|
StatutTeza a fost susţinută pe 13 decembrie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 ianuarie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.37-001-07-089
|
Lucrarea este bazată pe analiza rezultatelor tratamentului a 229 pacienţi cu leziuni traumatice ale pancreasului, spitalizaţi în perioada anilor 1992-2004 la CNŞPMU. Vârsta traumatizaţilor a variat de la 5 până la 72 ani, în medie 33,41±0,84 ani. Cea mai mare parte a pacienţilor au fost cu traumatism abdominal închis (66,4%), în 46,1% prevalând lovitura directă în proecţia pancreasului. S-a înregistrat o cotă majoră a leziunilor asociate şi multiple (51,5% şi 35,8%). Diagnosticul clinic a fost stabilit numai la 29(19,1%) pacienţi cu traumatism pancreatic izolat închis, care la internare au prezentat semne clinice caracteristice ale PAPT. La 108(71,1%) pacienţi s-a efectuat examenul ultrasonor, la 63(58,3%) traumatizaţi fiind depistate leziuni caracteristice traumatismului pancreatic. Laparoscopia diagnosticăs-a efectuat la 26,6% (61 pts.), în 47,5% depistându-se semne indirecte de leziune traumatică ale pancreasului. Tactica medico – chirurgicală a depins de mecanogeneza leziunilor, gravitatea traumatismului şi hemodinamica pacienţilor la internare. În funcţie de datele clinice, de laborator şi instrumentale 28(12,2%) pacienţi au fost trataţi non-chirurgical. La 201 pacienţi s-au efectuat intervenţii chirurgicale în dependenţă de gravitatea leziunilor pancreasului depistate intraoperator şi starea hemodinamică a pacienţilor - drenarea închisă sau deschisă a bursei omentale. În perioada postoperatorie precoce 28 pacienţi cu drenarea închisă a BO au fost supuşi relaparotomiei cu necrsechestrectomie şi aplicarea bursoomentostomiei programate din cauza dezvotării pancreonecrozei posttraumatice. Împortanţă majoră în conduita postoperatorie a pacienţilor cu drenarea deschisă a BO prezintă necrectomiile programate de etapă. În perioada postoperatorie la pacienţii supuşi relaparatomiei a fost studiată dinamica indicilor clinici şi de laborator ce caracterizează sindromul de intoxicaţie endogenă, cu o vădită diminuare a acesteia după necrectomiile de etapă. Frecvenţa înaltă a complicaţiilor şi mortalităţii a fost înregistrtată la pacienţii cu gr. III-V de leziune (25%), iar în dependenţă de caracterul intervenţiilor la cei la care primar s-a efectuat revizia, hemostaza şi drenarea BO. Complicaţii tardive au fost înregistrate la 28(14,2%) pacienţi prin dezvoltarea fistulelor pancreatice posttraumatice, tratate conservativ (71,4%) şi chirurgical (28,6%).
Rezultatele obţinute ne demonstreză, că aprecierea corectă a gravităţii şi hemodinamicii
pacienţilor cu leziuni traumatice ale pancreasului, cât şi alegerea tacticii medico-chirurgicale adecvate, a permis micşorarea frecvenţei complicaţiilor postoperatorii la pacienţii din lotul de studiu.
CAPITOLUL II. Material şi metode de studiu
CAPITOLUL III. Particularităţile diagnosticului clinic, de laborator şi instrumental al
leziunilor traumatice ale pancreasului în traumatismul abdominal
CAPITOLUL IV.Conduita de tratament în traumatismul pancreatic
CAPITOLUL V. Particularităile tratamentului conservativ şi chirurgical ale complicaţiilor precoce şi tardive în traumatismul pancreatic