|
StatutTeza a fost susţinută pe 21 decembrie 2007 în CSSşi aprobată de CNAA pe 17 aprilie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 94(=135.1)(043.2
|
Teza de doctor în ştiinţe istorice „Evoluţii sociale în satul basarabean după reforma agrară (1868-1905)” este consacrată cercetării ştiinţifice, a unor probleme importante, şi în acelaşi timp, puţin studiate, ale istoriei Basarabiei din ultima treime a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Autorul a încercat să reconstituie imaginea satului provinciei anexate în 1812 de Imperiul rus, elucidînt procesele şi transformările survenite în mediul rural al Basarabiei după implementarea reformei agrare din anii ´60-70 ai secolului al XIX-lea.
Lucrarea conţine informaţii interesante, expuse în mod sistematic şi comparativ, referitoare la reformele agrare întreprinse în România (1864) şi Basarabia (1868). Autorul accentuează importanţa acestor evenimente cardinale care au marcat evoluţia ulterioară a ţărănimii de pe ambele maluri ale Prutului.
Un capitol special este consacrat proceselor social-economice ce se derulau în satul basarabean ca: vînzarea-cumpărarea terenurilor agricole, arenda pămîntului, tulburările ţărăneşti din perioada pre şi post-reformă, emigrările populaţiei rurale a provinciei în alte regiuni şi gubernii ale Imperiului rus. Un loc aparte este acordat evoluţiei proprietăţii funciare: moşiereşti, mănăstireşti, a negustorilor, a statului, accentul fiind pus pe evoluţia proprietăţii funciare ţărăneşti. În lucrare este efectuată o retrospectivă istorică şi o caracterizare a principalelor categorii sociale din mediul rural al Basarabiei relevînd transformările ce s-au produs după 1868.
Ideea principală, expusă în prezenta teză de doctor, este că în perioada anilor 1868-1905, în satele Basarabiei, au avut loc evoluţii importante. După implementarea reformei agrare toţi ţăranii basarabeni, indiferent de categorie şi provenienţă (cazaci, odnodvorţi, ţărani domeniali, colonişti, ţărani ce locuiau pe domeniile moşiereşti şi mănăstireşti) au fost egalaţi în drepturi şi obligaţii, fiind incluşi într-o singură categorie socială – cea a ţăranilor-proprietari. În mediul acestora a demarat un proces ireversibil de diferenţiere socială. Către finele secolului al XIX-lea în satul basarabean s-au cristalizat trei categorii distincte de ţărani: ţăranii înstăriţi, mijlocaşii şi sărăcimea rurală
În examinare [2] :
Arhiva tezelor: