română | русский | english

Autor: Lorina Ghiţu Gradul: doctor în filologie Specialitatea:  10.01.06 - Literatura universală şi comparată Anul: 2008 Conducător ştiinţific: Sergiu Pavlicenco doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova Instituţia: CSS:

Statut Teza a fost susţinută pe 11 aprilie 2008 în CSS şi aprobată de CNAA pe 19 iunie 2008 Autoreferat – 2.58 Mb / în română Teza CZU 821.135.1.09-39+821(100).09-39 0.61 Mb / în română 243 pagini

Cuvinte Cheie

Adnotare

Lucrarea de faţă este dedicată cercetării formelor şi a modalităţilor de receptare a romanului Don Quijote în spaţiul culltural românesc. Structurată în trei capitole care vizează probleme teoretice, de analiză literară şi comparată, în teză este conturat procesul receptării creatoare a romanului cervantesc care include aspecte având amprenta viziunii quijoteşti despre lume şi om. Cercetarea cuprinde atât receptarea lui Don Quijote la nivelul traducerilor, de la primele contacte ale publicului românesc cu romanul lui Cervantes până la ultima traducere a lui Sorin Mărculescu, cât şi receptarea acestei capodopere a literaturii spaniole la nivelul interpretărilor critice româneşti. Accentul se pune, însă, pe asimilarea experienţei cervanteşti în diferite opere originale aparţinând scriitorilor români.

Actualitatea temei abordate se argumentează prin necesitatea realizării unui studiu care ar dezvălui impactul romanului lui Cervantes Don Quijote asupra literaturii române, până la abordarea funcţională a textului ce valorifică momentul reproductiv în relaţie cu cel productiv.

În urma cercetării efectuate s-a constatat că noua perspectivă de cercetare a literaturii comparate, care a deplasat accentul de la studierea influenţelor, axată pe emiţător, spre investigarea efectelor de receptare, a determinat redefinirea şi actualizarea unui întreg sistem de noţiuni şi concepte. Receptarea unei opere sau a creaţiei unui scriitor într-un alt spaţiu cultural reprezintă o schimbare a funcţiei sale constructive la trecerea din sistemul literaturii emiţătoare în cel al literaturii receptoare. În lucrare sunt prezentate opiniile mai multor critici literari, ale căror contribuţii la cercetarea literaturii şi a problemei receptării sunt recunoscute şi apreciate ( P. van Tieghem, Y. Chevrel, R. Etiemble, J. Lambert, C. Guillén, T. Vianu, G. Călinescu, I. Iordan, P.A. Georgescu, Al. Dima, Al. Duţu, A. Marino, D. Grigorescu, V. Coroban, C. Popovici, M. Cimpoi, S. Pavlicenco ş.a.). Rezuiltatele cercetării au dus la conturarea unui studiu de sinteză a quijotismului în literatura română, în evidenţierea celor mai importante modalităţi de receptare în spaţiul literar românesc a romanului Don Quijote la diferite nuveluri: al traducerilor, al interpretărilor critice, al receptării creatoare, în analiza concretă a unor opere literare care urmăresc înglobarea valorilor cervanteşti în creaţii originale româneşti.

Fenomenul quijotismului a provocat interesul scriitorilor în creaţiile căror întâlnim variate ipostaze ale acestui fenomen. Principiile şi metodele comparatiste de cercetare aplicate au permis scoaterea în evidenţă atât a punctelor comune, cât şi a particularităţilor fiecărui dintre eroii analizaţi.

Ca o concluzie finală putem afirma că teza tratează o tematică modernă, quijotismul găsind expresie în atitudini şi gesturi ale scriitorilor români inspiraţi de opera, dar mai ales de spiritul cervantesc, împrumutând diferite elemente, fiind în acord cu orientările teoretice şi metodologice curente în cercetarea filologică modernă în lume.

Cuprins

Referenţi Oficiali

• Mihai Cimpoi
  doctor habilitat, profesor universitar, Institutul de Filologie Român㠄Bogdan Petriceicu-Hasdeu” al USM
• Ion Dumbraveanu
  doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat din Moldova

 Teze

[...] Acte Normative