|
StatutTeza a fost susţinută pe 23 decembrie 2006 în CSSşi aprobată de CNAA pe 19 aprilie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 340.12:659.2 (043)
|
Prezenta investigaţie abordează novatoriu problema accesului la justiţie, nu atât din punct de vedere al funcţionalităţii mecanismului de înfăptuire a justiţiei, cât în special din perspectiva justiţiabilului: care sunt necesităţile de justiţie, care este răspunsul mecanismului de înfăptuire a justiţiei la aceste necesităţi. Scopul principal al cercetării este valorificarea moştenirii filosofico-juridice, experienţei istorice, cadrului normativ internaţional şi bunelor practici în domeniu în vederea conturării unui model echitabil, eficient, nediscriminator de acces la justiţie orientat la necesităţile justiţiabilului în condiţiile unui stat de drept.
Investigarea subiectului accesului la justiţie ca principiu al statului de drept este realizată în lucrare prin cercetarea nu numai a implicaţiilor procesuale, dar şi funcţionale, organizatorice, economice pentru a determina criteriile de accesibilitate la justiţie a persoanelor.
Obiectul studiului este principiul accesului la justiţie - principiu al statului de drept, domeniul de cercetare fiind abordat din perspectiva sintetizatoare a teoriei generale a dreptului, pentru a scoate în evidenţă interesele justiţiabilului, aspiraţia lui spre justiţie, indiferent de ramura în cadrul căreia se soluţionează litigiul, se judecă pricina, şi prin aceasta, subliniind rolul justiţiei în protecţia drepturilor persoanei în condiţiile statului de drept. Dezvăluirea sensului acestui principiu, valorizarea elementelor sale constitutive, analiza diacronică (pe parcursul perioadelor istorice), dar şi sincronică (în aspect de drept comparat pentru perioada de edificare a statului de drept) se face în cadrul propice al teoriei generale a dreptului.
Punctul de pornire în elaborarea studiului l-au constituit lucrările doctrinarilor naţionali şi străini în domenii tangenţiale precum organizarea judecătorească, independenţa justiţiei, fenomenul justiţiei prin prisma esenţei sale, particularităţile şi calitatea actului de justiţie.
Redimensionarea unui sistem presupune o analiză ştiinţifică fundamentală a problemelor, contextului şi interferenţelor sistemice ale acestora, formularea unor soluţii şi aprecierea eventualului impact al unor noi modele şi mecanisme asupra ordinii şi armoniei sociale. Prin complexitate, novaţie ştiinţifică, diversitatea metodologică a investigaţiei, concluzii teoretice şi recomandări practice, lucrarea suplineşte o zonă lacunară şi este utilă în procesul didactico-ştiinţific şi aplicabilă în contextul practicii juridice.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: