|
StatutTeza a fost susţinută pe 6 septembrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 decembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 811.135.1’36(043.3)
|
Teza de doctorat, Categoria funcţional-semantică a aspectualităţii în limba română, reprezintă o cercetare lingvistică, în care s-a încercat o investigare amplă a conceptelor ţinînd de felurile acţiunii şi mijloacele prin care acestea sînt exprimate. S-a făcut o sinteză a conceptelor şi o reevaluare a acestora din perspectiva interpretărilor contemporane.
Problemele cercetate în teză sînt următoarele:
analiza conceptului de categorie funcţional-semantică; categoriile funcţional-semantice
existente în limbă; specificul aspectualităţii româneşti; conceptul de aspect; verbele
perfective / imperfective; cele mai importante moduri ale acţiunii şi mijloacele prin care acestea sînt exprimate.
La exprimarea felurilor de acţiune contribuie diferite elemente: temporalitatea internă a verbului, formele temporale, adverbele, locuţiunile adverbiale, locuţiunile verbale, sintagmele cu verbe semiauxiliare etc.
La exprimarea felului acţiunii contribuie mai multe mijloace care formează o categorie funcţional-semantică, a aspectualităţii.
În limba română nucleul categoriei funcţional-semantice nu este aspectul verbal gramaticalizat, aşa ca în limbile slave.
Majoritatea mijloacelor de exprimare a felurilor de acţiune sînt de ordin lexical-semantic: temporalitatea internă, adverbele, locuţiunile adverbiale, locuţiunile verbale, formaţiunile derivative (prefixele re-, răs-, răz- etc.), construcţii cu verbe semiauxiliare, mijloacele stilistice, formele timpurilor gramaticale.
Mai apropiate de nucleul categoriei funcţional-semantice a aspectualităţii sînt categoria gramaticală a timpului şi sensul aspectual al verbului, aceasta părînd oarecum denucleizată, în lipsa unei categorii gramaticale destinate doar pentru exprimarea aspectului.
În limba română nu aspectul este categoria prin care este redat modul acţiunii, ci categoria lexico-gramaticală, numită Aktionsart.
Este făcută o deosebire tranşantă între cele două noţiuni, aspect şi Aktionsart şi explicate mijloacele prin care sînt exprimate cele două categorii.
Lipsa unei forme speciale de exprimare a aspectului este compensată de o totalitate de
mijloace apte să redea diverse moduri ale acţiunii, formînd o categorie mai extinsă, cea a aspectualităţii.
În examinare [1] :
Arhiva tezelor: