română | русский | english

Autor: Lilia Porubin Gradul: doctor în filologie Specialitatea:  10.01.01 - Literatura română Anul: 2006 Conducător ştiinţific: Alexandru Burlacu doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Pedagogică de Stat "Ion Creangă" din Chişinău Instituţia: Institutul de Literatură şi Folclor al AŞM

Statut Teza a fost susţinută pe 15 septembrie 2006 în CSS şi aprobată de CNAA pe 21 decembrie 2006 Autoreferat – 0.26 Mb / în română Teza CZU 121.135.1”19”(478).09(043.2) 0.81 Mb / în română 142 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Lucrarea se impune prin perspectiva nouă de abordare a problemei şi rezidă în investigarea sistemică a prozei scurte a lui Leon Donici.

Ca personalitate creatoare el s-a format în mediul cultural al Petrogradului. Romanul lui Bursa Nouă (1913) a făcut din studentul Leonid Dobronravov (acesta este numele lui adevărat) unul din cei mai cunoscuţi scriitori din Rusia. După evenimentele anului 1917 el revine la Chişinău, oraşul sau natal, şi sub numele Leon Donici-Dobronravov scrie nuvele şi povestiri în limba română. Ca prozator Leon Donici demonstrează un simţ adânc al frumosului. Spiritul sau caută febril răspunsuri la întrebările etice, gândul său neliniştit caută pasional adevărul absolut şi etern.

Autoarea întreprinde o interpretare sistemică, multiaspectuală, de valorificare şi evaluare a moştenirii literare a scriitorului basarabean din perspectiva actualităţii. Se evidenţiază caracterul sincretic al prozei, dimensiunile ei fantastice şi antiutopice, relaţiile intertextuale, lumile imaginare şi tipurile de personaje, precum şi strategiile şi tehnicile narative.

Nuvelele sale sunt printre primele lucrări literare care au avertizat lumea despre pericolul bolşevic. Proza scriitorului se constituie, fără îndoială, ca un document artistic despre tragicul existenţei intelectualului într-o societate în derivă. Deşi intelectualul lui e un învins, trăind profund catastrofele sociale şi umanitare ale epocii, el devine un promotor al valorilor umane.

Donici a anticipat unele experimentări prozastice foarte productive în secolul trecut. El abandonează perspectiva narativă tradiţională, prin împrumutarea unui obiect a prerogativelor de relatare a evenimentelor. Proza lui dă o nouă interpretare filosofică a omului şi a timpului său, diversifică şi îmbogăţeşte literatura română interbelică. Autoarea demonstrează că scriitorul se încadrează tranşant în canonul modernist şi prin sincretismul artelor, prin dimensiunea antiutopică şi dialogul intertextual explorate artistic în spiritul epocii.

Cercetarea capătă, în cele din urmă, conturul evident al primului studiu monografic despre proza scurtă a lui Leon Donici.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Mihai Cimpoi
  doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM
• Elena Ţau
  doctor, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova

 Teze

[...] Acte Normative