Redimensionarea problemelor morale şi tehnogene din perspectiva strategiei supravieţuirii lumii contemporane
|
StatutTeza a fost susţinută pe 22 noiembrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 24 ianuarie 2008 Autoreferat – 0.49 Mb / în românăTezaCZU 13
|
Cuvinte Cheie
Supravieţuirea, moralitatea, personalitatea, omul natural, omul economic, omul moral, strategia supravieţuirii, dezvoltarea durabilă, securitatea umană, metateoria supravieţuirii, sacralitatea vieţii, biocentricmul, umanismul moderat, umanizarea vieţii sociale, coevoluţie, stabilitatea biosfereiAdnotare
În lucrare sunt evidenţiate pericolele ce ameninţă Existenţa ca totalitate şi modul specific uman de a fi, este arătat că omenirea a ajuns la o situaţie critică în evoluţia sa, care impune necesitatea unei schimbări radicale a mentalităţii, a comportamentului omului, grupului social, a întregii societăţi. Creşterea numerică şi modificarea calitativă a necesităţilor omului a condus la intensificarea activităţii de producere şi la epuizarea resurselor naturale. Începînd cu perioada postbelică în rapoartele şi studiile savanţilor din Occident, sunt evidenţiate consecinţele negative ale progresului tehnico-ştiinţific, ale activităţii intensive a omului. Criza ecologică completată de criza antropoecologică globală ameninţă omenirea cu dispariţia condiţiilor necesare conservării şi reproducerii vieţii Pentru a evita o astfel de desfăşurare a proceselor naturale, omul, societatea contemporană, care sunt responsabili pentru destabilizarea biosferei, din necesitatea absolută a supravieţuirii sunt determinaţi să-şi modifice esenţial atitudinea faţă de natură. Comunitatea ştiinţifică, filosofii, nu doar apreciază nivelul atins de omenire în propria evoluţie, dar elaborează programe de activitate, orientate spre ameliorarea situaţiei. Lucrarea propune un model de coexistenţă al omului, al societăţii, al biosferei, argumentat teoretic de Metateoria Supravieţuirii.
Elaborarea unui nou model al existenţei umane, este posibilă doar prin asimilarea procesului evoluţiei naturii, al omului; evidenţierea condiţiilor existenţiale ale omului societăţii informaţionale, tehnogene, globalizate. Analiza, desfăşurată în capitolul 1, i-a permis să constate că omenirea, în evoluţia sa istorică, s-a mai confruntat cu situaţii critice; că specificul actualei crize antropoecologice reiese din faptul că biosfera şi-a pierdut capacitatea de a-şi restabili echilibrul ce o caracterizează. O concluzie optimistă a investigaţiei ne informează că omul/societatea dispune de mijloacele necesare supravieţuirii. Argumentînd necesitatea schimbării mentalităţii omului, în baza redimensionării valorilor morale, autoarea explică potenţialul ontologic, metodologic, epistemic, social, economic, politic, axiologic al Metateoriei supravieţuirii (capitolul 2).
În capitolul 3 sunt actualizate concepţiile etice ale filosofilor antichităţii, epocii medievale şi lumii moderne; este evidenţiat rolul religiei în promovarea valorilor morale. Acest studiu i-a permis autoarei să argumenteze necesitatea redimensionării valorilor morale, a restructurării sistemului axiologic al societăţii tehnogene postindustriale. O cale de dezvoltare a societăţii contemporane ar fi cea a umanizării vieţii sociale, proces susţinut de un nou mod de gîndire, comunicare şi activitate. Pentru a schiţa un nou model de existenţă Metateoria supravieţuirii sistematizează, generalizează cunoştinţele, interpretările modului de viaţă al omului contemporan, întemeait pe diferite principii conceptuale: teocentrism, antropocentrism, umanism, biocentrism, biosferocentrism, egalitarism etc. În lucrare este argumentată necesitatea adoptării conştiente a principiului conceptual – umanismul moderat.
În capitolul 4 investigaţia rămîne în limitele aceluiaşi subiect – analiza facultăţilor cognitive şi creative ale omului contemporan, desfăşurată în demersul etic al filosofiei occidentale şi naţionale. În baza multiplelor interpretări a modului uman de existenţă, autoarea evidenţiază problema orientării omului contemporan în volumul imens de informaţii despre capacităţile, abilităţile, interesele diferitor persoane, grupuri sociale, omenire, cu scopul de a înţelege semnificaţia majoră a formulei “A avea” şi a imperativului “A fi”. În limitele acestor două dominante şi va avea loc schimbarea mentalităţii omului, se va afirma personalitatea responsabilă nu doar pentru propria existenţă, dar şi pentru conservarea şi reproducerea resurselor biosferei, necesare generaţiilor viitoare.
În capitolul 5 este analizat conţinutul strategiilor supravieţuirii, a asigurării securităţii existenţei umane şi a modelului dezvoltării durabile a societăţii. O problemă acută a realizării practice a acestor modele o constituie polarizarea omenirii în state dezvoltate şi subdezvoltate. Dacă în statele cu o economie de piaţă funcţională, cu tradiţii democratice, modelul dezvoltării durabile al civilizaţiei ar putea fi implementat fără dificultăţi, apoi în statele subdezvoltate este complicat să promovezi principiul “restricţiilor etice”, deoarece majoritatea cetăţenilor acestora sunt lipsiţi de condiţiile şi sursele elementare ce întreţin viaţa organismului. Situaţia cetăţenilor statelor sărace este analizată în lucrare în baza datelor statistice a Republicii Moldova.
În “Concluzii şi recomandări” sunt generalizate rezultatele investigaţiei, este
confirmată necesitatea schimbării radicale a mentalităţii omului contemporan,
realizată în baza redimensionării conţinutului valorilor, normelor, principiilor morale.
Din necesitatea supravieţuirii omul, societatea trebuie să valorifice potenţialul
principiului umanismului moderat, care, fiind plasat la baza comportamentului uman,
ar crea condiţii favorabile coexistenţei omului, societăţii şi biosferei; ar contribui la
reproducerea stabilităţii proceselor naturale; ar asigura o dezvoltare durabilă a
civilizaţiei. Recomandările sunt adresate Guvernului Republicii Moldova,
responsabililor pentru domeniile: instruire şi educaţie; soluţionarea problemelor
sociale ale cetăţenilor; pentru protecţia mediului ambiant
Cuvinte-cheie: Supravieţuirea, moralitatea, personalitatea, omul natural, omul
economic, omul moral, strategia supravieţuirii, dezvoltarea durabilă, securitatea
umană, metateoria supravieţuirii, sacralitatea vieţii, biocentricmul, umanismul
moderat, umanizarea vieţii sociale, coevoluţie, stabilitatea biosferei.
Cuprins
- I.1 Logica evoluţiei vieţii şi apariţia omului
- I.2 Unitatea dialectică a cunoaşterii şi creaţiei în procesul evoluţiei omenirii
- I.3 Teoria „evoluţionismului universal” – suport ontologic al Metateoriei Supravieţuirii
CAPITOLUL II. Supravieţuirea – obiect de studiu al cunoaşterii ştiinţifice şi al reflecţiei filosofice
- II.1 Filosofia şi ştiinţa contemporană – temelie a Metateoriei supravieţuirii
- II.2 Condiţia omului în societatea tehnogenă
- II.3 Noua strategie cognitivă: principii, obiective, interpretări
CAPITOLUL III. Unitatea dialectica a supravieţuirii şi moralităţii
- III.1 Filosofia practică în lumea antică
- III.2 Moralitatea şi supravieţuirea în filosofia practică a lui Immanuel Kant
- III.3 Moralitatea în doctrinele filosofiei religioase
CAPITOLUL IV. Personalitatea omului moral şi mecanismul afirmării ei
- IV.1 Personalitatea axă a demersului etic al filosofiei contemporane
- IV.2 Discursul etic în cultura naţională
- IV.3 Orientarea omului contemporan către o nouă dimensiune
CAPITOLUL V. Perspectivele şi strategiile dezvoltării lumii contemporane
- V.1 Tranziţia la strategia dezvoltării durabile – condiţie indispensabilă a supravieţuirii lumii contemporane
- V.2 Dimensiunea umană a strategiei securităţii şi dezvoltării durabile a lumii contemporane
- V.3.Republica Moldova – parte componentă a lumii contemporane: probleme şi posibilităţi
Referenţi Oficiali
- Vasile Ţapoc
doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova - Ion Sîrbu
doctor habilitat, conferenţiar universitar, Universitatea de Stat din Moldova - Ioan Petru
doctor, profesor universitar, Institutul Studii Europene „Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, România
Teze
Acte Normative
