|
StatutTeza a fost susţinută pe 5 decembrie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 ianuarie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.5-006.91-085.277.3+615.37
|
Melanomul malign reprezintă o maladie a pielii extrem de periculoasă, care se caracterizează prin dezvoltare rapidă, prin apariţia timpurie a metastazelor şi eficienţă redusă a metodelor contemporane de tratament.
Studiul a fost realizat pe 331 pacienţi cu MM în diferite etape de răspândire a procesului. Lucrarea evaluează eficienţa a patru regimuri himioimunoterapice originale în tratamentul MM în diferite etape de răspândire a procesului: generalizare, de risc crescut după tratament chirurgical convenţional radical şi metastaze regionale.
Din lotul total de pacienţi 122 persoane s-au prezentat cu forme diseminate: grupul de studiu prospectiv alcătuit din 62 pacienţi, la care s-a administrat tratament medicamentos cu patru componente şi grupul de control – retrospectiv 60 pacienţi, la care s-a administrat monoterapie cu DTIC. Regimul chimioimunoterapic, din patru preparate în tratamentul MM diseminat a demonstrat o eficienţă mai înaltă ca regimul monochimioterapic cu Dacarbazină: 43,5% rata răspunsului obiectiv comparativ cu 20% (p<0,01); arătând o creştere a duratei medii a răspunsului obiectiv: 5,7 luni verso 3,1 luni (p<0,01) şi a supravieţuirii medii: 14 luni verso 8,9 luni (p<0,01); cu preţul unei toxicităţi mai înalte, dar acceptabile.
La utilizarea la 24 pacienţi în calitate de linia II de tratament a MM metastatic a combinării Lomustină, Vincristin, Hydroxiurea şi IFN au fost obţinute răspunsuri parţiale la 25% din pacienţi, cu o durată scurtă a remisiunilor - 5 luni.
S-a efectuat un studiu prospectiv, randomizat consacrat evaluării eficacităţii combinării DTIC şi IFN în calitate de tratament adjuvant la pacienţii cu MM în stadiile IIB, IIC, IIIA, din grupul cu risc sporit. S-au creat două loturi: lotul de studiu - 85 pacienţi la care după intervenţia chirurgicală s-a efectuat tratament adjuvant cu Dacarbazină şi IFN; lotul de control - 82 pacienţii după intervenţia chirurgicală au fost supravegheaţi, nefiind supuşi tratamentului adjuvant. În lotul pacienţilor trataţicu Dacarbazină şi Interferon, la perioada medie de supraveghere de 36 luni, s-a evidenţiat ameliorarea nesemnificativă a supravieţuirii fără semne de boală cu 15,2% (p>0,05), fără creşterea intervalului liber de boală (10,6 luni verso 10,4 luni, p>0,05) şi a supravieţuirii generale (24,4 luni verso 23,4 luni, p>0,05).
Cu metastaze ganglionare regionale, după excizia focarului primar în studiu au fost incluşi 18 pacienţi. A fost studiată eficacitatea combinării Dacarbazinei, Cisplatinului şi IFN ca tratament neoadjuvant. În rezultatul efectuării tratamentului neoadjuvant la pacienţii cu proces local avansat s-a obţinut răspuns clinic obiectiv în 61,1% cazuri; cu obţinerea patomorfozei medicamentoase de gr. I în 50% cazuri, gr. II - 33,3%, gr. III – 16,7% cazuri; iar perioada până la avansare a alcătuit 15,6 luni.
Rezultatele primite vor fi folosite la optimizarea tacticii ulterioare de tratament la pacienţii cu MM în diferite etape de răspândire a procesului.