|
StatutTeza a fost susţinută pe 18 aprilie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 14 iunie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.717.5- 001.5
|
Studiul nostru este bazat pe analiza experienţei de tratament ortopedic şi chirurgical al osului radial distal la 322 bolnavi, trataţi în clinica ”V.Beţişor” şi în secţiile ambulatorii municipale pe parcursul anilor 1999-2006. Cercetărilor au fost supuse rezultatele examinării clinice şi paraclinice a pacienţilor, osteodensitometriei radiusului distal (209 bolnavi), determinării indicilor: Garn ( la 75 bolnavi), indicelui de grosime corticală a osului radial (la 75 bolnavi), indicelui de osteoporoză Gornea-Glavan (cîte 150 bolnavi) şi studiului efectului final la distanţă conform scorului Gartland şi Werley (2000) la 274 bolnavi (85.09%).
Dintre 322 pacienţi examinaţi 165 au fost trataţi ortopedic şi 157 chirurgical. Dintre cei 157 trataţi chirurgical s-a efectuat:osteosinteză intrafocară Kapandji în 64 cazuri, osteosinteză cu broşe în 40 cazuri, ligamentocapsulotaxie în aparatul Ilizarov în 29 cazuri, osteosinteza cu plăci în 24 cazuri.
Noi am elaborat o nouă metodă de determinare a osteoporozei care poate fi uşor aplicată în practică. Investigaţiile clinice asupra 150 de pacienţi s-au efectuat la Centrul Naţional Practico-Ştiinţific Medicină de Urgenţă. În calitate de metodă comparativă s-a utilizat osteodensitometria radiusului în ⅓ distală. Noi am constatat că datele obţinute conform metodei radiogrammetriei propuse de diagnosticare a gradului de osteoporoză a porţiunii distale a radiusului corelează în linii majore cu datele obţinute prin metoda de osteodensitometrie efectuată la acelaşi bolnav. Ansamblul de factori depistat asigură determinarea obiectivă a stării ţesutului osos nemijlocit a porţiunii distale a radiusului. Aplicînd metoda propusă de noi, se poate determina rapid nu numai prezenţa osteoporozei, ci şi gradul de manifestare a ei, ceea ce este important pentru stabilirea tacticii de tratament de către ortoped-traumatolog în serviciul de urgenţă sau la secţia ambulatoriu.
Rezultatul metodei constă în aprecierea criteriilor ce caracterizează obiectiv starea ţesutului osos al regiunii porţiunii distale a radiusului pentru determinarea tacticii optime de tratament al fracturii radiusului distal. De către noi a fost efectuată comparaţia rezultatelor obţinute la distanţă între 6 luni şi 5 ani la bolnavii trataţi prin metoda chirurgicală şi ortopedică. S-a constat că la bolnavii trataţi prin metoda chirurgicală şansa de apariţie a rezultatelor nesatisfăcătoare la distanţă este de 2 ori mai mică decît la bolnavii trataţi prin metoda ortopedică. Şansa de apariţie a rezultatelor satisfăcătoare la bolnavii trataţi prin metoda ortopedică este de 2,8 ori mai mică decît la bolnavii trataţi prin metoda chirurgicală.
Totalizarea rezultatelor la distanţă a tratamentului efectuat la 322 bolnavi cu fractura radiusului distal a evidenţiat postulatul: tratamentul individualizat în funcţie de sexul traumatizatului, vîrsta lui, caracterul fracturii şi caracteristica osului fracturat asigură obţinerea rezultatelor bune programate în majoritatea cazurilor – în circa 80,7% din cazuri.