|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 mai 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.36-002.1-053.8
|
Actuala lucrare reprezintă o cercetare complexă a particularităţilor clinice, imunologice şi optimizarea tratamentului în hepatita virală C acută în dependenţă de vârstă. Au fost examinaţi 113 bolnavi, dintre care 72 de vârstă tânără (I lot) şi 41 de vârstă medie (II lot). Diagnosticul de HVC acută s-a confirmat în baza datelor clinice, epidemiologice, biochimice, serologice (prezenţa anti-HCV IgM, anti-HCV sum şi spectrul anti-HCV prin ELISA) şi a reacţiei de polimerizare în lanţ pentru depistarea ARN-VHC. La determinarea genotipului s-a constatat că HVC acută la pacienţii studiaţi era preponderent cauzată de tipul 1b (95,5%). Investigaţiile la spectrul anti-HCV faţă de proteinele structurale şi nestructurale permite diagnosticarea precoce a hepatitei virale C acute şi prognosticul ei. Manifestările clinice la pacienţii cu HVC acută în dependenţă de vârstă se exprimau prin sindroamele astenovegetativ, dispeptic şi artralgic. La pacienţii cu HVC acută din I lot au prevalat formele uşoare şi moderate (94,4%), iar la cei din al II-lea – cele moderate şi grave (100%). Formele anicterice mai frecvent s-au întâlnit la pacienţii din lotul I, comparativ cu cei din al II-lea (40,3% şi 19,5% respectiv). Durata medie a perioadei icterice la pacienţii cu HVC acută din lotul I era 19,28±1,12 zile, iar la cei din al II-lea – 28,24±1,97 zile. Testele biochimice au indicat creşterea bilirubinei şi activitatea ALAT-ului în ambele loturi, dar fiind mai micşorate la cei din I lot. Micşorarea acestor indici în dinamică mai rapid au fost la pacienţii din lotul I, comparativ cu cei din al II-lea. La convalescenţii după HVC acută peste 6 luni de externarea din clinică ARN-VHC în serul sanguin din cei investigaţi nu a fost detectat la 75%, iar prin spectrul anti-HCV la 77 % (lipsa anticorpilor în secvenţele anti-NS4A-NS5), ceeea ce ne demonstrează că este o metodă informativă pentru prognostic şi accesibilă pentru fiecare pacient. După 12 luni de monitorizare a convalescenţilor prin examenul clinic şi virusologic prin PCR – ARN-VHC nu a fost decelat la 58,3%, comparativ cu 75% după 6 luni.
Indicii imunologici la bolnavii cu HVC acută în debut s-au caracterizat prin reducerea numărului de limfocite T cu dereglări numerice ale subpopulaţiilor cu funcţii imunoreglatoare (TFR şi TFS) şi creşterea concomitentă a celui de limfocite formatoare de rozete E-active, E-termostabile şi B, a concentraţiei de IgG serice, cu tendinţă de normalizare în a II-a şi a III-a lună de convalescenţă. Deficienţa celulară T şi starea de imunosupresie depistată la convalescenţii de HVC acută peste 3 luni de la externarea din clinică constituie factori de risc pentru cronicizarea maladiei. Peste 6 şi 12 luni de la externarea din clinică al convalescenţilor de HVC acută cu hiper-ALAT-emie predomina deficienţa celulară T şi starea de imunosupresie.
Administrarea preparatului autohton Pacovirină în calitate de remediu medicamentos suplimentar la tratamentul tradiţional în grupul experimental în comparaţie cu cel martor a dus la: dispariţia rapidă a simptomelor clinice, normalizarea indicelor biochimici şi imunologici, dimensiunilor ficatului şi micşorarea termenului de spitalizare a pacienţilor.