|
StatutTeza a fost susţinută pe 20 iulie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 septembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.72-002.77-055.1
|
În baza studiilor clinice şi paraclinice complexe s-a efectuat o analiză comparativă a sindromului articular şi manifestărilor extraarticulare proprii artritei reumatoide (AR) în funcţie de sexul pacienţilor. Lotul de studiu a inclus 100 de pacienţi cu diagnosticul cert de AR stabilit conform criteriilor de diagnostic ARA (1987) şi divizat, în funcţie de sex, în două grupuri cu un număr egal de pacienţi, grupul I – bărbaţi şi grupul – II femei. Grupurile studiate erau comparabile după vârsta medie a subiecţilor şi după durata medie de boală. Suplimentar a fost format un lot de referinţă de 20 bărbaţi sănătoşi, selectaţi din mediul extraspitalicesc, cu vârsta comparabilă cu grupul I de studiu.
În calitate de factori declanşatori ai debutului de AR la bărbaţi au fost evidenţiaţi: IRVA, urmată de supraefortul fizic intens, stresul psihic intens şi suprarăceală. S-a constatat că debutul AR la bărbaţi, s-a prezentat mai frecvent prin mono- sau oligoartrită cu afectarea preponderentă a articulaţiilor mari şi medii a membrelor inferioare, iar în stadiul manifest sindromul articular a căpătat aspect de poliartrită cu implicarea articulaţiilor mici ale membrelor. Este important de menţionat că, deşi la bărbaţi s-a constatat o avansare radiologică mai importantă la nivelul articulaţiilor mici ale picioarelor, valorile indicilor articulari Ritchie, indicele 28 şi indicele funcţional Lee s-au prezentat mai favorabili în comparaţie cu femeile. S-a atestat indicele calităţii vieţii HAQ cu valori mai benefice la subiecţii de sex masculin. Din manifestările extraarticulare bărbaţii au asociat mai frecvent manifestările vasculitice, o predispunere marcată către infecţiile respiratorii (bronşite cronice), s-a determinat un risc excesiv pentru evenimentele cardiovasculare (prin incidenţa marcată a HTA, dislipidemiilor, tabagismului), afectari digestive (steatoză hepatică, afecţiuni iatrogene), precum şi cazurile de amiloidoză renală, care au fost constate exclusiv la grupul masculin.S-au determinat valori scăzute a testosteronului seric total şi valori crescute a estradiolului în paralel cu nivelurile crescute a hormonilor gonadotropi în comparaţie cu lotul de control. Totodată au fost evidenţiate corelaţii inverse între nivelurile medii ale testosteronului cu marcherii de activitate a bolii (durata redoarei matinale, DAS 28), cu numărul articulaţiilor tumefiate şi numărul articulaţiilor dureroase, cu stadiul radiologic articular, cu indicele Lee şi cu indicele HAQ. La fel au fost stabilite dereglări ale secreţiei prolactinei şi cortizolului la bărbaţii studiaţi, însă fără a evidenţia careva corelaţii.
Astfel, în baza datelor studiului efectuat, putem presupune că hormonii sexuali intervin în verigile patogenetice ale AR, determinând dezvoltarea dimorfismului clinic la pacienţii de sex diferit şi influienţând indicii calităţii vieţii.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: