|
StatutTeza a fost susţinută pe 30 mai 2008 în CSSşi aprobată de CNAA pe 18 septembrie 2008 Autoreferat![]() TezaCZU 343(043.3)
|
Instituţia juridică a pedepsei penale asigură funcţia represivă a dreptului penal, represiunea îşi păstrează eficacitatea doar datorită rapidităţii cu care ea intervine: nu mai are nici o valoare dacă intervine prea târziu. Prin aplicarea imediată a pedepsei şi prin asigurarea unui sistem de executarea promptă a sancţiunii de către cel vinovat se realizează, totodată, în condiţii mai eficiente scopurile pedepsei şi anume prevenirea specială adică reeducarea celui condamnat şi la prevenirea generală constând din influenţa pe care pedeapsa şi executarea ei o exercită asupra comportării viitoare a celor din jur.
Actualitatea investigaţiei este condiţionată de faptul că determinarea corectă a esenţei şi scopurilor pedepsei penale, a metodelor şi mijloacelor de realizare a acestora permite elaborarea bazelor metodologice pentru realizarea unor cercetări empirice a pedepsei penale în calitatea acesteia de instituţie juridică şi drept rezultat stabilirea celor mai eficiente căi de aplicare a pedepsei penale. Actualitatea temei investigate poate fi argumentată şi prin faptul că este strâns legată cu problema mult discutată, ce ţine de implementarea şi aplicarea atât a pedepselor privative de libertate cât şi a celor non-privative. Tema rămâne a fi actuală şi din motivul că un şir de probleme ce ţin de ea nu şi-au găsit o tratare clară şi detaliată nici în teorie, nici în practică. Printre acestea menţionăm în special: demonstrarea coraportului dintre actul criminal şi conştiinţa publică; cercetarea bazelor conceptuale ale justiţiei penale; abordarea şi cercetarea instituţiei pedepsei penale prin prisma evoluţiei sale istorice; demonstrarea interconexiunii dintre evoluţia reacţiei represive a societăţii şi evoluţia sistemului sancţionator de stat; identificarea şi elucidarea teoriilor, concepţiilor şi ideilor în cadrul evoluţiei istorice a pedepselor penale, inclusiv în perioada codificărilor din România şi Republica Moldova; determinarea sistemului de clasificări ale pedepselor în evoluţie şi comparaţie istorico-juridică; stabilirea locului şi rolului pedepsei penale în societatea contemporană; explicarea conceptului şi particularităţilor pedepselor penale; evidenţierea şi dezvăluirea scopului pedepsei penale; relevarea funcţiilor pedepsei penale; efectuarea analizei comparative a pedepselor penale şi a măsurilor de siguranţă; evaluarea reglementărilor legislative în sfera pedepselor privative şi non-privative de libertate prin prisma sintetizării perspectivelor de implementare şi aplicare în practică a acestora; argumentarea necesităţii aplicării pedepselor non-privative de libertate; raţionalizarea implementării muncii neremunerate în folosul comunităţii; argumentarea ineficacităţii pedepsei cu moartea prin prisma experienţei ţărilor străine etc.
Toate acestea suscită interesul faţă de tematica ce vizează pedeapsa penală şi îndeamnă la o abordare de pe poziţii noi a chestiunilor ce ţin de aplicarea pedepsei penale atât în România, cât şi Republica Moldova. Or, adoptarea normelor penale referitoare la pedeapsa penală a pus în faţa organelor judiciare, dar şi în faţa ştiinţei dreptului penal o serie întreagă de probleme ce ţin de înţelegerea, interpretarea, aplicarea practică corectă şi perfecţionarea continuă a instituţiei pedepsei penale. Cu certitudine, studiul detaliat asupra problemelor privind pedeapsa în dreptul penal contemporan va contribui la rezolvarea lor, va facilita căutarea mijloacelor de depăşire a deficienţelor existente.
În examinare [3] :
Arhiva tezelor: