|
StatutTeza a fost susţinută pe 24 ianuarie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 1 martie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.831.8-009.17-006-07-08
|
În teză sunt relatate rezultatele tratamentului complex a 109 pacienţi cu formaţiuni de volum timice în asociere cu miastenia gravis sau sindrom miastenic în perioada anilor 1994-2004.
Scopul studiului a fost optimizarea metodelor de diagnostic şi elaborarea managementului chirurgical raţional de tratament al pacienţilor cu formaţiuni de volum a glandei timice.
S-a înregistrat o diferenţă esenţială în repartiţia pe sexe a bolnavilor incluşi în studiu. Dintr-un total de 109 bolnavi incluşi în studiu 28 (25,69%) au fost bărbaţi şi 81 (74,31%) femei. Vârsta bolnavilor a variat între 10 – 80 ani, în medie alcătuind 32,7 ani.
În rezultatul studiului a fost propus un algoritm contemporan de diagnostic care include datele clinice, de laborator, probe farmacologice, explorările funcţionale (EMG cu potenţiale evocate, spirografie) şi imagistice (radiografia toracelui simplă, TC a mediastinului).
Indicaţia operatorie principală în majoritatea cazurilor - 98 (89,1%) a fost prezenţa formaţiunelor de volum a timusului stabilită preoperator imagistic; în 4 (3,67%) cazuri analizate – miastenia gravis cu evoluţie clinică progresantă; şi în 7 (6,42%) cazuri – miastenia gravis generalizată gravitate medie sau gravă (cu crize miastenice în amamneza).
În toate cazurile s-a îndeplinit abordul chirurgical prin sternotomie longitudinală totală sau subtotală. Timectomie a fost efectuată în 101 (92,66%) cazuri. Într-un (0,92%) caz s-a practicat rezecţia tumorii mediastinale masive (limfosarcom). În 7 (6,42%) cazuri s-a efectuat timectomie extinsă.
Rata complicaţiilor precoce a constituit 21 (19,27%) cazuri din totalul bolnavilor. Dezvoltarea crizei miastenice în perioada postoperatorie precoce a fost stabilită în a 2 – 4-lea zi p/o la 4 (3,67%) bolnavi cu decurgere gravă a miasteniei gravis cu durată mai mult de 2 ani, ceea ce a cauzat o situaţie clinică de risc vital important. Într-un caz (0,92%) perioada postoperatorie precoce s-a complicat cu apariţia crizei colenergice ca rezultat de supradozare a PACE (prozerină).
Postoperator s-a obţinut dispariţia sau diminuarea vădită a manifestărilor miastenice, îmbunătăţirea stării generale a organismului la 83 (76,15%) pacienţi, ce a permis reabilitarea socială la 95 (87.16%) pacienţi şi restabilirea capacităţii de muncă la 90 (82.57%) pacienţi. Letalitate postoperatorie nu a fost.
Analiza rezultatelor precoce şi tardive după tratament complex cu timectomie ne permite de a socoti aceasta metodă de elecţie în formaţiuni de volum timice în asociere cu miastenia gravis sau sindrom miastenic fiind şi mai perfectă în aspectul reabilitării socio-medicale.