|
StatutTeza a fost susţinută pe 6 octombrie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 21 decembrie 2006 Autoreferat![]() TezaCZU 903.05 (478) „637” (043.2)
|
Lucrarea este consacrată studierii relaţiilor culturale ale comunităţilor bronzului târziu din spaţiul carpato-nistrean, în baza analizei pieselor de metal. În acest context sunt cercetate problematica raporturilor între culturile componente complexului cultural Sabatinovka-Coslogeni-Noua, a relaţiilor acestora cu culturile locale carpato-dunărene, cât şi problematica raporturilor culturilor hallstattiene timpurii din spaţiul carpato-nistrean cu culturile sincrone din regiunile vestice ale spaţiului carpato-dunărean şi zona nord-pontică.
În urma corelării rezultatelor analizei efectuate cu aspectele principale ale istoriografiei problematicilor enunţate şi cu datele de ordin cultural cronologic existente în stadiul actual de cercetare, în relaţiile culturilor Noua, Sabatinovka şi Coslogeni au fost delimitate două etape distincte. În prima etapă, la începutul perioadei târzii a epocii bronzului (sfârşitul sec. XVI a. Chr. – începutul sec. XV a. Chr.), elementele Sabatinovka timpurie (grupa de bronzuri Golourov-Lobojkovka) din bazinul Niprului, în rezultatul penetrării în zona est-carpatică şi la Dunărea de Jos, determină formarea culturilor Noua şi Coslogeni şi pun bazele metalurgiei acestora (grupele de bronzuri Rădeni-Deleni şi Odăile Podari), incluzând aceste din urmă regiuni în aria bronzurilor zonei metalurgice Derbeden’-Lobojkovka, de tradiţie post Sejma-Turbino. În a doua etapă (sec. XV-XIII a. Chr.), complexele metalice ale culturilor Noua (grupele de bronzuri est-carpatice Hristici-Băleni, Râşeşti-Lozova, Ilişeni-Mândreşti şi depozitele seriei Uriu-Domăneşti din sud-estul Transilvaniei), Sabatinovka (grupele de tipare Novokievka-Krasnyj Majak şi de depozite de bronzuri Dobrjanka-Nikopol’) şi Coslogeni (depozitele seriilor Drajna de Jos-Oinac, Nicolae Bălcescu-Gura Dobrogei şi grupa Pobit Kamyk-Dičevo) formează o zonă metalurgică unitară, Râşeşti-Krasnyj Majak-Dičevo, acoperind teritoriul cuprins între zona nord-pontică, sud-estul Transilvaniei şi Dunărea de Jos.
În perioada post Sabatinovka-Coslogeni-Noua (sec. XII-X a. Chr.), în rezultatul răspândirii în spaţiul carpato-nistrean a grupelor hallstattiene timpurii, în zonele de stepă şi silvostepă ale regiunii se constată o decădere a activităţii metalurgice, manifestată prin lipsa unor tipuri de bronzuri locale şi răspândirea bronzurilor care îşi au originea în centrele metalurgice din nordul Mării Negre (Novo-Aleksandrovka – Zavadovka), Transilvania (Cincu-Suseni, Jupalnic-Turia, Moigrad-Tăuteu), de la Dunărea de Mijloc(Aranyos, Kurd, Gyermely) şi Dunărea de Jos (Gorsko-Kosovo – Vyrbica).