română | русский | english

Autor: Iurie Sandrosean Gradul: doctor în medicină Specialitatea:  14.00.22 - Ortopedie şi traumatologie Anul: 2007 Conducător ştiinţific: Nicolae Şavga doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 27 iunie 2007 în CSS şi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat – 0.31 Mb / în română Teza CZU 616.718-007-053.1-053.2 3.76 Mb / în română 135 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Lucrarea este bazată pe o analiză complexă a experienţei observaţiilor clinice, imagistice, electrofiziologice, de laborator şi rezultatelor tratamentului chirurgical a 38 copii cu sinostoză radiocubitală congenitală superioară cu vârsta cuprinsă între 10 luni şi 14 ani, investigaţi şi trataţi în Clinica de ortopedie şi traumatologie pediatrică a Centrului Naţional Ştiinţifico-practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu” al Institutului de Cercetări Ştiinţifice în Domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului (departamentul de corecţie chirurgicală al malformaţiilor congenitale) al Ministerului Sănătăţii din Republica Moldova.

Au fost studiate rezultatele examinărilor clinice şi paraclinice, electrofiziologice, dopplerografice, biochimice, imunologice, genetice precum şi rezultatele la distanţă în cazul bolnavilor operaţi pentru corecţia diformităţii în sinostoza radiocubitală congenitală la copii.

Diagnosticul este apreciat în baza semnelor clinice de absenţă a mişcărilor de supinaţie şi pronaţie, determinând 4 grade pe poziţie patologică de pronaţie. Confirmarea diagnosticului a fost posibilă cu ajutorul radiografiei antebraţului în întregime, constatând localizarea sinostozei, mărimea zonei de sudare osoasă, poziţia capului radial, traiectul de încrucişare al oaselor antebraţului. Cercetările biochimice a 18 indici la 12 pacienţi cu sinostoză congenitală radiocubitală au evidenţiat că în 50% din cazuri erau prezente abateri de la normă.

Cercetările electromiografice au arătat că muşchii testaţi pronator teres şi supinator prezintă amplitudine diminuată în patologia bilaterală şi asimetrică în patologia unilaterală. Prin potenţiale evocate motorii ale n.ulnar şi n.median s-a constatat că indicii electrofiziologici au fost în limitele normei, cu excepţia unui copil cu patologie unilaterală, la care s-a apreciat neuropatia n.ulnar.

Cercetările imunologice au permis de considerat, că dereglarea homeostazei imune la copii joacă un rol important în apariţia sinostozei radiocubitale congenitale. Creşterea citokinelor proinflamatorii ale serului IL-1ß, IL-8 şi a citokinelor imunoregulatorii IL-2, ce determină disbalansul imunoregulator, poate fi considerată drept unul din criteriile riscului de apariţie a patologiei congenitale – sinostoza radiocubitală congenitală.

În tratamentul chirurgical a fost folosită metoda Moroz P. de corecţie a diformităţii prin osteotomia de derotare proximală de ulnă şi distală de radius, osteosinteză fină şi acceptabilă cu broşe încrucişate. Rezultatele la distanţa de 1-23 ani după operaţie au fost studiate la 29 copii şi apreciate ca bune la 26 copii, satisfăcătoare la 1 bolnav, nesatisfăcătoare – la 2 bolnavi.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Gheorghe Croitor
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu"
• Goţia Dan
  Doctor în medicină, profesor universitar, Iaşi, România

 Teze

[...] Acte Normative