Conceptul de roman la G. Ibrăileanu şi structura stratiformă a operei literare
|
StatutTeza a fost susţinută pe 24 noiembrie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 ianuarie 2007 Autoreferat – 0.36 Mb / în românăTezaCZU 821.135.1.0 „19” (092) (043.3)
|
Cuvinte Cheie
analiză psihologică, autoexprimare (a personajului), autor (intern), bidimensionalitate (a operei literare), bivocitate, caracter literar (dialectic şi antitetic), cititor (lector, destinatar, adresat, naratar, receptor), confesiune (modalitate caracterologică), comunicare literară, conţinut-formă, cronotop, critică completă, cuvânt (propriu, străin, bivoc), „dialectica sufletului”, dialog, dialogism, dialogistică, discurs, estetică (literară), „fluxul conştiinţei” (W. James), funcţie caracterologică, gen romanesc, imagine artistică, imagologie, intropatie (empatie, simpatie), introspecţie, limbaj caracterologic (reflexiv, autoreferenţial), „memorie involuntară” (metodă artistică), mesaj (artistic), monolog interior, naraţiune, naratologie, narator, om complet, orizont (de aşteptare şi de înţelegere), percepţie estetică, personaj romanesc, plurilingvisticitate, plurivocitate, polifonism, receptare estetică, scenă („arătare”, shawing), trăire estetică, viaţă completă, sistem artistic (dinamic, deschis), structură (macro-, micro-) stratiformă (stratificată), zona semantică (a cuvântului autorului sau a cuvântului eroului)Adnotare
În teză sunt generalizate rezultatele principale ale cercetărilor autorului în domeniul teoriei şi istoriei romanului european şi românesc.
În Cap. I sunt analizate critic modelele teoretice ale structurii stratiforme a operei literare elaborate de R. Ingarden, R. Wellek, A. Warren, N. Hartmann, V. Kojinov etc. Definind contribuţia fiecărui teoretician, autorul evidenţiază totodată insuficienţa fiecărui model şi argumentează necesitatea de a concepe romanul ca o macrostructură formată din microstructuri stratiforme, un loc central ocupând structura imaginii artistice a omului.
În Cap. II se face o sistematizare a ideilor lui G. Ibrăileanu despre roman, dispersate în numeroasele-i articole, şi se demonstrează că criticul nostru a dat, de fapt, prima definiţie structurală integrală a „genului compozit”. Componentele structurale principale ale romanului (subiectul, compoziţia, personajul, naraţiunea, limba şi stilul, receptarea), definite în specificitatea lor romanescă, pot fi asamblate într-o structură stratiformă specifică acestui gen literar.
În Cap. III caracterul literar – nucleul sistemului imagistic romanesc – este definit pentru prima dată ca o „formă conţinutistă” (Hegel, Bahtin) stratificată. Printr-o analiză comparată a structurii caracterului în romanele lui Tolstoi şi Dostoievski se demonstrează că imaginile universului interior al personajului, ale mediului lui ambiant şi exteriorului fizic (portretul), limbajul lui caracterologic formează o ţesătură (textură) imagistică organică, materia vie a microstructurii stratiforme a caracterului în macrostructura romanului. Analiza comparată a structurii caracterului dostoievskian şi tolstoian, care au comun concepţia artistică dialectică despre om, dar totodată reprezintă două stiluri individuale diferite, vine să ilustreze teza autorului că toate mijloacele de caracterizare a personajului se individualizează, devin componentele structurii individuale ale fiecărui personaj.
Noţiunea de structură stratiformă, aplicată personajului romanesc, precum şi romanului în ansamblul lui, dă o reprezentare teoretică mai concretă despre unitatea dialectică a conţinutului şi formei în opera literară, anume ca un proces de continuă trecere, de la un strat la altul, a formei în conţinut şi viceversa a conţinutului în formă, fiecare component structural având un regim bifuncţional, fiind şi formă şi conţinut. Aceasta, conchide autorul tezei, creează premisa teoretică pentru depăşirea consecinţelor reducţioniste ale analizei literare dihotomice: abstractizarea ideatică, sărăcirea conţinutului artistic, pe de o parte, şi descompunerea formei într-o sumă de procedee literare şi tehnici narative.
Cuprins
- 1. 1. Unitatea conţinut-formă şi structura stratiformă a operei literare
- 1. 2. Modelul lui R. Ingarden
- 1. 3. Modul de existenţă al operei literare în concepţia perspectivistă a lui R. Wellek şi A. Warren
- 1. 4. Modelul lui N. Hartmann
- 1.5. Romanul – o suprastructură formată din microstructuri stratiforme
CAPITOLUL II. Conceptul de roman la G. Ibrăileanu. Prima analiză integrală a structurii romanului în critica românească
- 2. 1. Romanul şi ideea de "critică complectă"
- 2. 2. "Ce este un roman?"
- 2. 3. Romanul – oglindă a “vieţii complecte” a “omului complect” (Componentele structurii romanului)
- 2. 3.1. Nivelul tematic-problematic al romanului. Subiectul romanesc
- 2. 3.2. Compoziţia romanescă
- 2.3.3. Personajul romanesc – imagine a „omului complect”
- 2. 3.3.1. “Creaţia şi analiza” personajului
- 2. 3.3.2. Unitatea şi complexitatea personajului romanesc
- 2. 3.3.3. Funcţia specifică a dialogului în roman
- 2. 3.4. Limba şi stilul în roman
- 2. 4. Receptarea romanului
CAPITOLUL III. Mcirostructura stratiformă a caracterului literar în roman
- 3. 1. Caracterul – formă conţinutistă stratiformă a imaginii artistice a omului
- 3.2. Omul lăuntric şi modalităţile de caracterizare psihologică a personajului
- 3. 2.1. Devenirea funcţiei caracterologice a analizei psihologice
- 3. 2.2. Confesiunea eroului şi structura polifonică a romanului dostoievskian
- 3. 2.3. «Dialectica sufletului» şi transformarea calitativă a modalităţilor introspective
- 3. 2.4. Sondarea subconştientului – componentă a structurii caracterului dialectic
- 3. 2.5. Visul eroului (Funcţia lui caracterologică)
- 3. 2.6. „Dialectica sufletului” şi identitatea caracterului
- 3. 3. Funcţia caracterologică a portretului literar
- 3. 4. Peisajul — componentă structurală a caracterului dialectic
- 3. 5. Limbajul eroului — componentă structurală a caracterului dialectic 294
- 3. 6. Integritatea structurii artistice a caracterului
Referenţi Oficiali
- Ion Ciobanu
doctor habilitat - Elena Prus
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova - Timotei Melnic
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova
Teze
Acte Normative
