezent este preferat şi mult solicitat: a se obiectiviza, a se clasiciza, a se normaliza, a se confraterniza, etc. (110 vocabule atestate). O cercetare a mijloacelor de formare a eventivelor ne relevă posibilităţile de dezvoltare a acestor verbe şi ne permite “a prognoza” evoluţia lor ulterioară.

Legităţile de creare a cuvintelor se pot opune, în anumite cazuri, la generarea verbelor eventive, atunci cînd formarea lor vine în contradicţie cu tendinţele limbii spre economie, armonie şi sonoritate (unele limite pot impune alternanţele fonetice, combinarea cu sufixele noi). De exemplu, nu s-au creat pînă în prezent eventive de la temele idee, serios ş.a.

Din cauza sensului, nu toate numele, care se utilizează împreună cu semicopulele a deveni şi a se face, se pot substitui prin verbe eventive. Posibilitatea formării unui verb de schimbare de stare depinde de conţinutul noţional al numelui din componenţa V(a deveni)+N. O vocabulă eventivă poate lua naştere de la un N, numai dacă sensul acestuia este compatibil cu grupa semantică deveniendi, ce revendică obţinerea de către subiect a unei stări, calităţi, redată, de obicei, printr-un adjectiv. Sensul transformandi, care exprimă o transformare a unui obiect (fiinţă) în alt obiect (fiinţă), raportat la semnificaţia unor nume-substantive (animate), poate reflecta o situaţie ireală, ce ţine de domeniul fantasticului, miraculosului (cerb, vulpe, berbec etc.). Astfel, în cazul eventivelor, se creează, mai rar, verbe sintetice de la numele-substantive.

Cele trei criterii de delimitare a verbelor ce constituie obiectul cercetării noastre sunt: semantic (deveniendi), structural (descompunerea în binoame cu structura V+N) şi sintactic (Scop fals). În baza acestor elemente, ce constituie specificul lor, s-ar înlesni recunoaşterea la nivel sintactic a unei categoriei sui generis de verbe eventive, cu o abordare funcţională conformă principiului logico-semantic, cu structura binomului V(a deveni)+N. Astfel, identificarea categoriei lexico-gramaticale în discuţie ţine de interacţiunea dintre semantică şi sintaxă. Trăsăturile distinctive expuse au menirea de a demonstra caracterul propriu, specific al verbelor de schimbare de stare ce pot fi explicate prin perifraze V(a deveni)+N şi de a proba cu temei recunoaşterea lor drept clasă aparte, sui geněris, care prezintă interes pentru mai multe domenii ale limbii (morfologie, sintaxă, formarea cuvintelor, semantică, stilistică, istoria limbii).

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Teodor Cotelnic
  doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM
• Angela Savin
  doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM

 Teze

În examinare [1] :

• Substantivele deverbale în textul religios: valori denotative și conotative
  19 ianuarie 2023

Arhiva tezelor:
Selectaţi anul2021 [1]2020 [1]2019 [2]2018 [1]2017 [1]2016 [1]2011 [4]2010 [2]2009 [6]2007 [8]2006 [2]2005 [5]

[...] Acte Normative