Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze
Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english


versiune pentru tipar

12.00.08 – Programa examenului de doctorat : Drept penal


Drept penal (partea generală)

Tema 1. Legea penală

Noţiunea, importanţa şi trăsăturile caracteristice ale legii penale a R.M.Constituţia R.M. şi legislaţia penală a R.M. Influenţa şi impactul dreptului internaţionl asupra legislaţiei penale a R.M.

Scopul legii penale a R.M: importanţa acesteia în apărarea celor mai importante relaţii şi valori sociale; destinaţia legii penale în calitate de mijloc important de relizare a politicii penale a R.M.

Legea panlă a R.M: - unicul izvor al dreptului penal. Precedentul, analogia şi obiceele ca izvoare ale altor sisteme de drept (anglo-saxon şi continental).

Funcţiile legii penale. Însemnătatea propagării legislaţiei penale. Executarea intransigentă de către toate organele publice, de persoanele oficiale, precum şi de către toţi cetăţenii a cerinţelşor legislaţiei penale ca o condiţie indiscutabilă a consolidării ordinii de drept şi a legislaţii.

Etapele evoluţiei legislaţiei penale a R.M. Legilaţia penală în vigoare. Codul penale al R.M. din 2003. Sistemul legii penale. Partea generală şi partea specială a Codului penal. Structura articolelor părţii părţii penalare şi celei spciale. Importanţa desinestătătoare a ficărei articol al legii penale şi unitatea principiilor şi prevederilor pe care se bazează acestea. Importanţa codificării legislaţiei penale, pentru consolidarea legalităţii, ordinii de drept şi realizarea justişiei penale.

Structura logico-juridică şi tehnico-juridică a normei juridico-penale. Ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea normei juridico-penale. Modalităţile (tipurile) dispoziţiilor şi sancţiunilor. Norma juridico-penală şi articolele părţii speciale. Dispoziţia normei juridico-penale şi structura articolelor părţii speciale ale C.P. Limitele cţiunii legii penale în timp şi în spaţiu. Noţiunea legii penale în timp. Momentul intrării legii penale în vigoare. Noţiunea timpului săvîrşirii faptei. Încetarea acţiunii legii penale. Circumstanţele în virtutea cărora legea penală iese din vigoare şi îşi încetează acţiunea sa.

Efectul retroactiv al legii penale. Inadmisibilitatrea oferirii puterii retroactive legii penale care stabileşte ilegalitatea sau care agravează pedepsa pentru săvîrşirea unei fapte. Noţiunea legii penale mai blînde. Aplicarea legii intermediare.

Acţiunea legii penale în spaţiu. Principiile teritorialităţii acţiunii legii penale în spaţiu. Noţiunea teritoriului ţării. Teritoriul acvatic, de uscat, aerian şi subteran. Noţiunea locului săvîrşirii faptei. Noţiunea legii penale faţă de faptele săvîrşite pe teritoriul R.M.

Acţiunea legii penale faţă de faptele săvîrşite în afara teritoriului R.M. (peste hotarele R.M.) Principiile cetăţeniei acţiunii legii penale în spaţiu. Aplicarea legii penale pentru faptele săvîrşite peste hotarele R.M. de către cetăţenii R.M. sau apatrizii cu domiciliu permanent pe teritoriul R.M.

Principiile universalităţii acţiunii legii penale în spaţiu. Aplicarea legii penale a R.M. faţă de faptele săvîrşite în străinătate de către cetăţenii străini sau apatrizii care nu domiciliază permanent pe teritoriul R.M. Particularităţile aplicării legii penale faţă de faptele săvîrşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane, care, în conformitate cu tratatele internaţionale nu sunt supuse jurisdicţiei penale a R.M., precum şi faţă de faptele comise de către cetăţenii R.M. în străinătate pentru care acestea au fost supuşi pedepei penale în ţara unde le-au săvîrşit.

Reglementarea constiuţională şi juridico-penală a extradării, natura sa juridică. Neadmiterea extradării cetăţenilor R.M. şi a persoanelor cărora li s-a acordat azil politic în R.M. Prioritatea statelor solicitante şi sursele juridice ce reglementează procedura extradării. Tirpurile extradării.

Noţiunea interpretării legii penale. Modalităţile interpretăii legii penale şi importanţa acestora pentru aplicarea legii şi calificarea infracţiunilor.

Interpretarea după subiect, metodă şi după volum. Însemnătatea interpretărilor Plenului curţii Supreme de Justiţie a R.M. pentru aplicarea legii penale în practica juridică, precum şi pentru ştiinţa dreptului penal.

Tema 2. Noţiunea infracţiunii

Noţiunea de infracţiune legiferată în legea penală a R.M.. Infracţiunea ca noţiune juridică, ca fenomen şi ca instituţie juridică.

Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii şi conţinutul lor în dreptul penal: gradul prejudiciabil, vinovăţia, ilegalitatea penală, pasibilitatea de pedepsă.

Categoriile infracţiuniilor. Criterii de clasificare. Caracterul şi gradul prejudiciabil-semnul material al infracţiunii şi criteriu de bază de clasificare a infracţiunilolr în categorii.

Fapta lipsită de importanţă care nu prezintă gradul prejudiciabil al infracţiunii. Deosebirea infracţiunii de alte fapte ilegale sau amorale. Infracţiunea şi infracţionalitatea (criminalitatea).

Tema 3. Componenţa infracţiunii

Noţiunea şi importanţa componenţei de infracţiune. Componenţa infracţiunii şi analogia dreptului. Componenţa infracţiunii şi infracţiunea ca fenomen. Elementele constitutive ale infracţiunii şi semnele componenţei de infracţiune. Caracterizarea generală a elementelor şi semnelor componenţei de infracţiune. Criterii de clasificare a acestora şi categorii: importanţa lor juridico-penală. Componenţa infracţiunii şi articolele din partea speicală a codului penal.

Determinarea semnelor componeneţei de infracţiune în procesul calificării infracţiunilor. Obiectul infracţiunii şi semnele ce-l caracterizează. Latura obiectivă şi semnele ei principale (obligatorii) şi facultative. Subiectele infracţiunii şi latura subiectivă.

Clasifcarea componenţelor de infracţiune: criterii de clasificare, modalităţile sale şi importanţa lor juridică. Componenţa de infracţiune de bază, cu circumstanţe agravante şi cu circumstanţe atenunate. Componeneţa de infracţiune simplă şi complexă. Componenţa materială, formală şi formal-redusă (trunchiate) de infracţiune.

Componenţa infracţiunii ca temei juridic al răspunderii penale şi importanţa ei pentru calificarea infracţiunii.

Tema 4. Noţiunea şi temeiul răspunderii penale

Răspunderea juridică şi răspunderea penală ca modalitate a ei în cadrul acesteia. Noţiunea răspunderii penale în legislaţia penală a R.M., în legislaţiile altor state şi în doctrina penală privind definirea noţiunii răspunderii penale. Răpunderea penală şi raportul juridico-penal. Întemeierea filosofică a răspunderii penale: constituţia umană, libertatea de a-şi alege comportamentul – temeiul răspundeii penale.

Mecanismul şi formele de realizare a răspunderii penale.

Incriminarea obiectivă şi subiectivă a faptei prejudiciabile.

Temeiurile răspunderii penale: temeiul real - fapta prejudicibilă prevăzută de legea penală, temeiul juridic – componenţa infracţiunii.

Temeiul real al răspunderii penale şi analogia dreptului.

Consacrarea răspunderii penale în normele de drept penal.

Tema 5. Obiectul infracţiunii

Noţiunea obiectului infracţiunii. Relaţiile şi valorile sociale ca obiect al infracţiunii. Scopul legii penale şi obiectul infracţiunii. Însemnătatea obiectului infracţiunii pentru aprecierea caracterului şi gradului prejudiciabil al infracţiunii. Modalităţile obiectului infracţiunii.

Obiectul general al infracţiunii şi importanţa sa pentru definirea noţiunii de infracţiune. Noţiunea obiectului generic şi însemnătatea sa pentru constituirea şi sistematizrea părţii speciale a Codului penal al R.M. Lupta juridico-penală cu atentatele criminale noi apărute şi obiectul generic al infracţiunii.

Obiectul nemijlocit al infracţiunii şi tipurile sale. Infracţiunile cu mai multe obiecte de atentare. Importanţa obiectului nemijlocit pentru calificarea corectă a infracţiunilor. Determinarea obiectului nemijlocit şi consacrarea lui în normele părţii speciale a Codului penal. Obiectul nemijlocit de bază, adăugător şi facultativ.

Obiectul material al infracţiunii şi importanţa sa pentru calificarea infracţiunii. Opinii şi păreri existente privitoare la existenţa sau lipsa obiectului material al infracţiunii. Deosebirea obiectului material de cel nemijlocit, de mijloacele şi instrumentele săvîşirii infracţiunii. Obiectul material al infracţiunii şi relaţiile sociale ocrotite de legea penală.

Tema 6. Latura obiectivă a infracţiunii

Noţiunea şi importanţa laturii obiective a infracţiunii în dreptul penal. Unitatea şi interconexiunea dintre latura subiectivă şi cea obiecivă a infracţiunii. Latura obiectivă a infracţiunii şi temeiul real al răspunderii penale. Conţinutul laturii obiective. Latura obiectivă a infracţiunii şi componenţa infracţiunii. Semnele componenţelor de infracţiune ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii. Dependenţa laturii obiective a infracţiunilor concrete de modalităţile componenţelor infracţiunilor respective.

Fapta prejudiciabilă (acţiunea sau inacţiunea). Trăsăturile caracteristice faptei ca act de conduită exterioară a persoanei umane. Noţiunea acţiunii juridice penale şi semnele ei. Noţiunea inacţiunii juridico-penale. Condiţiile responsabilităţii pentru inacţiunea criminală. Inacţiunea „curată” şi inacţiunea compexă.

Caracterul specific al inacţiunii în cazul săvîşirii infracţiunilor continuie, prelungite şi celor compuse.

Importanţa forţei majore, a constrîngerii fizice şi psihice pentru răspunderea penală a subiectului infracţiunii. Latura obiectivă a infracţiunii şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Noţiunea consecinţelor (urmăririlor) prejudiciabile. Modalităţile consecinţelor criminale şi criteriile de clasificare a lor. Determinarea consecinţelor în procesul calificării infractorilor şi consacrarea lor în normele juridico-penale. Formele consecinţelor prejudiciabile. Importnţa consecinţelor pentru formularea componenţelor de infracţiune concrete.

Consecinţele infracţionale şi infracţiunea neconsumată.

Legătura cauzală în dreptul penal. Importanţa şi condiţiile legăturii cauzale dintre fapta prejudiciabilă şi consecinţele acesteia.

Caracterul obiectiv al legăturii cauzale. Teoria echivalenţei condiţiilor (conditio sine qua non), teoria cauzelor adecvate, teoria condiţiei fianle etc. Latura cauzală dintre faptele participanţilor la infracţiune şi consecinţele survenite în urma săvîrşirii acesteia.

Semnele facultative ale laturii obiective. Importanţa lor juridico-penală: locul săvîrşirii infracţiunii, timpul, metoda şi mijloacele săvîrşirii infracţiuni, situaţia (circumtanţele) săvîrşirii infracţiunii.

Semnele facultative generale şi semnele facultative ce se referă la fapta concretă.

Determinarea semnelor facultative ale laturii obiectiv, consacrarea lor în normele juridico-penale şi importanţa pentru calificarea infracţiunilor.

Tema 7. Latura subiectivă a infracţiunii

Noţiunea şi importanţa laturii subiective a infracţiunii. Semnele componenţei de infracţiune ce caracterizează latura ei subiectivă. Noţiunea vinovăţiei în dreptul penal. Principiul caracterului personal al răspunderii penale. Teoria incriminării obiective. Vinovăţia ca noţiune psihologică şi ca noţiune juridico-penală. Vinovăţia ca fapt al realităţii obiective. Criterii intelectual şi volitiv al vinovăţiei.

Formele vinovăţiei în dreptul penal. Importanţa lor pentru calificarea infracţiunii şi aplicarea pedepsei. Noţiunea intenţiei şi modalităţile sale. Intenţia directă şi indirectă: reglementarea lor juridico-penală. Conţinutul intenţiei şi unitatea semnelor subiective şi obiective ale faptei infracţionale. Deosebirea intenţiei directe de cea indirectă. Intenţia premeditată, subită (spontană), intenţia concretizată (determinată) şi neconcretizată (indeterminată: simplă şi alternativă).

Imprudenţa şi modalităţile sale. Imprudenţa şi progresul tehnico-ştiinţific. Sineîncrederea exagerată criminală (uşurinţa penală). Momentele intelectual şi voletiv ale sineîncrederii exagerate. Criteriile obiectiv şi subiectiv de apreciere şi incriminare a sineîncrederii exagerate. Deosebirea sineîncrederii criminale de intenţia indirectă.

Neglijenţa criminală. Noţiunea şi componentele ei intelective şi voletive. Posibilitatea preveziunii consecinţelor şi obligativitatea preveziunii acestora. Criteriul obiectiv şi cel subiectiv al neglijenţei criminale. Deosebirea neglijenţei de sineîncredere criminală.

Fapta săvârşită fără vinovăţie (cazul fortuit) sau întâmplarea şi deosebirea acesteia de neglijenţă.

Infracţiunile săvârşite cu două forme de vinovăţie şi particularităţile lor. Teoriile privind existenţa vinovăţiei mixte. Noţiunea de practerintenţie. Particularităţile (specificul) calificării infracţiunilor cu două forme de vinovăţie.

Motivul şi scopul infracţiunii. Conceptul şi esenţa acestora. Însemnătatea motivului şi s copului ca semne ale laturii subiective pentru calificarea infracţiunilor şi pentru aplicarea pedepsei penale. Emoţiile sau starea emoţională a subiectului; importanţa lor pentru calificare; consacrarea în normele juridice penale.

Noţiunea de eroare şi importanţa ei juridico-penală. Eroarea juridică şi eroarea de fapt, modalităţile şi influenţa lor asupra răspunderii penale a vinovatului.

Tema 8. Subiectul infracţiunii

Noţiunea subiectului infracţiunii în dreptul penal şi în reglementarea penală a R.M. Caracteristica socială şi semnele juridice ale subiectului infracţiunii.

Responsabilitatea şi atingerea unei anumite vârste ca trăsături obligatorii ce caracterizează subiectul infracţiunii.

Noţiunea de responsabilitate şi iresponsabilitate în dreptul penal şi în legislaţia penală a R.M. Criteriile biologice (medicale) şi psihologice pe care se întemeiază noţiunea iresponsabilităţii. Problema aşa zisei responsabilităţii reduse. Determinantele stării de iresponsabilitate: boala psihică cronică, tulburarea psihică temporară sau altă stare patologică. Răspunderea penală a persoanelor care după ce a săvârşit infracţiunea dar înainte de pronunţarea sentinţei s-a îmbolnăvit de o boală psihică devenind iresponsabilă.

Vârsta ca trăsătură a subiectului infracţiunii. Determinarea vârstei subiectului. Răspunderea penală a minorilor. Posibilitatea de liberare de la răspundere penală a minorilor şi aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter educativ.

Răspunderea pentru infracţiunea săvârşită în stare de ebrietate. Ebrietatea fiziologică şi cea patologică: influenţa lor asupra răspunderii penale a persoanei.

Persoana juridică ca subiect al infracţiunii şi condiţiile necesare pentru responsabilitatea penală a acesteia.

Noţiunea de subiect special. Categoriile subiectului special şi descrierea semnelor acestora în legislaţia penală a R.M.

Tema 9. Etapele săvârşirii infracţiunii

Noţiunea etapelor săvârşirii infracţiunii. Procesul săvârşirii infracţiunii: faza internă (psihică) şi faza actelor de executare. Importanţa determinării fazelor activităţii infracţionale pentru răspunderea penală, calificarea infracţiunilor şi aplicarea pedepsei.

Reglementarea juridico-penală a etapelor săvârşirii infracţiunii: infracţiunea consumată (terminată); pregătirea infracţiunii; tentativa de infracţiune.

Divulgarea intenţiei – etapă sau nu a săvârşirii infracţiunii? Construcţia componenţelor de infracţiune şi etapele săvârşirii infracţiunii.

Tipul (modalitatea) intenţiei şi influenţa sa asupra răspunderii penale pentru tentativă sau pregătire de infracţiune, precum şi asupra calificării infracţiunilor.

Latura subiectivă a infracţiunilor ca care sunt posibile etape de desfăşurare (săvârşire).

Infracţiunea consumată. Noţiunea şi trăsăturile specifice. Importanţa laturii obiective şi celei subiective pentru determinarea momentului consumării infracţiunii.

Influenţa modalităţilor componenţelor de infracţiune asupra momentul consumării infracţiunii.

Reglementarea juridico-penală a pregătirii de infracţiune. Deosebirea dintre pregătirea infracţiunii şi demascarea intenţiei. Formele legale şi modalităţile faptice ale pregătirii unei infracţiuni intenţionate. Infracţiunile la care actele preparatorii (de pregătire) sunt incriminate ca infracţiune consumată. Infracţiunile la care etapa de pregătire nu este posibilă. Pregătirea infracţiunii şi progresul tehnico-ştiinţific.

Răspunderea penală şi aplicarea pedepsei pentru pregătirea infracţiunii. Teoriile incriminării limitate şi nelimitate.

Noţiunea legală a tentativei de infracţiune. Semnele obiective şi subiective ale tentativei de infracţiune. Deosebirea dintre tentativă de infracţiune li pregătirea infracţiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii şi tentativa de infracţiune. Tentativa de infracţiune şi infracţiunile prevăzute de legea penală la care aceasta este posibilă.

Obiectul infracţiunii şi tentativa de infracţiune: particularităţile tentativei şi deosebirea ei de infracţiunea consumată.

Modalităţile tentativei de infracţiune: tentativa consumată şi tentativa neconsumată; tentativă la obiect nul şi cu mijloace nule. Alte modalităţi ale tentativei prevăzute în legislaţiile penale ale altor state. Asemănări şi deosebiri în reglementările penale corespunzătoare.

Temeiurile şi limitele răspunderii penale pentru tentativa de infracţiune. Circumstanţele (cauzele) de care se ţine cont de către instanţa de judecată la aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată. Mărimea pedepsei penale pentru pregătirea şi tentativa de infracţiune.

Deosebirea pregătirii şi tentativei de infracţiune de renunţarea benevolă de la săvârşirea infracţiunii şi de căinţa sinceră.

Tema 10. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei

Noţiunea şi modalităţile cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei în reglementarea penală a R.M. Deosebirea acestora de alte circumstanţe care au ca efect înlăturarea răspunderii şi pedepsei penale.

Legitima apărare: conceptul şi natura sa juridică. Condiţiile legimităţii legitimei apărări: condiţiile ce se referă la atac, la apărare şi la atacant.

Apărarea imaginară sau presupusă. Momentul începerii atacului şi consumării acestuia. Condiţiile în prezenţa cărora nu există stare de legitimă apărare. Concepţii şi opinii existente privind depăşirea legitimei apărări.

Starea de extremă necesitate: noţiunea şi natura sa juridică. Condiţiile extremei necesităţi. Asemănări şi deosebirea extremei necesităţi de legitima apărare. Sursele pericolului ce generează starea de extremă necesitate. Răspunderea pentru nerespectarea de către subiect a condiţiilor şi limitelor extreme necesităţi.

Reţinerea infractorului ca cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Noţiunea şi condiţiile legimităţii reţinerii infractorului. Deosebirea dintre legitima apărare şi reţinerea infractorului. Dependenţa măsurilor de reţinere de factorii obiectivi şi cei subiectivi ai reţinerii. Oportunitatea reţinerii infractorului şi caracterul impus al măsurilor săvârşite pentru reţinere. Răspunderea pentru depăşirea limitelor şi condiţiilor de reţinere.

Constrângerea fizică sau psihică – cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Noţiunea şi trăsăturile constrângerii fizice; noţiunea şi natura juridică a constrângerii psihice. Constrângerea fizică sau psihică şi extrema necesitate. Limitele răspunderii subiectului care a săvârşit o faptă prejudiciabilă sub imperiul constrângerii. Riscul întemeiat în reglementarea juridico-penală a R.M. Condiţiile legimităţii riscului pentru a putea fi recunoscut ca întemeiat. Condiţiile în care riscul nu poate fi recunoscut întemeiat. Deosebiri şi asemănări dintre riscul întemeiat şi starea de extremă necesitate.

Alte cauze care înlătură caracterul penal al faptei: consimţământul (acordul) victimei, exercitarea funcţiilor de serviciu sau a celor profesionale, executarea unui ordin, exercitarea unui drept sau a prevederilor unor legi ş.a.

Tema 11. Participaţia penală

Noţiunea participaţiei penale în legislaţia penală şi particularităţile ei juridice şi psihologice care caracterizează esenţa acestei instituţii a dreptului penal.

Semnele obiective şi cele subiective ale participaţiei în legislaţia penală şi în teoria dreptului penal. Semnele cantitative şi calitative ale participaţiei. Legătura cauzală dintre acţiunile participanţilor şi legătura corelaţională dintre participanţi. Particularităţile semnului subiectiv al participaţiei penale.

Construcţia componenţei de infracţiune şi influenţa sa asupra posibilei participaţii. Tipurile componenţelor de infracţiune şi activitatea comună a participanţilor.

Criteriile clasificării participanţilor în categorii şi importanţa acestora. Categoriile participanţilor prevăzute de legea penală a R.M. în vigoare.

Noţiunea de autor, organizator, investigator şi complice. Caracterizarea semnelor obiective şi subiective a rolurilor şi funcţiilor pe care aceştea le îndeplinesc.

Autorul infracţiunii şi rolul său în activitatea comună a participanţilor. Noţiunea de săvârşire nemijlocită a infracţiunii. Noţiunea şi semnele coautoratului. Procesul executării (înfăptuirii) nemijlocite şi limitele lui; influenţa acestuia asupra calificării faptelor participanţilor. Noţiunea şi trăsăturile înfăptuirii intermediare a infracţiunii. Acţiunile autorului şi constrângerea fizică sau psihică a altei persoane de a săvârşi infracţiunea. Autoratul şi eroarea faptică: influenţa acesteia asupra calificării infracţiunii. Autoratul şi subiectul special al infracţiunii. Latura subiectivă a autoratului.

Organizatorul. Formele legale ale organizării prevăzute în Codul penal al R.M.: organizarea săvârşirii infracţiunii; dirijarea cu realizarea ei; organizarea unei formaţiuni criminale; dirijarea cu activitatea acesteia.

Caracterizarea acestor forme de organizare. Corelaţia dintre organizarea şi acţiunile altor participanţi.

Instigatorul. Caracterizarea formelor de instigare şi influenţa lor asupra răspunderii penale a instigatorului. Metodele de convingere şi de constrângere utilizate de instigator: importanţa lor teoretică şi practico-aplicativă.

Înşelarea, provocarea ca metode de instigare. Calificarea acţiunilor de instigare de cele ale organizatorului.

Complicele. Semnele obiective şi subiective ale complicităţii. Forme legale complicităţii. Complicitatea intelectuală şi fizică. Construcţia componenţelor de infracţiune şi momentul consumării complicităţii.

Deosebirea acţiunilor complicelui de cele ale autorului şi instigatorului infracţiunii.

Individualizarea răspunderii şi pedepsei penale a participanţilor. Temeiul răspunderii penale a participanţilor la infracţiune. Caracterul şi gradul participării ce reflectă specificul participaţiei. Circumstanţele obiective care caracterizează semnele obligatorii sau calificative ale faptei şi influenţa lor asupra individualizării răspunderii participanţilor.

Excesul de autor. Noţiunea, trăsăturile sale şi modalităţile excesului de autor. Importanţa sa pentru calificarea acţiunilor participanţilor.

Participaţia cu subiect special, participaţia nereuşită; renunţarea benevolă de la săvârşirea infracţiunii a participanţilor.

Formele participaţiei penale. Criterii de clasificare. Participaţia simplă şi complexă. Grupul criminal organizat. Organizaţia (asociaţia) criminală. Criteriul subiectiv de divizare a formaţiunilor criminale de grup (organizate). Activitatea criminală organizată.

Implicarea la infracţiune. Noţiunea şi formele implicării. Favorizarea infracţiunii. Condiţiile răspunderii penale pentru favorizare.

Tema 12. Pluralitatea de infracţiuni

Noţiunea pluralităţii de infracţiuni în dreptul penal. Caracteristica socială şi juridică a pluralităţii de infracţiuni. Trăsăturile specifice pluralităţii de infracţiuni. Deosebirea pluralităţii de infracţiuni de infracţiunea unică, de repetarea infracţiunilor, de infracţiune continuă şi prelungită.

Noţiunea infracţiunii unice ca element constitutiv al pluralităţii de infracţiuni. Modalităţile infracţiunii unice: simplă şi complexă. Consacrarea în legea penală a R.M. a diferitor tipuri a infracţiunii unice complexe: infracţiunea unică complexă; compusă; cu acţiuni alternative; continue; prelungite; repetarea infracţiunii; cu consecinţe suplimentare;

Formele pluralităţii de infracţiuni. Opiniile existente în teoria dreptului penal privind formele pluralităţii de infracţiuni. Reglementarea juridico-penală a formelor pluralităţii.

Noţiunea şi semnele concursului de infracţiuni. Modalităţile concursului de infracţiuni: concursul real şi concursul ideal. Specificul concursului ideal de infracţiuni. Delimitarea concursului de infracţiuni de concurenţa normelor juridico-penale. Calificarea concursului de infracţiuni. Aplicarea pedepsei penale în cazul unui concurs de infracţiuni.

Noţiunea recidivei infracţionale. Modalităţile recidivei: simplă, periculoasă, deosebit de periculoasă. Alte modalităţi ale recidivei, specială, generală, penitenciară, criminologică ş.a. Individualizarea pedepsei penale în cazul recidivei. Consecinţele juridico-penale ale pluralităţii de infracţiuni.

Tema 13. Noţiunea şi scopurile pedepsei penale

Noţiunea şi trăsăturile pedepsei penale. Evoluţia istorică a instituţiei pedepsei penale în teoria şi legislaţia penală. Deosebirea pedepsei penale de alte tipuri de sancţiuni. Trăsăturile esenţiale ale pedepsei penale. Corespunderea noţiunii de pedeapsă penală actelor internaţionale în materie şi influenţa acestora asupra definirii noţiunii de pedeapsă penală.

Scopurile pedepsei penale. Teoriile existente pe marginea problemei scopurilor pedepsei penale: teoriile absolute despre pedeapsă (teoriile teologice); teoriile relative despre pedeapsă; teoria privind prevenirea generală; teoriile prevenirii speciale; teoriile combinate;

Reglementarea scopurilor pedepsei penale în legislaţia penală a R.M.: restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului; prevenirea generală şi cea specială.

Noţiunea de eficienţă a pedepsei. Condiţiile de sporire a eficienţei pedepsei.

Tema 14. Sistemul şi modalităţile pedepselor penale

Sistemul pedepselor penale şi atingerea scopurilor pedepsei. Consideraţiuni generale privind sistemul şi modalităţile pedepselor penale. Evoluţia istorică a sistemului de pedepse penale prevăzute de legislaţiile penale a fostei URSS şi a R. Moldova.

Noţiunea sistemului pedepselor penale şi trăsăturile caracteristice ale acestuia. Conţinutul sistemului de pedepse penale. Sistemul pedepselor penale – condiţie obligatorie a aplicării acestora. Ierarhia pedepselor penale şi criterii de constituire a sistemului pedepselor penale. Pedepse penale noi prevăzute de Codul penal al R.M.

Pedepse penale principale şi complementare. Pedepse care pot fi aplicate atât ca principale, cât şi ca complementare. Ordinea de aplicare a acestora. Pedepse penale privative de libertate şi neprivative de libertate. Pedepse penale aplicate persoanelor fizice: măturilor, minorilor, militarilor şi femeilor. Pedepse penale aplicate persoanelor juridice care practică activitate de antreprenoriat.

Pedepse penale pe un anumit termen şi pedepse de o singură executare.

Amenda – pedeapsă penală de o singură executare aplicată persoanelor fizice şi juridice. Esenţa pedepsei amenzii şi limitele ei. Circumstanţele de care ţine cont instanţa de judecată la aplicarea amenzii. Ordinea aplicării amenzii în caz de eschivare cu rea – voinţă de la achitarea amenzii stabilite de judecată. Posibilitatea comutării pedepsei cu amendă cu alte pedepse.

Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate. Esenţa acestei pedepse penale şi termenul pe care poate fi stabilită. Condiţiile şi ordinea de aplicare a ei. Retragerea gradului militar, a unui titlu special, a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat. Esenţa acestei pedepse, condiţiile şi ordinea de aplicare a ei conform legii penale a R.M.

Munca neremunerată în folosul comunităţii. Esenţa, condiţiile şi ordinea de aplicare.

Arestul: esenţa, condiţiile şi ordinea de aplicare. Pedepse penale aplicate militarilor în termen. Trimiterea într-o unitate militară disciplinară. Esenţa, condiţiile şi ordinea de aplicare.

Închisoarea – pedeapsă penală principală, privativă de libertate. natura şi esenţa sa juridică. Termenul minim şi maxim al închisorii aplicate maturilor şi minorilor. Închisoarea ca pedeapsă aplicată în cazul unui concurs de infracţiuni sau unui cumul de sentinţe. Termenul maxim al închisorii în cazul graţierii.

Detenţiunea pe viaţă. Esenţa şi natura sa juridică. Categoriile infracţiunilor pentru care se poate aplica detenţiunea pe viaţă. Persoanele cărora această pedeapsă nu poate fi aplicată. Categoriile penitenciarelor în care se execută pedeapsa cu închisoare. Ordinea schimbării tipului de penitenciar. Pedepsele penale aplicate persoanelor juridice: privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate şi lichidarea persoanei juridice. Ordinea şi condiţiile de aplicare a acestora.

<>Tema 15. Individualizarea pedepselor penale

Noţiunea şi tipurile individualizării pedepselor penale. Criteriile generale de individualizare a pedepsei. Importanţa individualizării pedepsei pentru atingerea scopurilor pedepsei.

Ectritabilitatea pedepsei penale. Caracterul şi gradul prejudiciabil al infracţiunii. Caracteristicile sociale şi de drpt a personalităţii infractorului.

Circumstanţele atenuante şi agravante la aplicarea pedepsei: modalităţile lor şi influenţa asupra individualizării pedepsei penale. Efectele circumstanţelor atenuante şi agravante.

Aplicarea unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege. Noţiunea circumstanţelor excepţionale ale cauzei. Limitele pedepsei aplicate persoanelor care n-au atins vîrsta de 18 ani. Catregoriile persoanelor cărora nu li se pooate aplica o pedeapsă mai blîndă.

Aplicarea pedepsei în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Condiţiile aplicării pedepsei în acest caz.

Aplicarea pedepsei pentru infracţiunea ne consumată. Mărimea pedepsei pentru pregătirea infracţiunii şi pentru tentativa de infracţiuni.

Aplicarea pedepsei pentru ricidivă de infracţiuni. Mărimea pedepsei pentru recidivă.

Aplicarea pedepsei pentru participaţie. Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni. Regulile aplicării pedepsei: cumularea totală sau parţială; absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră. Ordinea aplicării diferitelor tipuri de pedepse. Termenul maxim al pedepsei în cazul unui concurs.

Aplicarea pedepsei pe cazul unui cumul de sentinţe. Regulile aplicării pedepsei şi termenul maxim al pedepsei definitive.

Aplicarea pedepsei în cazul executării hotărîrii unui stat străin.

Calcularea termenilor pedepsei şi computarea arestului preventiv şi în cazul cumulării diferitelor pedepse.

Tema 16. Liberarea de răspundere penală

Noţiunea liberării de la răspundere penală. Deosebirea liberării de răspundere penală de liberarea de pedeapsă penală. Trăsăturile esenţiale ale acestei instituşii juridice. Temeiurile şi condiţiile liberării de răspundere penală . Limitele liberării de răspundere penală. Momentul din care poate avea loc liberarea de răspundere penală. Limita finală – faza dezbaterilor judiciare, pînă la darea sentinţei de dondamnare.

Deosebirea instituţiei liberării de răspundere penală de alte circumstanţe (cauze) care au ca efect înlăturarea răspunderii penale. Categoriile organelor (persoanelor) împuternicite de a efectua liberarea de răspundere penală.

Modalităţile liberării de răspundere penală în reglementarea juridico-penală a R.M.

Liberarea de răspundere penală a minorilor.

Condiţiile şi t emeiurile liberării persoanelor care la momentul săvîrşirii unei fapte prejudiciabile nu au tins vîrsta de 18 ani. Posibilitatea aplicării faţă de aceste persoane măsuri de constrîngere cu caracer medical.

Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă. Natura juridică a acestei modalităţi de liberare. Temeiurile şi condiţiile efectuării ei. Tipurile sancţiunilor admninistrative care pot fi aplicate persoanelor liberate de răspundere penală.

Liberarea de răspuunderea penală în legătură cu renunţarea de bună voie de săvîrşirea infracşiunii. Noţiunea renunţării binevole. Etapele la care este posibilă renunţarea benevolă. Răspunderea penală pentru renunţare de bună voie la săvîrşirea infracţiunii. Temeiurile şi condiţile liberării de răspundere penală. Renunţarea binevolă a participanţilor la infraciune.

Liberarea de răspunderea penală în legătură cu căinţa activă. Condiţiile şi temeiurile acestei modalităţi de liberare. Noţiunea şi condiţinutul căinţei active.

Liberarea condiţională de răspunderea penală. Temeiurile şi condiţiile, natura juridică a liberării condiţionale de răspundere

Liberarea de răspunderea penală în legătură cu schimbarea situaţiei. Temeiurile şi condiţiile acestei modalităţi de liberare de răsăpunderea penală. Noţiunea şi conţinutul noţiunii de schimbare de situaţie.

Prescripţia tragerii de răspunderea penală. Noţiunea prescripţiei şi modalităţile ei.. Întreruperea şi suspendarea prescripţiei.

Aplicarea prescripţiei faţă de o persoană care a săvîrşit o inacţiune excepţional de gravă.

Aplicarea termenilor prescripţiei faţă de minori. Excepţia de la regulile generale ale prescripţiei. Determinarea zilei săvîrşirii infracţiunii în dependenţă de tipurile componenţelor de infracţiune, la infracţiunile continuie şi prelungite. Infracţiunea consumată şi aplicarea pedepsei. Calcularea prescripţiei în cazul săvîrşirii unei concurs de infracţiune. Prescripţia şi efectul retroactiv al legii penale.

Bibliografie:

  1. Constituţia Republicii Moldova adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.07.94 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – nr.1.
  2. Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 18 aprilie 2002 //Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2002. – Nr.128– 129.
  3. Curtea Supremă de Justiţie. Culegeri de Hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974-iulie 2002) / Respons. de ediţie Şterbeţ Valeria, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie. - Chişinău, 2002.
  4. Antoniu G. Tentativa. Bucureşti: TEMPUS, 1995.
  5. Antoniu G., Daneş Şt., Popa M. Codul penal pe înţelesul tuturor. – Bucureşti: TEMPUS, 1995.
  6. Barac L. Constantele şi variabilele dreptului penal. – Bucureşti: ALL Beck, 2001.
  7. Barac L. Răspunderea şi sancţiunea juridică. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997.
  8. Barbăneagră A. şi alţii. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. – Chişinău: Centrul de Drept al Avocaţilor, 2003.
  9. Basarab M. Drept penal. Partea Generală. Vol.I. – Bucureşti: Lumina Lex, 1997.
  10. Borodac A., Bujor V., Brînză S., Carpov T. ş.a. Drept penal. Partea Generală. – Chişinău: Ştiinţa, 1994.
  11. Boroi A. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
  12. Brezeanu O. Minorul şi legea penală. - Bucureşti: ALL Beck, 1998.
  13. Bulai C. Drept penal român. Partea generală. Vol. 1-2, Bucureşti, 1992
  14. Bulai C. Manual de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1997.
  15. Bulai C., Filipaş A., Mitrache C. Instituţii de drept penal. – Bucureşti: TREI, 2001.
  16. Butiuc C. Elemente de drept penal. – Bucureşti: Lumina Lex, 1998.
  17. Butiuc C. Infracţiunea complexă. - Bucureşti: ALL Beck, 1999.
  18. Carpov T., Florea C., Grecu R. Componenţa de infracţiune. – Chişinău: USM, 1989.
  19. Derşidan C., Abraham P. Dicţionar de termeni juridici. – Bucureşti: Naţional, 2000.
  20. Diaconu D. Curtea penală internaţională: istorie şi realitate. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
  21. Dima T. Drept penal. Partea Generală. Vol.I-II. – Bucureşti: Lumina Lex, 2001.
  22. Dobrinoiu V. şi colaboratorii. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Europa Nova, 1999.
  23. Doneş Şt., Papadopol V. Individualizarea juridică a pedepsei. – Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985.
  24. Dongoroz V. şi colaboratorii. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Vol.I-IV. - Bucureşti: ALL Beck, 2003.
  25. Florea C., Carpov T., Noţiunea de infracţiune şi aplicarea pedepsei, Chişinău, 1976.
  26. Florea C., Infracţiunea, vinovăţia şi circumstanţele ce înlătură caracterul penal al faptei, Chişinău, 1994.
  27. Giurgiu N. Infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1994.
  28. Giurgiu N. Legea penală şi infracţiunea. – Iaşi: Gama, 1998.
  29. Giurgiu N. Răspunderea penală şi pedeapsa. – Focşani: Neuron, 1995.
  30. Macari I. Drept penal. Partea generală. Chişinău, 2003
  31. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea Generală. Chişinău: CE USM, 1999.
  32. Mitrache C. Drept penal român. – Bucureşti: Şansa, 1997.
  33. Mitrache C. Drept penal român. Partea Generală. – Bucureşti: Univers Juridic, 2003.
  34. Mîndru I. Amnistia şi graţierea. – Bucureşti: ALL, 1998.
  35. Oancea I. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1972.
  36. Oancea I. Tratat de drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: ALL, 1995.
  37. Papadopol V., Pavel D. Formele unităţii infracţionale în dreptul penal. – Bucureşti: SANSA- SRL, 1992.
  38. Papadopol V., Turianu C. Apelul penal. – Bucureşti: Şansa, 1994.
  39. Pitulescu I., Abraham P., Derşidan E. şi alţii. Dicţionar explicativ şi practic de drept penal şi procesual penal. – Bucureşti: Naţional, 1997.
  40. Pivniceru M. Răspunderea penal în dreptul internaţional. – Bucureşti: POLIROM, 1999.
  41. Poenaru Iu. Pedeapsa cu moartea: „pro” sau „contra”. – Bucureşti: Lumina Lex, 1994.
  42. Sima C. Codul penal adnotat. – Bucureşti: Lumina Lex, 2000.
  43. Sima C. Măsurile de siguranţă în dreptul penal contemporan. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
  44. Stanciu R. şi colaborat. Drept penal. Partea Generală. – Bucureşti: Hyperion XXI, 1992.
  45. Streteanu F., Chiriţa R. Răspunderea penală a persoanei juridice. – Bucureşti: Rosetti, 2002.
  46. Ungureanu A., Ciopraga A. Dispoziţii penale din legi speciale române. Vol.V. – Bucureşti: Lumina Lex, 1995.
  47. Zolyneak M., Michinici M. Drept penal. Partea Generală. – Iaşi: Chemarea, 1999.
  48. Алукперов Х.А. Освобождение от уголовной ответственности. – Москва-Воронеж: НПО МЕДЭК, 2001.
  49. Багрий-Шахматов Л.В., Гуськов В.И. Теоретические проблемы классификации уголовных наказаний. - Воронеж, 1971.
  50. Бажанов М.И. Назначение наказания по советскому уголовному праву. Киев, 1980
  51. Баулин Ю.В. Обстоятельства, исключающие преступность деяния. Харьков, 1991
  52. Баулин Ю.В. Право граждан на задержание преступника. Харьков, 1986
  53. Бойко А.И. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. - Ростов-на-Дону: Феникс, 1996.
  54. Брайнин ЯМ. Уголовная ответственность и ее основание в советском уголовном праве. - Москва, 1963.
  55. Брайнин ЯМ. Уголовный закон и его применение. - Москва, 1967.
  56. Бужор В., Гуцуляк В. Групповая преступность, методологические основы изучения и классификации. – Кишинэу, 1998.
  57. Бузынова С.П. Множественность преступлений и ее виды. - Москва, 1988.
  58. Бумуев Г. Социальная и уголовно-правовая оценка причинения вреда преступнику. Горький, 1988
  59. Бурчак Ф.Г. Соучастие: социальные, криминологические и правовые проблемы. - Киев, 1986.
  60. Васильев Н.В. Принципы советского уголовного права. - Москва, 1983.
  61. Ветров Н.И., Ляпунов Ю.И. Уголовное право. Часть Общая. – Москва: Новый Юрист, 1997.
  62. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Обстоятельства, исключающие общественную опасность и противоправность деяния. М., 1970
  63. Галиакбаров Р. Множественность преступных деяний как институт советского уголовного права. Свердловск, 1967
  64. Гальперин Н.М. Наказание: социальные функции, практика применения. М,, 1983
  65. Горелик А.С. Наказание по совокупности преступлений и приговоров. Красноярск, 1991.
  66. Гришанин П.Ф. Ответственность преступников-рецидивистов по советскому уголовному праву. М., 1974
  67. Дагель П.С., Котов Д.П. Субъективная сторона преступления и ее установление. - Воронеж, 1974.
  68. Дементьев С.Н. Лишение свободы. Уголовно-правовые и исправительно-трудовые аспекты. Ростов-на-Дону. 1981
  69. Джекебаев У.С., Вайсберг Л.М., Судакова Р.Н. Соучастие в преступлении. – Алма-Ата: Наука, 1981.
  70. Дурманов Н.Д. Советский уголовный закон. - Москва, 1967.
  71. Дурманов Н.Д. Стадии совершения преступления по советскому уголовному праву, М., 1955
  72. Дуюнов В.К., Цветинович А.П. Дополнительные наказания. Теория и практика. Фрунзе, 1986
  73. Здравомыслов Б.В. Уголовное право Российской Федерации. Часть Общая. - Москва: Юристъ, 1999.
  74. Здравомыслов Б.В. Уголовное право. Часть Общая. – Москва, 1994.
  75. Зелинский А.Ф. Рецидив преступлений (структура, связи, прогнозирование). Харьков, 1980
  76. Земляников С.В. Уголовно-правовые проблемы преступного вреда. – Новосибирск, 1991.
  77. Иванов В.Д. Ответственность за покушение на преступление, Караганда, 1974
  78. Иванов Н.Г. Понятие и формы соучастия в уголовном праве. – Саратов: СГУ, 1981.
  79. Истомин А.Ф. Общая часть уголовного права. – Москва: Инфра•М, 1997.
  80. Ищенко А.В. Назначение наказания по Уголовному кодексу Российской Федерации. - Москва: Юрлитинформ, 2002.
  81. Казак В.Н. Вопросы теории и практики крайней необходимости. - Саратов, 1972.
  82. Караев Т.Э. Повторность преступлений. М., 1983
  83. Караулов В.Ф. Стадии совершения преступления. - Москва, 1972.
  84. Карпец И.И. Наказание. Социальные, криминологические и правовые проблемы. - Москва, 1973.
  85. Карцев И. Индивидуализация в советском уголовном праве. М., 1961
  86. Келина С.Г. Освобождение от уголовной ответственности в связи с изменением обстановки. Труды ВЮЗИ. Т. 16. Ч. 1, 1969
  87. Келина С.Г. Теоретические вопросы освобождения от уголовной ответственности. М., 1974
  88. Келина С.Г., Кудрявцев В.Н. Принципы советского уголовного права. - Москва, 1988.
  89. Кириченко В.Ф. Основные вопросы учения о необходимой обороне в советском праве. М., 1948
  90. Ковалев М.И. Понятие преступления в советском уголовном праве. – Свердловск, 1987.
  91. Козак В.И. Вопросы теории и практики крайней необходимости. Саратов, 1981
  92. Козаченко И.Я., Незнамов З.А. Уголовное право. Часть Общая. - Москва: Норма-Инфра•М, 1998.
  93. Козочкин И.Д. Уголовное законодательство стран / Англии, США, Франции, Германии, Японии/. – Москва: Зерцало, 1999.
  94. Коментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. Общая часть / Под ред. Ю.И. Скуратова, В.М. Лебедева. М., 1996
  95. Комиссаров В.С., Якупов Р.Х. Уголовное наказание в вопросах и ответах. – Москва: Зерцало, 1998.
  96. КоржанскийН.И. Объект и предмет уголовно-правовой охраны. - Москва, 1980.
  97. Красиков Ю.А. Множественность преступлений (понятие, виды, наказуемость), М., 1988.
  98. Красиков Ю.А. Назначение наказания. - Москва, 1991.
  99. Криволаков Г.Г. Множественность преступлений по советскому уголовному праву и установление ее признаков ОВД. М., 1989
  100. Кривошейн П. Практика применения уголовного законодательства по делам о продолжаемые преступлениях. Киев, 1990
  101. Кругликов Л. Смягчающие и отгчающие обстаятельство в уголовном праве, Воронеж, 1985.
  102. Кудрявцев В.Н. Общая теория квалификации преступлений. - Москва, 1972.
  103. Кудрявцев В.Н. Объективная сторона преступления, - Москва, 1960.
  104. Кудрявцев В.Н., Наумов А.В. Учебник уголовного права. Часть Общая. – Москва: Спарк, 1996.
  105. Кудрявцев В.Н., Наумова А.В. Российское уголовное право. Часть Общая. – Москва: СПАРК, 1997.
  106. Кузнецов Н.Ф. Новое уголовное право России. Часть Общая. – Москва: Зерцало ТЕИС, 1996.
  107. Кузнецова Н.Ф. Ответственность за приготовление к преступлению и покушение на преступление по советскому уголовному праву, М., 1958
  108. Кузнецова Н.Ф. Преступление и преступность. - Москва, 1969.
  109. Кузнецова Н.Ф., Тяжкова И.М. Курс уголовного права. Часть Общая. Том 1-2. - Москва: Зерцало, 1999.
  110. Куринов Б.А. Научные основы квалификации преступлений. – Москва: Зерцало, 1984.
  111. Куринов Б.А. Научные основы квалификации преступлений. – Москва: Изд-во МГУ, 1976.
  112. Курс советского уголовного права, Часть общая, в 5-ти томах, МГУ, 1968
  113. Курс советского уголовного права. Часть общая, в 6-ти томах, М., 1970
  114. Ломако В.А. Применение условного осуждения. - Харьков, 1976.
  115. Магомедов А.А. Правовые последствия освобождения от уголовной ответственности / Под ред. А.В. Наумова. Саратов, 1994
  116. Макарь И. Уголовное право Республики Молдова. Часть Общая. – Кишинев: Изд-во МГУ, 2003.
  117. Малков В.П. Множественность преступлений и ее формы по советскому уголовному праву. Казань, 1982
  118. Малков В.П. Повторность преступлений. Казань, 1970
  119. Медведев А.М. Пределы действия Уголовного кодекса Российской Федерации. – Москва: Юридическая литература, 1998.
  120. Михеев Р.И. Проблемы вменяемости и невменяемости в советском уголовном праве. - Владивосток, 1983.
  121. Мясников О.А. Смягчающие и отягчающие обстоятельства в теории, законодательстве и судебной практике. – Москва: Юрлитинформ, 2002.
  122. Наумов А.В. Уголовное право России. Часть Общая. Курс лекций. - Москва: БЕК, 1996.
  123. Никифоров Б.С. Объект преступления по советскому уголовному праву. - Москва, 1960.
  124. Ной И.С. Сущность и функции наказания в советском государстве. Саратов, 1973
  125. Ной И.С. Теоретические вопросы лишения свободы. - Саратов, 1965.
  126. Номокенов В.А.. Преступное поведение, детерминизм и ответственность. – Владивосток, 1989.
  127. Панько К.А. Вопросы общей теории рецидива в советском уголовном праве. Воронеж, 1988
  128. Песняков В. Уголовная ответственность и освобождение от нее. М., 1988
  129. Протченко Б.А. Принудительные меры медицинского характера. - Москва, 1976.
  130. Прохоров В.С., Крапачев Н.М., Тарбагаев А.Н. Механизм уголовно-правового регулирования: норма, правоотношение, ответственность. – Краснодар, 1989.
  131. Рарог А.И. Вина в советском уголовном праве. - Саратов, 1987.
  132. Рарог А.И., Степалин В.А. Уголовное право. Часть Общая: в вопросах и ответах. – Москва: Юристъ, 2001.
  133. Савицкий В.М. и др. Уголовная юстиция: проблемы международного сотрудничества. – Москва: БЕК, 1995.
  134. Скибицкий В.В. Освобождение от уголовной ответственности и отбывания наказания. Киев, 1987
  135. Скрябин М.Н. Общие начала назначения наказания и их применение к несовершеннолетним. - Казань, 1988.
  136. Скуратов Ю.И., Лебедев В.М. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации. - Москва: Норма-Инфра•М, 1998.
  137. Слуцкий И.И. Обстоятельства, исключающие уголовную ответственность. Л., 1956
  138. Собакин С., Туница А., Понятие и виды освобождения от уголовной ответственности или наказания, Свердловск, 1987
  139. Сундуров Ф.Р. Лишение свободы и социально-психологические предпосылки ее эффективности. Казань, 1980
  140. Таганцев Н.С. Русское уголовное право. Лекции. Часть общая. В 2 –х томах. Т. 1. М., 1994
  141. Тарбагаев А.Н. Понятие и цели ответственности. – Красноярск, 1996.
  142. Таций В.Я. Объект и предмет преступления по советскому уголовному праву. - Харьков, 1982.
  143. Тельное П.Ф. Ответственность за соучастие в преступлении. - Москва, 1974.
  144. Тенчов Э. Специальные виды освобождения от уголовной ответственности. Текст лекции. Иваново, 1982
  145. Тер-Акопов А.А. Добровольный отказ от совершения преступления. - Москва, 1982.
  146. Тимейко Г.В. Общее учение об объективной стороне преступления. - Ростов на Дону, 1977.
  147. Тишкович И.С. Приготовление и покушение по уголовному праву, М., 1958
  148. Ткачевский Ю.М. Давность в советском уголовном праве. М., 1978
  149. Ткачевский Ю.М. Освобождение от отбывания наказания. - Москва, 1970.
  150. Ткаченко В.И. Необходимая оборона по уголовному праву. - Москва, 1979.
  151. Уголовное право. Общая часть (под ред. Н.И. Ветрова, Ю.И. Ляпунова – М., 1997)
  152. Устименко В.В. Специальный субъект преступления. - Харьков, 1989.
  153. Церетели Т.В. Причинная связь в уголовном праве. - Москва, 1963.
  154. Юликов Ю. Назначение наказания по совокупности преступлений и приговоров, М, 1975.
  155. Якубович М.И. Обстоятельства, исключающие общественную опасность и противоправность деяния. М., 1979
  156. Якушин В.А. Ошибка и её уголовно-правовое значение. – Казань: Казанский университет, 1988.

Drept penal (partea specială)

Tema 1. Infracţiuni contra păcii şi a securităţii omenirii şi infracţiunile de război. Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii şi infracţiunilor de război.

Infracţiuni contra păcii. Planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea războiului. Determinarea noţiunii agresiunii, formulată în rezoluţia sesiunii XXIX a Asambleiei Generale a ONU din 17 decembrie 1974. Propaganda războiului. Alte acţiuni instigatoare la război sau orientate spre declanşarea războiului. Propaganda războiului săvârşită de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere. Atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţională.

Infracţiuni contra securităţii omenirii. Genocidul. Faptele săvîrşite în scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional, etnic, rasial sau religios. Ecocidul. Formele acţiunilor de ecocid. Clonarea. Gradul prejudiciabil al clonării.

Infracţiunile de război. Tratamente inumane. Modalităţile tratamentelor inumane. Agravantele infracţiunii. Încălcarea dreptului umanitar internaţional. Formele infracţiunii. Activitatea mercenarilor. Formele infracţiunii. Aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului. Formele infracţiunii.

Tema 2. Infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii persoanei

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei.

Infracţiuni contra vieţii. Noţiunea omorului şi categoriile lui. Delimitarea omorului de alte infracţiuni, însoţite de lipsirea de viaţă a victimei. Omorul intenţionat. Formele infracţiunii. Agravantele omorului intenţionat. Omorul săvârşit în stare de afect. Acţiunile ilegale ale victimei. Pruncuciderea. Circumstanţele atenuante ale omorului unui copil nou-născut. Lipsirea de viaţă la dorinţa victimei (eutanasia). Problemele calificării infracţiunii. Lipsirea de viaţă din imprudenţă. Agravantele infracţiunii. Determinarea la sinucidere. Agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra sănătăţii. Noţiunea vătămărilor integrităţii corporale şi a vătămărilor sănătăţii persoanei. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Formele infracţiunii. Agravantele infracţiunii. Delimitarea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii care a provocat decesul victimei de omor. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Formele şi agravantele infracţiunii. Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Formele infracţiunii. Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. Agravantele infracţiunii. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect. Actele ilegale ale victimei. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă. Infracţiunea calificată.

Infracţiuni care pun în pericol viaţa sau sănătatea persoanei. Categoriile acestor infracţiuni. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Calificarea acestor atentate ilegale. Constrîngerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare. Agravantele infracţiunii. Provocarea ilegală a avortului. Formele avortului ilegal. Agravantele infracţiunii. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale. Agravantele infracţiunii. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţămîntul pacientei. Neacordarea de ajutor unui bolnav. Agravantele infracţiunii. Lăsarea în primejdie. Agravantele infracţiunii.

Tema 3. Infracţiuni contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra libertăţii cinstei şi demnităţii persoanei.

Infracţiuni contra libertăţii persoanei. Răpirea unei persoane. Agravantele infracţiunii. Traficul de fiinţe umane. Formele şi agravantele infracţiunii. Privaţiunea de libertate. Agravantele infracţiunii. Sclavia şi condiţiile similare sclaviei. Formele acţiunilor infracţionale. Munca forţată. Formele acţiunilor infracţionale. Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică. Agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra cinstei şi demnităţii persoanei. Calomnia. Delimitarea calomniei de insultă.

Tema 4. Infracţiunile privind viaţa sexuală

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor sexuale. Infracţiuni contra libertăţii sexuale. Violul. Formele şi agravantele violului. Acţiuni violente cu caracter sexual. Formele şi noţiunea acţiunilor violente cu caracter sexual. Agravantele infracţiunii. Constrîngerea la acţiuni cu caracter sexual. Formele infracţiunii.

Infracţiuni contra inviolabilităţii sexuale. Raportul sexual cu o persoană care nu a atins vîrsta de 14 ani. Formele acţiunilor infracţionale. Acţiuni perverse. Noţiunea perversiunilor sexuale.

Tema 5. Infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi ale altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra drepturilor politice, de muncă şi a altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor.

Infracţiuni contra drepturilor politice. Împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale. Formele infracţiunii. Falsificarea rezultatelor votării.

Infracţiuni contra drepturilor de muncă. Încălcarea regulilor de protecţie a muncii. Formele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra drepturilor şi libertăţilor personale ale cetăţenilor. Încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Formele infracţiunii. Încălcarea inviolabilităţii vieţii personale. Formele şi agravantele infracţiunii. Violarea dreptului de secretul corespondenţei. Agravantele infracţiunii. Violarea de domiciliu. Agravantele infracţiunii. Încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie. Calificarea infracţiunii. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor. Formele şi agravantele infracţiunii atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de satisfacere a ritualurilor religioase. Formele activităţilor infracţionale.

Tema 6. Infracţiuni contra patrimoniului

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra patrimoniului.

Noţiunea şi semnele însuşirilor bunurilor avutului proprietarului. Formele şi tipurile însuşirilor. Criteriile clasificării lor. Furtul. Noţiunea şi semnele furtului. Agravantele furtului. Jaful. Noţiunea şi semnele jafului. Agravantele jafului. Tîlhăria. Noţiunea şi semnele tîlhăriei. Agravantele tîlhăriei. Şantajul. Noţiunea şi semnele şantajul. Agravantele şantajului. Escrocheria. Noţiunea şi semnele escrocheriei. Agravantele escrocheriei. Delapidarea averii străine. Noţiunea şi semnele delapidării. Agravantele delapidării. Pungăşia. Noţiunea şi semnele pungăşiei. Agravantele pungăşiei. Însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari.

Atentatele cu interes material contra patrimoniului fără semnele însuşirilor. Ocuparea bunurilor imobile străine. Agravantele infracţiunii. Însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice, termice sau a gazelor naturale. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere. Formele şi agravantele infracţiunii. Dobîndirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală. Noţiunea şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra patrimoniului, urmate de distrugerea, deteriorarea, însuşirea, pierderea sau pieirea bunurilor proprietarului. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Neglijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Tema 7. Infracţiuni contra familiei şi minorilor

Caracteristica generală, noţiunea şi semnele infracţiunilor contra familiei şi minorilor.

Infracţiuni contra intereselor familiei. Incestul. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Divulgarea secretului adopţiei. Agravantele infracţiunii. Abuzul părinţilor şi altor persoane în adopţia copiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra dezvoltării fizice şi morale normale a minorilor. Traficul de copii. Formele şi agravantele infracţiunii. Scoaterea ilegală a copiilor din ţară. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Atragerea minorilor în activitate criminală sau determinarea lor la săvîrşirea unor fapte imorale. Formele şi agravantele infracţiunii. Atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri, medicamente şi alte substanţe cu efect narcotizat. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Antrenarea minorilor în acţiuni militare sau propaganda războiului în rîndurile lor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Tema 8. Infracţiuni contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale.

Infracţiuni contra sănătăţii publice. Transmiterea unei boli venerice. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Contaminarea cu maladia SIDA. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Încălcarea din neglijenţă a regulilor şi metodelor de acordare a asistenţei medicale. Noţiunea şi formele infracţiunii. Practicarea ilegală a medicinii sau activităţii farmaceutice. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Răspîndirea bolilor epidemice. Formele infracţiunii. Producerea (falsificarea) transportarea, păstrarea sau comercializarea produselor (mărfurilor) periculoase pentru viaţa sau sănătatea consumatorilor. Formele infracţiunii. Circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, psihotrope sau a precursorilor. Formele şi agravantele infracţiunii. Prescrierea ilegală a preparatelor narcotice sau psihotrope. Formele şi agravantele infracţiunii. Organizarea ori întreţinerea speluncilor pentru consumul substanţelor narcotice sau psihotrope. Formele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra convieţuirii sociale. Proxenetismul. Formele şi agravantele infracţiunii. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a monumentelor de istorie şi cultură. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Profanarea mormintelor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Agravantele infracţiunii.

Tema 9. Infracţiuni ecologice

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor ecologice.

Infracţiuni ecologice cu caracter general. Încălcarea cerinţelor securităţii ecologice. Noţiunea şi formele infracţiunii. Încălcarea regulilor de circulaţie a substanţelor, materialelor şi deşeurilor radioactive, bacteriologice sau toxice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Tăinuirea de date sau prezentarea intenţionată de date neautentice despre poluarea mediului. Noţiunea şi formele infracţiunii. Neîndeplinirea obligaţiilor de lichidare a consecinţelor încălcărilor ecologice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regimului de administrare şi protecţie a fondului ariilor naturale protejate de Stat. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei şi utilizării raţionale a solului şi subsolului. Poluarea solului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea cerinţelor de protecţie a subsolului. Noţiunea şi formele infracţiunii.

Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei faunei. Vînatul ilegal. Noţiunea şi formele infracţiunii. Îndeletnicirea ilegală cu pescuitul, vînatul sau cu alte exploatări ale apelor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei florei. Defrişarea ilegală a vegetaţiei forestiere. Noţiunea şi formele infracţiunii. Distrugerea sau deteriorarea masivelor forestiere. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Infracţiuni ecologice în domeniul protecţiei apelor şi aerului. Poluarea apei. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Poluarea aerului. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Tema 10. Infracţiuni economice

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor economice.

Infracţiuni economice din domeniul finanţelor, de creditare şi bancar. Fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false. Formele şi agravantele infracţiunii. Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor carnete de plată false. Formele şi agravantele infracţiunii. Dobîndirea creditului prin înşelăciune. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de creditare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni economice fiscale. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Abuzurile la emiterea titlurilor de valoare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Transportarea, păstrarea sau comercializarea mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni economice în domeniul antreprenoriatului. Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Agravantele infracţiunii. Pseudoactivitatea de întreprinzător. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni economice care afectează regimul de protecţie a consumatorului. Insolvabilitatea intenţionată. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Insolvabilitate fictivă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Comercializarea mărfurilor de proastă calitate sau necorespunzătoare standardelor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Înşelarea clienţilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Primirea unei remunerări ilicite pentru îndeplinirea lucrărilor legate de deservirea populaţiei. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Executarea necalitativă a construcţiilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni economice cu caracter general. Contrabanda. Formele de contrabandă. Agravantele şi semnele infracţiunii. Însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor gajate, sechestrate sau confiscate. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de exploatare, reparaţii şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc de locuit. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Tema 11. Infracţiuni în domeniul informaticii

Caracteristica generală şi noţiunea infracţiunilor în domeniul informaticii.

Analiza juridică a componenţelor de infracţiune în domeniul informaticii.

Accesul ilegal la informaţia computerizată. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Introducerea sau răspîndirea programelor virusate pentru calculatoare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Tema 12. Infracţiuni în domeniul transporturilor

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor în domeniul transporturilor.

Infracţiuni însoţite de încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport. Încălcarea regulilor de zbor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a transportului feroviar, naval sau aerian. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Părăsirea locului accidentului rutier. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni în domeniul transporturilor, însoţite de nerespectarea securităţii condiţiilor de funcţionare a mijloacelor de transport. Punerea în exploatare a mijloacelor de transport cu defecte tehnice vădite. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Repararea necalitativă a căilor de comunicaţie, a mijloacelor de transport feroviar, naval sau aerian ori, punerea în exploatare cu defecte tehnice. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Deteriorarea sau distrugerea intenţionată a căilor de comunicaţie şi a mijloacelor de transport. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor privind menţinerea ordinii şi securitatea circulaţiei. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Oprirea samovolnică, fără necesitate, a trenului. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Blocarea intenţionată a arterelor de transport. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, naval, aerian sau auto de a nu-şi îndeplini obligaţiile de serviciu. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Alte infracţiuni în domeniul transporturilor. Răpirea mijloacelor de transport. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Răpirea mijlocului de transport cu tracţiune animală, precum şi a animalelor de tracţiune. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau navale. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Falsificarea elementelor de identificare a autovehiculelor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Folosirea unui autovehicul cu elemente de identificare false. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Tema13. Infracţiuni contra securităţii publice şi a ordinii publice

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra securităţii publice şi a ordinii publice.

Infracţiuni contra securităţii publice. Terorismul. Noţiunea, semnele şi agravantele terorismului. Circumstanţele atenuante ale terorismului. Liberarea de răspundere penală a persoanelor care au participat la pregătirea actului de terorism. Activitatea de finanţare şi asigurare materială a actelor teroriste. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Luarea de ostatici. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Comunicarea mincinoasă cu bună ştiinţă despre actul de terorism. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Organizarea unei formaţiuni paramilitare ilegale sau participarea la ea. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Condiţiile liberării de răspundere penală a vinovaţilor. Banditismul. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Semnele bandei. Crearea sau conducerea unei organizaţii criminale. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Dezordini de masă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Acţiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinei publice. Huliganismul. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Vandalismul. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Pirateria. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni însoţite de încălcarea ordinii circulaţiei materialelor şi obiectelor de pericol general. Purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Condiţiile liberării de răspundere penală. Păstrarea ilegală a armelor de foc şi a muniţiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Fabricarea, procurarea, prelucrarea, păstrarea, transportarea, folosirea sau neutralizarea substanţelor explozive ori a materialelor radioactive. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de evidenţă, păstrare, transportare şi folosire a substanţelor uşor inflamabile sau corozive. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Transportarea ilegală cu transportul aerian a substanţelor explozive sau uşor inflamabile. Ameninţarea de a sustrage materiale radioactive sau de a le folosi. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni, însoţite de încălcarea unor reguli speciale de securitate a anumitor activităţi. Încălcarea regulilor de protecţie contra incendiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Neîndeplinirea dispoziţiilor organelor de stat de supraveghere în domeniul protecţiei civile. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de exploatare a obiectelor energetice. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de pază a liniilor de telecomunicaţii. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor la efectuarea exploatărilor militare sau a lucrărilor de construcţie miniere. Noţiunea de securitate în întreprinderile sau secţiile supuse pericolului expoziţiei. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Iniţierea sau organizarea cerşetoriei. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Tema 15. Infracţiuni contra justiţiei

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra justiţiei.

Infracţiuni săvârşite de persoanele care efectuează justiţia. Tragerea cu bună ştiinţă la răspunderea penală a unei persoane nevinovate. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Reţinerea sau arestarea ilegală. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Constrângerea de a face declaraţii. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Falsificarea probelor de o persoană cu funcţii de răspundere (art.310, alin.2). Înlesnirea evadării. Noţiunea şi agravantele infracţiunii. Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise cu folosirea situaţiei de serviciu (art.332, aln.2). Divulgarea datelor urmăririi penale(art.315, aln.2)

Infracţiuni săvîrşite de persoanele în privinţa cărora au fost aplicate măsuri de constrângere juridică. Evadarea din locurile de deţinere. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea de la executarea pedepsei cu închisoarea. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Nesupunerea prin violenţă cerinţelor administraţiei penitenciarului.

Infracţiuni săvîrşite de persoanele obligate potrivit legii sau datoriei cetăţeneşti de a acorda ajutor justiţiei sau de a nu împiedica înfăptuirea ei. Amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală. Formele infracţiunii. Agravantele infracţiunii. Calomnierea judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Falsificarea probelor(art.310, alin.1 şi 3). Denunţarea calomnioasă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Condiţiile liberării de răspunderea penală. Refuzul sau eschivarea martorului ori a părţii vătămate de a face declaraţii. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Constrîngerea de a face declaraţii mincinoase, concluzii false sau a traducerii incorecte ori de a se eschiva de la aceste obligaţii. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Divulgarea datelor urmăririi penale (art.315, alin.1). Divulgarea datelor urmării penale (art.315, alin 1).

Divulgarea datelor privind măsurile de securitate aplicate faţă de judecător şi participanţii la procesul penal. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Neexecutarea intenţionată a hotărîrii instanţei de judecată. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise (art.322, alin.1). Favorizarea infracţiunii. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Persoanele care nu sunt pasibile de pedeapsă pentru favorizarea infracţiunii.

Tema15. Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere.

Noţiunea persoanei cu funcţie de răspundere. Noţiunea persoanei cu o înaltă funcţie de răspundere.

Infracţiuni săvîrşite de persoane cu funcţie de răspundere cu caracter general. Corupere pasivă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Neglijenţa de serviciu. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Refuzul de a îndeplini legea. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Falsul în acte publice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Alte infracţiuni contra autorităţii publice, intereselor serviciului de stat şi serviciului în organele autoadministrării locale. Traficul de influenţă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Acceptarea de către un funcţionar a recompensei ilicite. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Coruperea activă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Tema 16. Infracţiuni săvîrşite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor săvîrşite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale.

Noţiunea persoanei care gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale. Luarea de mită. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Abuzul de serviciu. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Depăşirea atribuţiilor de serviciu. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Alte infracţiuni contra intereselor organizaţiilor comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale. Darea de mită. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Tema 17. Infracţiuni contra autorităţii publice şi a securităţii de stat.

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor contra autorităţii publice şi a securităţii de stat.

Infracţiuni contra securităţii externe a Republicii Moldova. Trădarea de Patrie. Noţiunea şi formele infracţiunii. Condiţiile liberării de răspundere penală. Condiţiile liberării de răspundere penală. Spionajul. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra sistemului politic al Republicii Moldova. Uzurparea puterii de stat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Rebeliunea armată. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Chemările la răsturnare sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Atentarea la viaţa Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a Prim-ministrului. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii de păstrare a secretelor de stat. Divulgarea secretului de stat. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Pierderea documentelor ce conţin secret de stat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra bazelor administrării de stat. Acţiunile intenţionate îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase. Noţiunea şi formele infracţiunii. Organizarea sau conducerea unei greve ilegale, precum şi împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei ori a organizaţiei în condiţiile stării de urgenţă. Noţiunile, semnele şi agravantele infracţiunii. Organizarea sau participarea activă la acţiuni de grup care tulbură grav ordinea publică ori implicarea minorilor la aceste acţiuni. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra autorităţii statului sau însemnelor Crucii Roşii. Profanarea simbolurilor naţional-statale. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Folosirea ilegală a însemnelor Crucii Roşii. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra reprezentanţilor serviciului de stat sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească. Împiedicarea activităţii legale a persoanei cu funcţie de răspundere. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi îndeplineşte datoria obştească. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Atentarea la viaţa colaboratorului poliţiei. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii de realizare de către cetăţeni a drepturilor lor. Uzurparea de calităţi oficiale. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii de completare şi aprovizionare a Forţelor Armate a Republicii Moldova. Eschivarea de la serviciul militar în termen, de la pregătirea militară obligatorie sau de la concentrările rezerviştilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea de la mobilizare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea sau refuzul de a îndeplini obligaţiile serviciului de alternativă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea în timp de război de la îndeplinirea prestaţiilor. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii de mînuire a documentelor. Cumpărarea sau vînzarea documentelor. Cumpărarea sau vînzarea documentelor oficiale. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea documentelor, imprimantelor, ştampilelor sa sigiliilor. Noţiunea şi formele infracţiunii. Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimantelor, ştampilelor sau sigiliilor false. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra inviolabilităţii frontierii de stat a Republicii Moldova. Trecerea ilegală a frontierei de stat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Persoanele asupra cărora nu se extinde prevederile acestor norme juridico-penale.

Tema 18. Infracţiuni militare

Caracteristica generală, noţiunea şi sistemul infracţiunilor militare. Infracţiuni contra ordinii de subordonare şi relaţiilor reciproce statutare.

Neexecutarea intenţionată a ordinului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Insultarea militarului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Ameninţarea şefului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Acte de violenţă săvîrşite asupra şefului. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii exercitării anumitor reguli statutare. Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, dintre persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi dintre rezervişti, dacă între ei nu există raporturi e subordonare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de mînuire a armei, de manipulare a substanţelor şi obiectelor ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul de gardă. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor cu privire la serviciul de alarmă(de luptă) al trupelor militare. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor statutare cu privire la serviciul intern. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor cu privire la menţinerea ordinii publice. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni militare săvîrşite de persoane cu funcţii de răspundere. Abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puterii. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Atitudinea neglijentă faţă de serviciul militar. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii trecerii serviciului militar. Dezertarea. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Eschivarea de la serviciul militar. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii utilizării patrimoniului militar. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Risipirea sau pierderea patrimoniului militar. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii de exploatare a tehnicii militare. Încălcarea regulilor de conducere sau de exploatare a maşinilor. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Încălcarea regulilor de zbor sau ale pregătirii de zbor. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea regulilor de navigaţie. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Infracţiuni contra ordinii de exercitare a serviciului militar în timp de război. Predarea sau lăsarea mijloacelor de război inamicului. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Părăsirea samovolnică a cîmpului de luptă sau refuzul de a acţiona cu arma. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Predarea de bună voie în prizonierat. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Acţiunile criminale ale militarilor aflaţi în prizonierat. Noţiunea, semnele şi agravantele infracţiunii. Jefuirea celor căzuţi pe cîmpul de luptă. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Actele de violenţă asupra populaţiei din zona operaţiilor militare. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Încălcarea gravă a dreptului internaţional umanitar în timpul conflictelor militare. Noţiunea şi semnele infracţiunii. Folosirea cu perfidie a emblemei Crucii Roşii ca element protector în timpul conflictului armat. Noţiunea şi semnele infracţiunii.

Bibliografie:

  1. Constituţia Republicii Moldova (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28.07.94)//Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – nr.1.
  2. Codul penal al Republicii Moldova adoptat la 18 aprilie 2002.
  3. Antoniu Gh., Daneş Şt., Popa M. Codul penal pe înţelesul tuturor. – Bucureşti: Editura juridică, 2002.
  4. Barbăneagră A., Borodac A., ş.a. Comentariu la Codul Penal al Republicii Moldova Chişinău, 2003.
  5. Bădescu M. Codul penal. Infracţiuni în legi speciale. – Bucureşti: Lumina Lex, 2002.
  6. Berliba V. Aspectele juridico-penale ale evaziunii fiscale a întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor. Autoreferat la teza de doctor în drept, Chişinău, 2002.
  7. Bodea R. Drept penal. Partea Specială. – Oradia: Editura Imprimeriei de Vest, 1999.
  8. Borodac A., Curs de drept penal. Partea specială, vol.I, Chişinău, 1996.
  9. Borodac A., Noţiunea şi analiza juridică a huliganismului. Chişinău, 1974.
  10. Boroi A. Infracţiuni contra unor relaţii de convieţuire socială. – Bucureşti: ALL, 1998.
  11. Boroi A. Infracţiuni contra vieţii. – Bucureşti: ALL Beck, 1999.
  12. Boroi A. Pruncuciderea şi uciderea din culpă. – Bucureşti: Editura Ministerului de Interne, 1992.
  13. Brînză S. Infracţiuni contra proprietăţii. – Chişinău: U.S.M.,1999.
  14. Brînză S. Infracţiuni contra vieţii, sănătăţii, libertăţii şi demnităţii persoanei. – Chişinău: U.S.M., 1999.
  15. Bulai C. Curs de drept penal. Partea specială. – Bucureşti, 1975.
  16. Cojocaru D., Infracţiuni contra capacităţii de apărare a ţării, Bucureşti, 1975.
  17. Culegere de hotărîri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 – iulie 2002). – Chişinău: Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, 2002.
  18. Dobrinescu I. Infracţiuni contra vieţii persoanei. – Bucureşti: Editura Academiei, 1987.
  19. Dumitriu I., Tătaru D. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. – Bucureşti: Lumina Lex, 2001.
  20. Dumneanu L. Analiza juridico-penală şi criminologică a terorismului. – Chişinău: CE USM, 2004.
  21. Explicaţii teoretice ale Codului Penal Român. Partea Specială.//Sub redacţia Vintilă Dongoroz. – Bucureşti: Editura Academiei, 1971.
  22. Grama M. Participanţii la infracţiune şi particularităţile răspunderii lor. – Chişinău: CE USM, 2004.
  23. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 10 iulie 1997 cu modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 1999 „ Cu privire la practica aplicării legislaţiei penale şi administrative pentru protecţia consumatorilor”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2002, pag.251-255.
  24. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 27 martie 1997 „ Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi substanţele cu efect puternic şi toxice”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.274-280.
  25. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 8 iulie 1999 „ Cu privire la practica aplicării legislaţiei în cadrul examinării cauzelor penale referitor la încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2002, pag.256-261.
  26. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme a Republicii Moldova din 9 noiembrie 1998 „ Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea (portul), păstrarea (deţinerea), transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.281-284.
  27. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 11 martie 1996 cu modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 10 iunie 1998 „ Cu privire la aplicarea legislaţiei referitoare la răspunderea penală pentru mituire”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.262-266.
  28. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 24 iulie 1991 cu modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 1999 „ Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei pentru răspunderea pentru profanarea simbolurilor statale şi despre încălcarea intenţionată a ordinii de folosire a lor”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.267-268.
  29. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 20 decembrie 1993 cu modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 1999 „ Cu privire la practica judiciară în cauzele despre huliganism”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.269-273.
  30. Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 15 noiembrie 1993, cu modificările introduse prin Hotărîrile Plenului din 10 iunie 1998 şi 20 decembrie 1999 „Cu privire la practica judiciară în cauzele despre omor intenţionat” Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.234-241.
  31. Hotărîrea Plenului Judecătorii Supreme a Republicii Moldova din 12 noiembrie 1997 „ Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadril examinării cauzelor privind infracţiunile săvîrşite de minori”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.201-210.
  32. Hotărîrea Plenului Judecătorii Supreme a Republicii Moldova din 29 august 1994 şi cu modificările introduse prin Hotărîrea Plenului din 20 decembrie 199 „ Cu privire la practica judiciară despre infracţiunile sexuale”. Culegere de hotărîri explicative. Chişinău, 2000, pag.242-250.
  33. Hotărîrea Plenului Judecătorii Supreme a Republicii Moldova din 6 iulie 1992 „ Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului”. Culegere de Hotărîri ale Plenului Judecătoriei Supreme a R.M.(1990-1993). Chişinău, 1994, pag.71-83.
  34. Loghin O. Dreptul penal român. Partea Specială. - Bucureşti: Universul, 1994.
  35. M.Laşcu, Calificarea juridică a tîlhăriei, Chişinău, 2002.
  36. Macari I. Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea Special. – Chişinău: CE USM, 2003.
  37. Nistoreanu Gh. şi colaboratorii. Drept penal. Partea Specială. – Bucureşti: Europa Nova, 1999.
  38. Predescu O. Dreptul penal al afacerilor. – Bucureşti: Continent XXI, 2000.
  39. Predescu O., Ilinca D. Drept penal special. – Braşov: Omnia S.A.S.T., 2002.
  40. Stati V. Răspunderea penală pentru infracţiunile legate de insolvabilitate. – Chişinău: CE USM, 2003.
  41. Stoica O.A. Drept penal: Partea specială. – Bucureşti: Editura didactică şi pedagogică, 1976.
  42. Suma C. Infracţiuni Prevăzute în legi spaciale. Comentate şi adnotate. – Bucureşti: Lumina Lex, 2002.
  43. Ungureanu A., Ciopraga A. Dispoziţii penale din legi speciale române (9 volume). – Bucureşti: Lumina Lex, 1996.
  44. Voicu C., Boroi A., Sandu F., Molnari I. Drept penal al afacerilor. – Bucureşti: Rosetti, 2002.
  45. Vremea I. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (aspecte juridico-penale). – Chişinău: CE USM, 2003.
  46. Анашкин Г.З. Ответственность за измену Родине и шпионаж. – Москва, 1964г.
  47. Андреева П.А., Волшенский Б.В. Понятие хищения социалистического имущества. – Москва, 1976г.
  48. Аниянц М.К. Ответственность за преступления против жизни. – Москва: Юридическая литература, 1964г.
  49. Ахмедшин Х.М. Квалификация воинских преступлений. – Москва, 1977г.
  50. Ашитов З.О. Вопросы дальнейшего укрепления социалистической законности (соотношение воинских и общеуголовных преступлений). – Алма-Ата, 1976г.
  51. Бабаев М.М. Социалистическая собственность неприкосновенна. – Москва: Знание, 1968г.
  52. Бажанов М.И. Уголовно-правовая охрана правосудия. – Харьков: Вища школа, 1986г.
  53. Батурин Ю.М, Компьютерная преступность и компьютерная безопасность, Москва 1991.
  54. Беляев В.Г., Свидлов Н.Н. Вопросы квалификации убийств. – Волгоград: ВСШ, 1984г.
  55. Боброва Н.А. Гарантии реализации государственно-правовых норм. – Воронеж, 1984г.
  56. Боброва Н.А. Ответственность в системе гарантий конституционных норм. Государственно-правовые аспекты. – Воронеж, 1988г.
  57. Борисов В.И., Куц В.Н. Преступления против жизни и здоровья: вопросы квалификации. – Харьков, 1995г.
  58. Борисов С.В., Гаухман Л.Д. Преступления против личности по Уголовному кодексу Российской Федерации. Выпуск 1. – Москва, 1996г.
  59. Бородин С.В. Квалификация преступлений против жизни. – Москва: Юридическая литература, 1977г.
  60. Бородин С.В. Ответственность за убийство: квалификация и наказание по российскому праву. – Москва: Юристъ, 1994г.
  61. Бушуев И.А. Ответственность за укрывательство преступлений и недоносительства. – Москва, 1965г.
  62. Васильев А.Н. Советское уголовное право: Часть особенная. – Москва, 1957г.
  63. Ветров Н.И. Преступления против порядка управления, посягающие на нормальную деятельность органов внутренних дел. – Москва, 1989г.
  64. Вехов В.Б Компьютерные преступления способы совершения и раскрытия Москва 1996.
  65. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Ответственность за корыстные посягательства на социалистическую собственность. – Москва: Юридическая литература, 1986г.
  66. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Преступления против порядка управления. Москва, 1969.
  67. Владимиров В.А., Ляпунов Ю.И. Социалистическая собственность под охраной закона. – Москва, 1969г.
  68. Власов И. С, Тяжкова И.М, Ответственность за преступления против правосудия Москва ,1968.
  69. Волженкин Б В Экономическое преступления 1999 разд.II. гл 3.
  70. Волженкин Б.В. Квалификация взяточничества. – Ленинград, 1984г.
  71. Гавриш С.Б. Уголовно-правовая охрана природы. Проблемы теории и развития законодательства. – Харьков, 1994г.
  72. Галахова А.В, Уголовно правовая характеристика транспортных преступлений Москва, 1990.
  73. Галахова А.В. Превышение власти или служебных полномочии. – Москва, 1978г.
  74. Гаухман Л.Д, Максимов С. В., Уголовная ответственность за преступления в сфере экономической деятельности, Москва, 1996.
  75. Гаухман Л.Д. Борьба с насильственными посягательствами. – Москва: Юридическая литература, 1969г.
  76. Гаухман Л.Д. Хозяйственные преступления. – Москва: Московский институт МВД России, 1995г.
  77. Гаухман Л.Д., Максимов С.В. Уголовно-правовая охрана финансовой сферы: новые виды преступлений и их квалификация. – Москва: ЮрИнформ, 1995г.
  78. Гаухман Л.Д., Пашковский В.А. Уголовно-правовая охрана личной собственности граждан. – Москва: Знание, 1977г.
  79. Гаухман Л.Д., Серова М.В. Ответственность за мелкое хищение государственного или общественного имущества. – Москва: Профиздат, 1990г.
  80. Гельфер М.А. Преступные посягательства на социалистическую собственность. – Москва, 1953г.
  81. Горелик И.И. Ответственность за поставление в опасность по советскому уголовному праву. – Минск, 1964г.
  82. Гугучия М.В. Ответственность за разбой по действующему уголовному законодательству. – Сухуми, 1968г.
  83. Данышин И .Н, Ответственность за хулиганство по советскому уголовному праву Харьков, 1971.
  84. Даньшин И.Н. Уголовно-правовая охрана общественного порядка. – Москва, 1973г.
  85. Динека В.И. Уголовная ответственность работников органов внутренних дел за превышение власти и служебных полномочий. – Москва, 1994г.
  86. Дубовик О.Л. Механизм действия права в охране окружающей среды. – Москва, 1984г.
  87. Дьяков С.В., Игнатиев А.А., Карпушин М.П. Ответственность за государственные преступления, Москва 1988.
  88. Ераксин В.В. Ответственность за грабёж. – Москва, 1972г.
  89. Ермакова Л.Д. Особо опасные государственные преступления. – Москва, 1982г.
  90. Ефимов М.А. Преступления против социалистической собственности. – Горький, 1975г.
  91. Жевлаков Э.Н, Уголовно правовая охрана природной среды в Российской Федераций, Москва, 1997.
  92. Здравомыслов Б. В, Должностные преступления. Понятие и квалификация, Москва 1975.
  93. Игнатов А.Н, Квалификация половых преступлений, Москва ,1974.
  94. Игнатов А.Н, Преступления против общественной безопасности ответственного порядка и здоровья населения. Курс советского уголовного права. Т- 4, 1971.
  95. Карпец И.И. Преступления международного характера. – Москва, 1979г.
  96. Квиниция А. К, Должностные преступления, Москва, 1992.
  97. Коментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации с постатейными материалами и судебной практики. Под ред С.И.Никулина, Москва, 2001.
  98. Комиссаров В.С, Терроризм бандитизм захват заложника и другие тяжкие преступления против безопасности общества по новому УК Р.Ф, Москва, 1997.
  99. Комментарий к Уголовному Кодексу Белорусской ССР //Под общей редакцией Шардыко С.Т. – Минск: Изд-во БГУ, 1971г.
  100. Комментарий к Уголовному Кодексу Латвийской ССР. – Рига: Лиесма, 1967г.
  101. Комментарий к Уголовному Кодексу Молдавской ССР //Под редакцией Беляева Н.А., Санталова А.И. – Кишинёв: Картя молдовеняскэ, 1968г.
  102. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под общей редакцией Скуратова Ю.И., Лебедева В.М. – Москва: Норма – Инфра. М, 1998г.
  103. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под редакцией Бойко А.И. – Ростов-на-Дону: Феникс, 1996г.
  104. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под редакцией Кузнецовой Н.Ф. – Москва: Зерцало, 1998г.
  105. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации //Под редакцией Наумова А.В. – Москва: Юристъ, 1997г.
  106. Коробеев А.И, Транспортные преступления квалификация ответственность предупреждение, Владивосток, 1992.
  107. Кригер Г.А, Квалификация хищений социалистического имущества. Москва 1972.
  108. Кузнецов А.В. Уголовное право и личность. – Москва: Юридическая литература, 1964г.
  109. Куринов Б.А. Автотранспортные преступления. – Москва, 1976г.
  110. Курс советского уголовного права. Том 1-5. Часть Особенная, под редакцией Пионтковского А.А. – Москва: Наука, 1970-1971г.г.
  111. Курс советского уголовного права. Том 3-4. Часть Особенная, под редакцией Беляева Н.А., Шаргородского М.Д. – Ленинград: Изд-во ЛГУ, 1973г.
  112. Лопошенко Н.А Вопросы квалификации преступлений в сфере экономической деятельности, Саратов, 1997.
  113. Ляпунов Ю.И. Ответственность за взятку. – Москва, 1987г.
  114. Макарь И.М. Охрана социалистического имущества. – Кишинёв, 1978г.
  115. Носкова Н.А. Ответственность граждан за преступления против правосудия. – Москва, 1975г.
  116. Поленов Г.Ф, Ответственность за преступления против порядка управления Москва. 1966.
  117. Решетов Ю.А., Борьба с международными преступлениями против мира и безопасности, Москва 1983.
  118. Рошка К.И. Уголовная ответственность за преступления против жизни, здоровья, свободы и достоинства личности. – Кишинёв, 1988г.
  119. Светлов А .Я , Ответственность за должностные преступления, Киев, 1976.
  120. Смирнов Е.А. Особо опасные государственные преступления. – Киев, 1974г.
  121. Смитиенко В.Н, Уголовно правовая охрана здоровья населения в СССР, Киев, 1989.
  122. Сперанский К.К. Уголовно-правовая борьба с преступлениями несовершеннолетних и против несовершеннолетних. – Ростов-на-Дону: Изд-во Ростовского Университета, 1991г.
  123. Сухарев Е.A., Трофимов Н.И. Охрана жизни чести и достоинства работников милиций и народных дружинников. Москва.1970.
  124. Ткаченко В. И. Преступления против общественной безопасности Москва 1984
  125. Ткаченко В.И. Преступления против здоровья населения. – Москва, 1983г.
  126. Уголовное право России ,Часть особенная. Под ред. Л.Л. Кругликова, Москва 1999.
  127. Уголовное право России. Особенная часть //Под редакцией Рарога А.И. – Москва: Триада ЛТД, 1998г.
  128. Уголовное право Российской Федерации. Особенная часть //Под редакцией Здравомыслова Б.В. – Москва: Юристъ, 1999г.
  129. Уголовное право. Особенная часть//Под редакцией Ветрова Н.И., Ляпунова Ю.И. – Москва: Новый Юрист, 1998г.
  130. Уголовное право. Особенная часть//Под редакцией Козаченко И.Я., Незнамова З.А., Новосёлова Г.П. – Москва: Норма – Инфра.М, 1998г.
  131. Уголовный кодекс Российской Федерации. Постатейный материал //Под редакцией Кузнецовой Н.Ф., Миньковского Г.М. – Москва, 1997г.
  132. Устинова Т. Д , Уголовная ответственность за бандитизм. Москва, 1997.
  133. Чучаев А. И, Преступления против правосудия, Ульяновск 1997.
  134. Шикунов В.С. Кража и ответственность. – Минск, 1971г.
  135. Шнейдер М.А. Воинские преступления. Москва.1958.
  136. Экологические преступления понятие виды квалификация. Москва, 1995.
  137. Экологические преступления: квалификация и методика расследования. – Харьков, 1994г.
  138. Яценко С.С. Уголовно-правовая охрана общественного порядка. – Киев, 1986г.

Tehnica încadrării juridice a infracţiunilor

Tema 1. Noţiunea calificării infracţiunilor

Bazele metodologice şi ştiinţifice ale calificării infracţiunilor. Singularul şi generalul. Concretul şi abstractul. Adevărul obiectiv. Adevărul absolut şi adevărul relativ. Categoriile logicii formale şi calificarea infracţiunilor. Alegaţia (invocarea) normei juridice penale.

Importanţa calificării corecte a infracţiunilor.

Modalităţile calificării infracţiunilor. Calificarea oficială (legală). Calificarea neoficială (doctrinală).

Locul calificării infracţiunilor în procesul aplicării normelor juridico-penale.

Tema 2. Legea penală şi calificarea infracţiunilor

Importanţa legii penale pentru calificarea infracţiunilor. Structura normelor juridico-penale şi calificarea infracţiunilor. Structura logico-juridică (internă) şi calificarea infracţiunii. Structura tehnico-juridică (externă) şi calificarea infracţiunii. Necesitatea determinării tipului concret de dispoziţie (simplă, descriptivă, de trimitere, de blanchetă, combinată) pentru calificarea corectă a infracţiunii.

Interpretarea legii penale în procesul calificării infracţiunilor. Interpretare după subiect. Interpretare legale. Interpretare judiciară. Interpretare judiciară. Interpretare după volum. Interpretare extensivă. Interpretare restrictivă. Interpretare după metodă. Interpretare istorică. Interpretare sistematică. Interpretare logică. Interpretare gramaticală (textuală).

Normele juridice ale altor ramuri de drept în procesul calificării infracţiunilor.

.Tema 3. Conţinutul normativ al infracţiunii şi calificarea infracţiunilor

Funcţiile componenţei de infracţiune. Construcţia componenţelor de infracţiune.

Modalităţile componenţelor de infracţiune şi determinarea acestora în procesul calificării infracţiunilor. Componenţe de bază. Componenţe cu circumstanţe agravante. Componenţe cu circumstanţe atenuante. Componenţe simple. Componenţe complexe. Componenţe formal-reduse. Componenţe formale. Componenţe materiale.

Elucidarea conţinutului componenţei de infracţiune. Sistemul legii penale. Articolele Părţii speciale. Articolele Părţii generale. Normele juridice ale altor ramuri de drept. Interpretările legale şi judiciare. Practica judiciară. Doctrina penală.

Semnele conţinutului normativ. Noţiunea de semn. Cerinţele ce trebuie înaintate către semnele componenţei de infracţiune. Clasificarea semnelor componenţei de infracţiune. Semne obiective şi semne subiective. Semne obligatorii şi semne facultative. Semne esenţiale (constitutive) şi semne accidentale (circumstanţiale). Semne preexistente, concomitente şi subsecvente. Semne constante şi semne variabile (de evaluare şi de blanchetă). Semne pozitive şi semne negative.

Tema 4. Procesul calificării infracţiunilor

Esenţa procesului calificării infracţiunilor. Condiţiile iniţiale ale procesului calificării infracţiunilor. Concluzia finală. Probleme ce apar în procesul calificării infracţiunilor.

Alegerea normei juridice penale şi etapele sale. Orânduirea faptelor reale determinate şi distingerea semnelor de natură juridică. Stabilirea semnelor constitutive ale infracţiunii, cărora le corespund materialele acumulate. Evidenţierea grupului de componenţe înrudite, cărora le corespund materialele stabilite. Alegerea unei componenţe a cărei semne corespunde faptei comise.

Tipuri de componenţe de infracţiuni după numărul de semne care le disting. Componenţe fără nici un semn comun. Componenţe cu puţine semne comune. Componenţe ce au toate semnele comune, cu excepţia doar a unuia.

Etapele procesului calificării infracţiunilor. Stabilirea temeiurilor de sesizare a organului de urmărire penală şi întocmirea procesului verbal de începere a urmăririi penale. Emiterea ordonanţei de punere sub învinuire a persoanei. Întocmirea rechizitoriului. Judecarea faptei. Instanţa de apel sau recurs.

Tema 5. Procedee de interpretare a semnelor obiective şi subiective ale conţinutului normativ al incriminării

Determinarea obiectului infracţiunii. Constatarea obiectului general al infracţiunii şi necesitatea acestuia. Determinarea obiectului generic (de grup) al infracţiunii şi importanţa lui. Obiectul nemijlocit al infracţiunii şi calificarea infracţiunii. Obiectul nemijlocit de bază. Obiectul nemijlocit facultativ (adiacent). Necesitatea determinării obiectului material în procesul calificării infracţiunilor.

Determinarea semnelor laturii obiective a infracţiunii. Determinarea faptei prejudiciabile. Determinarea acţiunii prejudiciabile. Determinarea inacţiunii prejudiciabile. Constatarea obligaţiei de a acţiona într-un anumit mod. Evaluarea posibilităţii persoanei de a acţiona într-un anumit mod. Determinarea consecinţelor infracţionale. Consecinţe cu caracter material. Consecinţe fizice. Consecinţe patrimoniale. Consecinţe cu caracter nematerial. Daune cauzate persoanei. Daune cauzate statului. Raportul de cauzalitate şi calificarea infracţiunilor. Reguli necesare pentru existenţa raportului de cauzalitate. Existenţa a două părţi ale raportului. Fapta precedă consecinţa. Consecinţa apare anume drept rezultat al faptei prejudiciabile comise. Semnele facultative şi calificarea infracţiunilor. Timpul comiterii infracţiunii. Locul infracţiunii. Mijloacele de săvârşire a infracţiunii. Metode de comitere a infracţiunii. Condiţii de săvârşire a infracţiunii.

Determinarea semnelor laturii subiective a infracţiunii. Determinarea vinovăţiei. Determinarea intenţiei. Determinarea intenţiei directe. Determinarea intenţiei indirecte. Determinarea imprudenţei. Determinarea sineîncrederii exagerate în sine – ca formă a vinovăţiei. Determinarea neglijenţei criminale – ca formă a vinovăţiei. Determinarea scopului în procesul încadrării juridice a infracţiunii. Determinarea mobilului în procesul încadrării juridice a infracţiunii.

Determinarea semnelor subiectului activ al infracţiunii. Determinarea responsabilităţii şi iresponsabilităţii. Criteriul juridic (psihologic) al iresponsabilităţii. Aspectul intelectiv. Aspectul volitiv. Criteriul medical al iresponsabilităţii. Boala psihică cronică. Tulburarea cronică temporară. Altă stare patologică. Determinarea vârstei subiectului infracţiunii. Evaluarea atingerii unei anumite vârste. Cazurile de dispunere a expertizei medico-legale de constatare a vârstei persoanei. Persoana juridică şi limitele răspunderii penale a acesteia. Practicarea activităţii de întreprinzător.

Tema 6. Calificarea activităţii infracţionale neconsumate

Infracţiuni susceptibile de a avea faze de desfăşurare. Infracţiuni intenţionate. Infracţiuni comisive. Infracţiuni de durată. Infracţiuni ce nu sunt descrise în mod legal prin intermediul unor componenţe formal reduse. Calificarea pregătirii de infracţiune. Înţelegerea prealabilă. Procurarea mijloacelor ori instrumentelor. Fabricarea mijloacelor ori instrumentelor. Adaptarea mijloacelor ori instrumentelor. Crearea intenţionată de condiţii pentru săvârşirea infracţiunii. Calificarea tentativei de infracţiune. Tentativa consumată. Tentativa neconsumată. Tentativa la obiect nul. Tentativa cu mijloace nule.

Tema 7. Procedee de calificare a infracţiunilor săvârşite prin participaţie

Noţiunea şi semnele participaţiei. Participarea a două sau mai multor persoane la comiterea unei singure infracţiuni. Activitatea în comun. Comunitatea de intenţii. Participanţii la infracţiune şi limitele răspunderii penale a acestora. Autorul infracţiunii. Excesul de zel (de autor). Organizatorul infracţiunii. Instigatorul infracţiunii. Complicele infracţiunii. Complicitate intelectuală. Complicitate materială. Formele participaţiei penale şi calificarea infracţiunii. Participaţia simplă. Participaţia complexă. Grupul criminal organizat. Organizaţia (asociaţia) criminală. Determinarea formelor concrete de participaţie reieşind din dispoziţiile părţii speciale a legii penale.

Tema 8. Procedee de calificare a infracţiunii unice

Corelaţia dintre unitatea de infracţiune şi pluralitatea de infracţiuni. Determinarea infracţiunii unice simple. Determinarea infracţiunii unice complexe. Infracţiunea compusă. Infracţiunea repetată. Infracţiunea sub formă de îndeletnicire. Infracţiunea cu acţiuni alternative. Infracţiunea cu consecinţe suplimentare. Infracţiunea continuă. Infracţiunea prelungită.

Tema 9. Procedee de calificare a concursului de infracţiuni şi recidivei infracţionale

Noţiunea concursului de infracţiuni. Concursul de infracţiuni şi infracţiunea unică. Concursul de infracţiuni şi recidiva infracţională. Modalităţile concursului de infracţiuni şi calificarea infracţiunilor. Concursul ideal de infracţiuni. Concursul ideal de infracţiuni şi concurenţa normelor juridice penale. Concursul real de infracţiuni.

Recidiva infracţională. Recidiva infracţională şi pluralitatea intermediară. Recidiva simplă. Recidiva complexă. Recidiva generală. Recidiva specială. Recidiva penitenciară. Recidiva periculoasă. Recidiva deosebit de periculoasă.

Tema 10. Reguli de concurenţă aplicate în procesul calificării infracţiunilor

Conceptul de concurenţă a normelor juridice penale. Concurenţa normelor juridice penale şi coliziunea normelor de drept. Concurenţa dintre normele generale şi normele speciale. Concurenţa dintre componenţa de bază şi componenţa cu circumstanţe agravante sau atenuante. Concurenţa dintre două norme special. Concurenţa dintre o componenţă cu circumstanţe agravante şi alta cu circumstanţe atenuante. Concurenţa dintre două componenţe cu circumstanţe atenuante. Concurenţa dintre două componenţe cu circumstanţe agravante. Concurenţa dintre o parte şi întreg.

Bibliografie:

  1. Convenţia pentru apărarea drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950;
  2. Codul penal al Republicii Moldova. -18 aprilie 2002. –nr.985-XV;
  3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr.122-XV din 14 martie 2003 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.104-110 din 7 iulie 2003;
  4. Codul penal al României din 21 iunie 1968;
  5. Уголовный кодекс Российской Федерации, 24 мая 1996 г.;
  6. Culegere de hotărâri explicative, Chişinău, 2000;
  7. Codul penal al Republicii Moldova. Comentariu. Sub redacţia A.Barbăneagră, Chişinău, 2003;
  8. Antoniu G., Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Bucureşti, 1968;
  9. Antoniu Gh., Tentativa (doctrină, jurisprudenţă, drept comparat), Bucureşti, 1996;
  10. Barac L., Constantele şi variabilele dreptului penal, Bucureşti, 2001;
  11. Basarab M., Drept penal, Partea generală, Vol.1, Iaşi, 1992;
  12. Basarab M., Drept penal. Partea generală, Bucureşti, 1997;
  13. Borodac A., Curs de drept penal. Partea specială. Vol.I. Chişinău, 1996;
  14. Borodac A., Drept penal, Partea generală. Chişinău, 1994;
  15. Borodac A., Drept penal. Calificarea infracţiunilor. Chişinău, 1996;
  16. Boroi Al., Drept penal, Partea generală, Ediţia II, Bucureşti, 2000;
  17. Bulai C., Drept penal român. Partea generală. Vol.1, Bucureşti, 1992;
  18. Bulai C., Drept penal, Partea generală, Bucureşti, 1987;
  19. Butiuc C., Infracţiunea complexă, Bucureşti, 1999;
  20. Dobrinescu I., Schimbarea încadrării juridice în cursul judecării procesului penal, în R.N.D. nr.11/1970;
  21. Dobrinoiu V. şi colaboratorii, Drept penal. Partea generală. Vol.1, Bucureşti, 1995;
  22. Dobrinoiu V., Drept penal. Partea specială. Vol.I. Teorie şi practică judiciară. Bucureşti, 2000;
  23. Dobrinoiu V., Pascu I., Drept penal, Partea generală, Note de curs, Bucureşti, 1992;
  24. Dobrinoiu V., Pascu I., Lazăr V., Nistoreanu Gh., Molnar I., Boroi A., Drept penal. Partea generală. Bucureşti, 1992;
  25. Dongoroz V., Bulai C. etc., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Bucureşti, 1969;
  26. Dongoroz V., Drept penal. Tratat. Bucureşti, 1939;
  27. Explicaţii teoretice ale Codului penal al României, sub redacţia V.Dongoroz, Bucureşti, 1969;
  28. Loghin O., Drept penal român, Partea specială, Vol.1, Bucureşti, 1994;
  29. Macari I., Drept penal al Republicii Moldova. Partea generală, Chişinău, 2002;
  30. Marcov G., Despre încadrarea juridică în penal, în R.N.D., nr.2/1967;
  31. Oancea I., Curs de drept penal general, Vol.I-III, Bucureşti, 1954;
  32. Oancea I., Drept penal. Partea generală. Bucureşti, 1971;
  33. Papandopol V., Pavel D., Formele unităţii infracţionale în dreptul penal român. Bucureşti, 1992;
  34. Predescu Ovidiu, Dreptul penal al afacerilor, Bucureşti, Editura Continent XXI, 2000;
  35. Revista de drept penal, Anul IX, nr.4, Bucureşti 2002, pag.55-61 / Vasile Drăghici, Obiectul juridic al infracţiunii;
  36. Revista de drept penal, anul V, nr.4, octombrie-decembrie, Bucureşti 1998, pag.9-23 // George Antoniu, Contribuţii noi la cercetarea cauzalităţii penale;
  37. Revista de drept penal, Anul VI, nr.1, ianuarie-martie, Bucureşti,1999, pag.31//George Antoniu, Urmarea imediată. Contribuţii la clarificarea conceptului;
  38. Revista de drept penal, Anul VIII, nr.2, Bucureşti 2001, p.49-54 // Vasile Drăghici, Obiectul juridic în conţinutul normei de incriminare;
  39. Revista de drept penal, nr.4, anul VI, Bucureşti 1999, pag.9-22 // George Antoniu, Reflecţii asupra pluralităţii de infracţiuni;
  40. Revista Dreptul, 1970, nr.1, pag. 42 // V.Papadopol, Condiţiile generale ale participaţiei penale.
  41. Revista Dreptul, 1990, nr.1-2, pag.66 // M.Zolyneak, Aspecte ale coautoratului şi complicităţii în literatură şi practică judiciară;
  42. Revista editată de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova Ordine şi lege, nr.1 (40), ianuarie 2004, pag.28-29 // V.Berliba, R.Cojocaru, Probleme vizând interpretarea unor forme ale infracţiunii unice;
  43. Stănoiu R., Drept penal. Partea generală, Bucureşti, 1992;
  44. Streteanu Florin, Concursul de infracţiuni, Bucureşti, 1999;
  45. Tanoviceanu Ion, Curs de drept penal. Vol.1. Bucureşti, 1912;
  46. Ulianovschi X., Participaţia penală, Chişinău, 2000;
  47. Ungureanu Augustin, Drept penal român. Partea generală. Bucureşti, 1995;
  48. Zolyneak M., Drept penal. Partea generală, Iaşi, 1993 г.;
  49. Бурчак Ф., Квалификация преступлений, Киев, 1985 г.;
  50. Викторов Б.С., Цель и мотив преступления, Москва, 1963 г.;
  51. Волков Б.С., Мотив и квалификация преступлений, Казань, 1968 г.;
  52. Волков Б.С., Проблема воли и уголовная ответственность.Казань. 1965г.;
  53. Ворошилин Е.В., Кригер Г.А.., Субъективная сторона преступления. Москва, 1987 г.;
  54. Гаухман Л.Д., Квалификация преступлений: закон, теория, практика, Москва, 2003 г.;
  55. Герцензон А.А., Уголовное право. Москва, 1948 г.;
  56. Гришаев П., Кригер Г., Соучастие в уголовном праве, Москва, 1959 г.;
  57. Дагель П.С., Котов Д.П., Субъективная сторона преступления и ее установление, Воронеж, 1974 г.;
  58. Дагель П.С., Котов Д.П., Субъективная сторона преступления и ее установление, Воронеж, 1974 г.;
  59. Злобин Г.А., Никифоров Б.С., Умысел и его формы, Москва, 1972 г.;
  60. Ковалёв М.И., Соучастие в преступлений, Екатеринбург, 1999 г.;
  61. Козлов А.П., Соучастие, Санкт-Петербург, 2001 г.;
  62. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации, под ред. Н.Ф.Кузнецовой, Из-ство «Зерцало», Москва, 1998 г.;
  63. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации, под редакции Ю.И.Скуратова, В.М.Лебедева. Издание 2-е, Москва, 1999 г.;
  64. Комментарий к Уголовному Кодексу Российской Федерации, под редакции Ю.И.Скуратова, В.М.Лебедева. Издание 3-е, Москва, 2000 г.;
  65. Коржановский Н.И., Объект и предмет уголовно-правовой охраны, Москва, 1980 г.;
  66. Коржановский Н.И., Предмет преступления, Волгоград, 1976 г.;
  67. Кудрявцев В. Н. Теоретические основы квалификации преступлений. Москва, 1963 г.;
  68. Кудрявцев В., Общая теория квалификации преступлений, Москва, 1972г.;
  69. Кудрявцев В., Общая теория квалификации преступлений, Москва, 2-е изд., переработанное и дополненное, 2001 г.;
  70. Кудрявцев В., Объективная сторона преступлений, Москва, 1960 г.;
  71. Кудрявцев В., Теоретические основы квалификации преступлений, Москва, 1963 г.;
  72. Кудрявцев В.Н., Объективная сторона преступления, Москва, 1960 г.;
  73. Кузнецова Н.Ф., Значение преступных последствий для уголовной ответственности, Москва, 1958 г.;
  74. Куринов Б., Научные основы квалификации преступлений, Москва, 1976 г.;
  75. Куринов Б., Научные основы квалификации преступлений, Москва, 1984 г.;
  76. Л.Д.Гаухман, Квалификация преступлений: закон, теория, практика, Москва, 2003 г.;
  77. Макашвили В.Г., Уголовная ответственность за неосторожность, Москва, 1957г.;
  78. Мальцев В.В., Проблема уголовно-правовой оценки общественно опасных последствий, Саратов, 1989 г.;
  79. Миренский Б., Вопросы квалификации преступлений органами внутренних дел, Ташкент, 1980 г.;
  80. Михлин А.С., Последствия преступления, Москва, 1969 г.;
  81. Никифоров Б.С., Объект преступления по советскому уголовному праву, Москва, 1960 г.;
  82. Огурцова Н.А., Наумов А.В., Советское уголовное право, Волгрогад, 1973 г.;
  83. Орлов В., Субьект преступления по советскому уголвному праву, Москва, 1996 г.;
  84. Орлов В.С., Субъект преступления по советскому уголовному праву, Москва, 1958 г.;
  85. Попов В.А., Когда бездействие преступно, Москва, 1980 г.;
  86. Рарог А., Степалин В., Шишов О., Уголовное право. Особенная часть в вопросах и ответах. Москва, Юристь, 2000 г.;
  87. Рарог А.И., Квалификация преступлений по субьективным признаком, Санкт-Петербург, 2003 г.;
  88. Расследование преступлений в сфере экономики. Руководство для следователей. Под ред. И.Н.Кожевникова. Москва, Спарк, 1999 г.;
  89. Рашкановская Ш.С., Субъект преступления, Москва, 1960 г.;
  90. Советское уголовное право, под ред.Н.И.Загородникова, Москва, 1976г.;
  91. Стручков А.Н., Назначение наказания при совокупности преступлений. Москва, 1957 г.;
  92. Таций В.Я., Ответственность за хозяйственные преступления. Объект и система. Харьков.1984 г.;
  93. Тельнов П.Ф., Ответственность за соучастие в преступлении, Москва, 1974 г.;
  94. Тимейко Г.В., Общее учение об объективной стороне преступления, Ростов, 1997 г.;
  95. Трайнин А., Общее учение о составе преступления, Москва, 1957 г.;
  96. Трайнин А.Н., Состав преступления по советскому уголовному праву, Москва, 1957 г.;
  97. Уголовное право России. Особенная часть. Под ред.В.Н.Кудрявцева, А.В.Наумова, Москва, 2000 г.;
  98. Уголовное право России. Особенная часть. Учебник для вузов. Том 2. Под ред. А.Н.Игнатова, Ю.А.Красикова. Москва, 1999 г.;
  99. Уголовное право России. Особенная часть. Учебник под ред. А.И.Рарога. 3-е издание. Москва, 1998 г.;
  100. Уголовное право Российской Федерации, Особенная часть, под ред. А.И.Рарога, Москва, Юристь, 2001 г.;
  101. Уголовное право, Общая и особенная части, Учебник, под ред. В.П.Кашепова, Москва, 2001 г.;
  102. Уголовное право, Особенная часть, Учебник под ред. Н.И.Ветрова, Москва, 1998 г.;
  103. Уголовное право. Общая часть. Под ред. И.Я.Козаченко, З.А.Незнамова, Москва, 1999 г.;
  104. Уголовное право. Общая часть. Под ред. Н.Ф.Кузнецовой, Ю.М.Ткачевского, Г.Борзенкова, Москва, 1993 г.;
  105. Уголовное право. Особенная части. Учебник. Под ред. Н.И.Ветрова, Ю.И.Ляпунова, Москва, Новый Юрист, 1998 г.;
  106. Уголовное право. Особенная часть. Ответственные редакторы: И.Я.Козаченко, З.А.Hезнамова, Г.П.Новоселов, М-НОРМА, Москва, 1997 г.;
  107. Уголовное право. Часть общая. Часть особенная. Учебник под редакцией Н.И.Ветрова, Ю.И.Ляпунова, Москва, 2001 г.;
  108. Уголовный кодекс Российской Федерации. Научно-практический комментарий. Под ред. Л.Л.Кругликова, Э.С.Тенчова. Ярославль, 1994г.;
  109. Церетели Т.В., Причинная связь в уголовном праве, Москва, 1963 г.
  110. Яковлев Я.М., Совокупность преступлений. Москва, 1960 г.