|
StatutTeza a fost susţinută pe 31 octombrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 20 decembrie 2007 Autoreferat![]() TezaCZU 616.61-002.3-036.12+616.61-008.64
|
Studiul a cuprins 132 de pacienţi cu pielonefrită cronică cu diferite grade de insuficienţă renală cronică: gr. I – 26 (19,7%), gr. II – 38 (28,8%), gr. III – 41 (31,1%) , gr. IV – 12 (9,1%), gr. V – 15 (11,3%). Aceşti pacienţi au fost supuşi examenului clinic, examinărilor nefrologice de rutină, ecocardiografiei transtoracice cuplate cu examenul doppler, examenului doppler al arterelor renale, examenului oftalmologic, reovasografiei membrelor inferioare, examenului sistemului renină-angiotensină-aldosteron şi al sistemului metabolismului fosfo-calcic. Analiza corelaţională, prin regresie multiplă şi multifactorială, a demonstrat că afectarea funcţională o precedă pe cea organică şi se dezvoltă simultan în toate compartimentele sistemului cardiovascular, concomitent cu agravarea insuficienţei renale cronice, ultima fiind un factor patogenetic independent.
Hemodinamica se caracterizează prin creşterea volumului sângelui circulant, lucrului şi puterii
contracţiilor cardiace, pe fundalul majorării rezistenţei periferice, în special la pacienţii hipertensivi,
şi prin scăderea randamentului activităţii cardiace. Manifestările ecocardiografice principale constă
în dezvoltarea hipertrofiei ventriculului stâng, disfuncţiei lui diastolice asociate cu dilataţia atriului
stâng, hipertensiunea pulmonară şi dilataţia compartimentelor drepte ale cordului, fibroza valvulară
aortică, mitrală şi tricuspidă şi progresia insuficienţei multivalvulare. Modificările oftalmoscopice
produse de insuficienţa renală cronică sunt similare celor condiţionate de hipertensiunea arterială cu
excepţia complicaţiilor vasculare. Datele reovasografiei membrelor inferioare şi ale dopplerografiei
arterelor renale demonstrează diminuarea fluxului sanguin regional. Începând cu insuficienţa renală
cronică gr. III modificările hemodinamice şi organice demonstrează un salt calitativ manifestat prin
agravarea lor semnificativă, argumentând astfel necesitatea iniţierii tratamentului preventiv. Studiul
hormonal a confirmat rolul important al sistemului renină-angiotensină-aldosteron în dezvoltarea
hipertrofiei ventriculare stângi şi a complicaţiilor microvasculare. PTH are rolul de „toxină”
cardiacă importantă, corelând cu un număr semnificativ de indici ai hemodinamicii centrale,
periferice şi în reţeaua microcirculatorie. Disfuncţia diastolică a ventriculului stâng corelează cu
activitatea reninei plasmatice, aldosteronul, PTH, iar împreună cu disfuncţia multivalvulară şi
creşterea volumului sângelui circulant este responsabilă de modificările produse în compartimentele
drepte ale cordului. În practica medicală a fost introdus un scor special pentru calcularea
modificărilor patologice retiniene, ce poate ajuta în obiectivizarea lor şi corelează semnificativ cu
gradul clasificării Keith-Wagener-Barker. Un număr de indici ultrasonografici pentru prima dată a
oferit o posibilitate de stabilire a legăturilor corelaţionale dintre datele morfometriei renale şi
modificările funcţionale şi organice în sistemul cardiovascular secundare insuficienţei renale.