CNAA Comisia de atestare Comisia de acreditare Comisiile de experţi Dispoziţii, instrucţiuni Acte normative

PREGĂTIREA CADRELOR Nomenclator Instituţii Consilii Seminare Teze

POTENŢIALUL ŞTIINŢIFIC Conducători de doctorat Deţinători de grad Doctoranzi Postdoctoranzi

 română | русский | english

Autor: Nicolae Gladun Gradul: doctor habilitat în medicină Specialitatea:  14.00.27 - Chirurgie Anul: 2006 Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 14 iunie 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 29 iunie 2006 Autoreferat – 1.70 Mb / în română Teza CZU 616.329-089.44 16.00 Mb / în română 260 pagini

Cuvinte Cheie

plastie de esofag, accidente intraoperatorii, complicaţii postoperatorii, rezultate la distanţâ, brevet de invenţie, brevet de inovaţie

Adnotare

Chirurgia reconstructiva a esofagului este una din cele mai complicate domenii ale chirurgiei tractului digestiv. Cele mai recente realizari ale medicinei în diagnostic, nivelul contemporan al posibilitatilor tehnice în chirurgie si cunostintele rofunde a patofiziologiei utilizate în terapia intensiva si anesteziologie au contribuit la modificari calitative esentiale în acest domeniu al chirurgiei. Actualitatea problemei consta în aceia, ca în prezent sunt depistate tot mai multe maladii ale esofagului care necesita rezectia de esofag cu reconstructie ulterioara. Scopul acestui studiu a fost ameliorarea rezultatelor tratamentului chirurgical si a calitatii vietii bolnavilor, ce au fost supusi plastiei esofagului prin selectarea interventiilor chirurgicale adecvate, materialelor reconstructive, perfectarea tehnicii operative si metodelor de terapie postoperatorie.

Lucrarea este bazata pe analiza materialului clinic personal colectat între anii 1977 – 2005 în sectia de chirurgie toracica a Spitalului Clinic Republican. Au fost analizate rezultatele tratamentului a 182 bolnavi, supusi diferitor operatii reconstructive ale esofagului: cu intestinul subtire -55; cu colonul – 89; cu stomacul – 31; metode combinate – 5; plastie cu tesuturile proprii – 2.

Bolnavii au fost investigati clinic si paraclinic, la nivelul accesibil în clinica republicana.

Indicatii pentru plastia esofagului au fost:

• Stenoza postcaustica a esofagului în 130 cazuri;
• Cancerul esofagului si jonctiunii esofagogastrice în 30 cazuri;
• Stenoza peptica a esofagului în 16 cazuri;
• Esofagul Barrett în 4 cazuri;
• Stenoza posttraumatica a esofagului cervical în 2 cazuri.

Reconstructia esofagului cu intestinul subtire a fost utilizata la 55 de bolnavi, ca regula prin 2 accese, în varianta intrapleurala, modelând ansa cu o lungime pâna la arcul v. azygos (52 cazuri).

În toate cazurile a fost înlaturat sectorul modificat patologic al esofagului cu efectuarea obligatorie a piloroplastiei. În trei cazuri s-a efectuat plastia segmentara cu transplant al segmentului intestinului subtire în regiunea cervicala cu anastomoze vasculare. Colonul a fost folosit în calitate de material plastic în 89 cazuri.

Retrosternal a fost plasat în 75 cazuri, în mediastinul posterior în 9 cazuri, în 4 cazuri s-a folosit plastia intrapleurala si în 2 cazuri transplantul a fost plasat presternal întrun tunel subcutan. Stomacul a fost folosit pentru refacerea esofagului la 31 bolnavi, în 21 cazuri a fost efectuata operatia Lewis, în 2 cazuri Osava – Garlock, si la 8 bolnavi esofagul a fost înlocuit cu un tub izoperistaltic format din curbura mare a stomacului dupa metoda Kirschner – Oringer, în 2 cazuri prin trei accese (laparotomie, toracotomie, cervicotomie) si în 6 cazuri prin 2 accese (laparotomie, cervicotomie) transhiatal.

Autorul descrie si analizeaza detailat complicatiile intra si postoperatorii recente.

El se opreste separat la analiza cazurilor letale, subliniind factorii dirijabili si nedirijabili care influenteaza finalul tratamentului. Ulterior sunt analizate complicatiile si rezultatele tardive. Analizând materialul au fost folosite 2 perioade: prima perioada (1977 – 1990), când se însuseau metodele interventiilor chirurgicale, se acumula experienta si se formau principiile tacticii chirurgicale cu încadrarea procedeelor tehnice originale personale si perioada a doua (1991 – 2005), când lucrarea s-a bazat pe rezolvari tehnice si tactice controlate inclusiv profilaxia si depistarea recenta a complicatiilor si tratamentul lor. Ca rezultat autorul a reusit scaderea letalitatii generale de la 16,6% în prima perioada pâna la 10,2% în a doua, si micsorarea frecventei complicatiilor de la 61,9% pâna la 35,7% respectiv.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Eva Gudumac
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
• Gheorghe Ţîbîrnă
  doctor habilitat, profesor universitar, Instituţia medico-sanitară publică Institutul Oncologic
• Silviu Sofronie
  doctor habilitat, profesor universitar, Instituţia medico-sanitară publică Institutul de Ftiziopneumologie "Chiril Draganiuc"

 Teze

Selectaţi anul2023 [3]2021 [2]2020 [3]2018 [3]2017 [1]2016 [1]2015 [1]2012 [2]2010 [3]2009 [8]2008 [5]2007 [9]2006 [7]2005 [5]2004 [1]

[...] Acte Normative