|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 iunie 2018 în CSSşi aprobată de CNAA pe 23 noiembrie 2018 Autoreferat![]() TezaCZU 343. 19 (043.3)
|
Structura tezei: introducere, 3 capitole, concluzii generale şi recomandări, bibliografia compusă din 354 titluri, 180 pagini text de bază. Rezultatele sunt publicate în 8 lucrări ştiinţifice. Cuvinte-cheie: învinuire, învinuit, acuzare, punere sub învinuire, înaintarea acuzării, rechizitoriu, urmărire penală, procuror, apărător, modificarea învinuirii, renunțare la învinuire. Domeniul de studiu. Lucrarea aparţine domeniului dreptului procesual penal.
Scopul tezei îl constituie studierea multilaterală și complexă a teoriei, practicii și reglementărilor juridice ale instituției învinuirii în procesul penal.
Obiectivele lucrării: analiza lucrărilor ştiinţifice din doctrina penală autohtonă şi cea străină publicate la tematica problemei investigate; dezvăluirea conținutului și esenței instituției învinuirii în procesul penal; analiza esenței funcției învinuirii exercitată de către procuror și organul de urmărire penală; analiza statutului juridic al persoanelor, abilitate cu exercitarea funcției învinuirii în procesul penal; conturarea conținutului și esenței funcției învinuirii private; reflectarea specificului privind realizarea învinuirii în faza urmăririi penale; reliefarea particularităților realizării învinuirii în instanța de fond; fundamentarea și conturarea problemei științifice importante soluționate privind instituția învinuirii; formularea concluziilor, recomandărilor și a propunerilor de lege ferenda referitoare la perfecționarea normelor procesual-penale.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a tezei de doctorat cuprinde o analiză sistemică a instituției învinuirii în procesul penal, în calitatea ei de element obligatoriu al contradictorialității procesului penal. Această investigație științifică reprezintă o cercetare monografică a instituției învinuirii în procesul penal. Caracterul inovator al rezultatelor obținute este determinat de faptul că a fost realizată o lucrare complexă a instituției învinuirii în procesul penal, în baza cărora au fost formulate concluzii și recomandări teoretice pentru perfecționarea continuă a practicii și legislației în domeniu. Problema ştiinţifică importantă soluţionată a constat în analiza şi reevaluarea cadrului practico-legislativ al instituției învinuirii, urmărindu-se relevarea caracterului și specificului ei, fapt de natură să contribuie la perfecţionarea şi eficientizarea normativului procesual penal din acest domeniu.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Importanţa teoretică a tezei rezidă în cercetarea complexă a instituției învinuirii în procesul penal, definirea bazelor conceptuale în materia dreptului procesual penal, cuprinderea unor vaste materiale teoretice şi practice în vederea urmăririi evoluției legislației procesual-penale, a teoriei și practicii în domeniu, trasarea de perspective noi asupra cadrului teoretico-metodologic în domeniul cercetat. Lucrarea se manifestă printr-o serie de recomandări, inclusiv cu caracter de lege ferenda, care pot fi însuşite de către legiuitor pentru îmbunătăţirea normativului procesual-penal. Examinarea dispoziţiilor legale pot contribui la o îmbunătăţire calitativă a prevederilor legale în materie.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice. Concepţiile şi concluziile de bază ale tezei au fost expuse prin conţinutul mai multor lucrări ştiinţifice (8 articole), constituind, în acelaşi timp, subiectul unor referate prezentate la conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Rezultatele științifice din cadrul tezei pot fi utile procesului didactic din instituțiile de învățământ cu profil juridic
În examinare [3] :
Arhiva tezelor: