română | русский | english

Tehnica criminalistică

Tema 1 Mijloacele tehnico-ştiinţifice criminalistice

Noţiunea şi clasificarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Reglementări procesuale privind aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice în practica organelor de urmărire penală. Tehnica criminalistică de câmp. Componenţa truselor şi a laboratoarelor mobile criminalistice. Mijloacele tehnico-ştiinţifice folosite în efectuarea expertizelor criminalistice. Mijloacele de analiză spectrală. Izotopii radioactivi în activitatea de examinare criminalistică. Perspectiva utilizării mijloacelor electronooptice şi de tip laser în activitatea criminalistică de laborator.

Aportul tehnicii criminalistice la curmarea şi prevenirea infracţiunilor.

Tema 2 Fotografia judiciară

Fotografia judiciară: noţiunea şi sistemul. Importanţa aplicării fotografiei în activitatea de urmărire penală. Mijloacele fotografice cu care sunt dotate organele de cercetare şi anchetă penală. Caracteristicile de bază ale materialelor fotosensibile. Aparatura fotografică digitală şi posibilităţile aplicării ei în activitatea de urmărire penală. Metodele fotografiei judiciare operative. Procedeele de realizare a fotografiei panoramice şi signalitice.

Fotografia locului faptei. Avantajele pe care le oferă aplicarea fotografiei ca mijloc de fixare a împrejurărilor în care a avut loc o faptă penală şi a urmărilor acesteia. Procedeele de fotografiere a locului faptei şi a cadavrului. Fotografierea obiectelor apreciate ca fiind principale la locul faptei. Fotografia de detaliu (a detaliilor) de la faţa locului.

Fotografia ca mijloc de fixare a unor secvenţe şi a rezultatelor obţinute în urma percheziţiei, prezentării spre recunoaştere, a activităţilor experimentale şi de reconstituire desfăşurate în cadrul cercetării faptelor penale.

Fotografia judiciară de examinare: noţiunea şi sarcinile acesteia. Metodele fotografiei judiciare de examinare. Procedeele de majorare fotografică a contrastului. Metoda de separare fotografică a culorilor. Relevarea caracteristicilor invizibile ale obiectelor - probe materiale prin fotografierea lor în radiaţii invizibile. Microfotografia în activitatea de examinare criminalistică de laborator.

Perspectiva aplicării în activitatea criminalistică a holografiei. Aplicarea în activitatea de urmărire penală a înregistrării videomagnetice.

Tema 3 Traseologia criminalistică

Noţiunea şi sarcinile traseologiei criminalistice – ştiinţa despre cercetarea urmelor materiale ale infracţiunii. Clasificarea urmelor materiale ale infracţiunii. Reguli generale privind descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii.

Urmele de mâini: noţiunea şi clasificarea lor. Însemnătatea criminalistică a urmelor de mâini.

Crestele şi desenele papilare. Proprietăţile şi clasificarea desenelor papilare. Alte elemente caracteristice ale reliefului suprafeţei palmare folosite la identificarea persoanei după urmele de mâini.

Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor de mâini. Relevarea urmelor invizibile de mâini. Interpretarea la faţa locului a urmelor de mâini.

Expertiza dactiloscopică: noţiunea, sarcinile, pregătirea. Tehnica amprentării persoanelor şi a cadavrelor.

Urmele de picioare: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică. Cărarea urmelor şi elementele ei caracteristice. Procedeele şi mijloacele de fixare şi ridicare a urmelor de picioare.

Urmele create de alte părţi ale corpului uman (de dinţi, de buze, de unghii). Urmele create de obiecte vestimentare: noţiunea, clasificarea, importanţa lor criminalistică. Urmele de materie biologică umană, descoperirea, fixarea şi ridicarea lor.

Urmele instrumentelor de spargere: noţiunea, mecanismul de formare, importanţa criminalistică. Clasificarea urmelor instrumentelor de spargere; descoperirea, fixarea şi ridicarea lor. Urmele sub formă de resturi de materie formate cu ocazia aplicării instrumentelor de spargere. Cercetarea criminalistică a urmelor materie.

Urmele mijloacelor de transport. Clasificarea urmelor mijloacelor de transport şi importanţa lor la descoperirea infracţiunilor. Cercetarea urmelor mijloacelor de transport la faţa locului. Expertiza traseologică: noţiunea, sarcinile, pregătirea.

Tema 4 Balistica judiciară

Noţiunea, obiectul şi sarcinile balisticii judiciare. Armele de foc, noţiunea, criterii de clasificare. Muniţia ca obiect de studiu criminalistic. Clasificarea muniţiilor. Urmele împuşcăturii: noţiunea, clasificarea, importanţa criminalistică.

Descoperirea, fixarea şi ridicarea de la faţa locului a armelor de foc, a muniţiilor şi a urmelor împuşcăturii. Interpretarea la faţa locului a armelor, a muniţiilor şi a urmelor împuşcăturii. Determinarea direcţiei, distanţei şi a locului de unde s-a tras din arma de foc.

Expertiza criminalistică a armelor de foc, a muniţiei şi a urmelor împuşcăturii. Sarcinile specifice ale expertizei criminalistice a armelor atipice (rudimentare, modificate, construite în mod improvizat).

Cercetarea criminalistică a explozivelor. Urmele create prin aplicarea explozivelor la săvârşirea infracţiunilor de omor. Interpretarea la faţa locului a urmelor explozivelor. Posibilităţile actuale ale expertizei explozivelor.

Armele albe constituind obiecte de studiu criminalistic. Criterii de clasificare a armelor albe. Expertizarea armelor albe.

Tema 5 Identificarea persoanelor după semnalmente (Metoda portretului vorbit)

Premisele ştiinţifice ale identificării persoanelor după semnalmente. Noţiunea şi clasificarea semnalmentelor. Caracteristica semnalmentelor anatomice.

Rolul caracteristicilor particulare la identificarea persoanelor şi a cadavrelor. Principiile de bază privind descrierea după semnalmente.

Domeniile de aplicare a metodei “portretului vorbit”. Aplicarea metodei “portretului vorbit” la modelarea persoanelor aflate în căutare: formele de modelare. Portretul robot computerizat – variantă a fotorobotului. Aplicarea portretului vorbit în cadrul expertizei fotoportretului şi modelării după craniu a fizionomiei cadavrelor necunoscute (metoda Gherasimov).

Tema 6 Cercetarea criminalistică a documentelor

Noţiunea şi importanţa documentelor – mijloace de probă. Clasificarea documentelor mijloace de probă. Cercetarea prealabilă a documentelor – probe materiale. Regulile generale privind manipularea şi conservarea documentelor – probe materiale.

Expertiza tehnică a documentelor suspecte de fals. Examinarea actelor suspecte de fals prin înlăturare, adăugire sau refacere de text. Caracteristicile falsului prin înlăturare, adăugire sau refacere de text.

Examinarea criminalistică a actelor suspecte de fals prin contrafacerea rechizitelor. Contrafacerea semnăturilor. Caracteristicile contrafacerii impresiunilor de ştampile. Contrafacerea documentelor prin substituirea fotografiilor. Posibilităţile oferite de expertiza criminalistică a hârtiei (suportul documentar) şi a materialelor de scris.

Sarcinile examinării criminalistice a textelor dactilografiate şi a materialelor poligrafice.

Tema 7 Identificarea persoanelor după scris

Scrisul ca obiect de studiu criminalistic. Premisele ştiinţifice ale examinării criminalistice a scrisului. Deghizarea scrisului. Caracteristicile de identificare după scris: noţiunea şi clasificarea lor. Reguli metodice privind examinarea criminalistică a scrisului în vederea identificării scriptorului. Pregătirea expertizei scrisului. Felurile modelelor de comparaţie şi cerinţele ce trebuie respectate cu prilejul selectării acestora de către organul care dispune efectuarea expertizei.

Examinarea criminalistică a actelor scrise în vederea determinării autorului conţinutului spiritual după caracteristicile limbajului scris. Stabilirea altor împrejurări, privind întocmirea unui înscris după caracteristicile de limbaj.

Tema 8 Noţiunea, obiectul şi sistemul tacticii criminalistice

Noţiuni generale cu privire la tactica criminalistică. Obiectul, sistemul şi sarcinile tacticii criminalistice. Procedeele tactice criminalistice: structura şi clasificarea lor. Cunoaşterea persoanelor participante la proces – condiţie indispensabilă aplicării măsurilor tactice criminalistice. Calităţile profesionale şi deontologia organelor chemate să aplice măsuri tactice în cadrul urmăririi penale.

Tema 9 Tactica cercetării la faţa locului

Noţiunea, importanţa şi sarcinile cercetării la faţa locului. Principiile general-tactice privind cercetarea la faţa locului. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului. Completarea echipei de cercetare a locului faptei. Rolul specialistului la cercetarea locului faptei.

Efectuarea cercetării propriu-zise la faţa locului. Fazele şi metodele de examinare a ambianţei locului faptei. Procedeele tactice cu a căror aplicare se desfăşoară cercetarea la faţa locului. Selectarea şi aplicarea acestora în funcţie de condiţiile locului faptei

Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului. Procesul-verbal de cercetare la faţa locului: structura şi conţinutul acestuia. Aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la cercetarea locului faptei şi fixării rezultatelor obţinute. Fotografia şi înregistrarea videomagnetică – mijloace eficiente de fixare. Tehnica aplicării acestora în cadrul cercetării la faţa locului. Schiţarea împrejurărilor şi a ambianţei locului faptei. Variantele tehnice de întocmire a schiţei locului faptei.

Tema 10 Tactica organizării şi efectuării percheziţiei şi a ridicării de obiecte şi documente

Conceptul criminalistic al noţiunii de percheziţie. Sarcinile generale ale percheziţiei. Felurile percheziţiei. Efectuarea percheziţiei în grup.

Pregătirea în vederea efectuării percheziţiei. Asigurarea tehnico-ştiinţifică a activităţii celor investiţi cu efectuarea percheziţiei. Reguli general-tactice privind efectuarea percheziţiei. Aspectul psihologic al percheziţiei.

Percheziţia în încăperi. Noţiunea de încăpere ca obiect de percheziţionat. Tactica deplasării şi pătrunderii în încăperea în care urmează să fie efectuată percheziţia. Tactica percheziţiei în încăpere. Metodele şi tehnica aplicată la căutarea obiectelor ascunse. Regulile deontologice şi etico-juridice cu a căror strictă respectare trebuie să se desfăşoare percheziţia în încăperi.

Percheziţia în locuri deschise. Noţiunea de loc deschis ca obiect de percheziţionat. Metodele de căutare în locuri deschise a obiectelor ascunse. Mijloacele tehnice aplicate la efectuarea genului dat de percheziţie.

Percheziţia persoanei. Categoriile de persoane care pot fi supuse percheziţiei corporale. Fazele în care se desfăşoară percheziţia corporală. Participanţii la percheziţia corporală. Fixarea rezultatelor percheziţiei. Procesul-verbal de percheziţie: structura, conţinutul. Aplicarea mijloacelor tehnice criminalistice la fixarea rezultatelor percheziţiei. Tactica ridicării de obiecte şi documente. Ridicarea corespondenţei adresate sau expediate de persoane implicate în activitatea infracţională.

Tema 11 Tactica ascultării persoanelor

Noţiunea şi importanţa declaraţiilor martorului în procesul penal. Procesul psihologic de formare a depoziţiilor martorilor. Factorii obiectivi şi subiectivi care influenţează percepţia de către martor a faptelor legate de săvârşirea infracţiunii. Împrejurările în care se desfăşoară ascultarea ca factor ce se repercutează asupra reproducerii de către martor a faptelor percepute.

Organizarea activităţii de ascultare a martorilor. Determinarea timpului şi a locului ascultări martorilor. Persoanele care pot participa la ascultarea martorilor. Pregătirea în vederea ascultării unei persoane concrete în calitate de martor.

Procedeele tactice ce constituie tactica ascultării propriu-zise a martorilor. Contactul psihologic – condiţie indispensabilă bunei desfăşurări a ascultării martorilor. Procedeele tactice cu a căror aplicare se asigură contactul psihologic. Relatarea liberă: noţiunea şi semnificaţia ei tactică. Alte procedee tactice de ascultare a martorilor. Tactica depăşirii mărturiilor mincinoase.

Procedeele tactice privind ascultarea martorilor minori, a persoanelor în etate şi a celor handicapate. Persoanele participante la ascultarea acestei categorii de martori. Particularităţi tactice privind ascultarea părţii vătămate.

Importanţa ascultării bănuitului şi a învinuitului. Unele aspecte referitoare la psihologia bănuitului şi a învinuitului. Pregătirea în vederea ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica ascultării propriu-zise a bănuitului şi a învinuitului. Procedeele tactice aplicate în cadrul ascultării bănuitului şi a învinuitului. Tactica prezentării probelor în cadrul ascultării bănuitului şi învinuitului.

Fixarea şi verificarea declaraţiilor martorilor, victimei, a bănuitului şi a învinuitului.

Confruntarea: noţiunea şi importanţa. Pregătirea şi tactica desfăşurării confruntării. Tehnica fixării rezultatelor confruntării.

Tema 12 Tactica verificării la faţa locului a declaraţiilor persoanelor implicate în actul infracţional

Noţiunea şi importanţa verificării la faţa locului a declaraţiilor martorilor, victimei infracţiunii, a bănuitului şi a învinuitului.

Pregătirea în vederea verificării declaraţiilor la faţa locului. Participanţii la efectuarea verificării la faţa locului a declaraţiilor persoanelor implicate în actul infracţional. Aplicarea mijloacelor tehnico - criminalistice la fixarea momentelor esenţiale şi a materialelor probante noi, descoperite cu prilejul verificării la faţa locului a declaraţiilor persoanelor participante la proces.

.Tema 13 Tactica prezentării spre recunoaştere

Noţiunea şi importanţa prezentării spre recunoaştere la descoperirea infracţiunilor şi identificarea autorilor acestora. Pregătirea în vederea prezentării spre recunoaştere. Obiectul ascultării persoanei care urmează să recunoască. Reguli generale privind efectuarea prezentării spre recunoaştere.

Prezentarea spre recunoaştere a persoanelor după semnalmente şi caracteristicile funcţional-dinamice (mers, voce şi vorbire). Particularităţi tactice privind prezentarea spre recunoaştere a cadavrelor. Selectarea subiecţilor recunoaşterii propriu-zise a cadavrelor. Tactica prezentării spre recunoaştere a animalelor şi a obiectelor materiale care au constituit obiectul sau produsul infracţiunii. Verificarea şi aprecierea rezultatelor prezentării spre recunoaştere.

Tema 14 Experimentul judiciar

Noţiunea şi importanţa experimentului judiciar în activitatea de urmărire penală. Felurile experimentului judiciar. Însemnătatea stabilirii pe cale experimentală a posibilităţii realizării anumitor acţiuni în condiţii concrete de loc şi timp pentru temeinica soluţionare a cauzelor penale. Experimentul judiciar – mijloc obiectiv de verificare a probelor orale.

Pregătirea în vederea efectuării experimentului judiciar. Persoanele participante la efectuarea experimentului la faza de urmărire penală. Situaţiile în care participarea anumitor persoane la efectuarea experimentului judiciar este obligatorie.

Reguli generale tactice ale experimentului judiciar. Factorii psihologici de care se va ţine cont la efectuarea acţiunilor experimentale. Fixarea rezultatelor experimentului de urmărire penală. Aplicarea în acest scop a mijloacelor tehnice criminalistice. Aprecierea şi folosirea rezultatelor experimentului judiciar în procesul de probaţiune.

Tema 15 Tactica dispunerii şi efectuării expertizei judiciare şi a constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale

Constatările tehnico-ştiinţifice criminalistice şi expertiza judiciară ca forme distincte de cunoaştere a faptelor şi a împrejurărilor de fapt în procesul penal. Felurile expertizei judiciare. Instituţiile de expertiză din Moldova. Tactica dispunerii expertizei suplimentare şi a contraexpertizei. Expertiza complexă şi cea în comisie.

Subiecţii oficiali ai expertizei judiciare şi a constatărilor tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, împuternicirile şi obligaţiile ce le revin în legătură cu dispunere şi efectuarea expertizei şi a constatării ştiinţifice. Asigurarea drepturilor procesuale ale persoanelor cointeresate în legătură cu dispunerea şi efectuarea expertizei judiciare.

Genurile expertizei criminalistice. Pregătirea şi dispunerea efectuării expertizelor criminalistice tradiţionale: tehnică a documentelor suspecte de fals, scriptoscopică, traseologică, dactiloscopică, balistică, şi fotoportretică.

Tema 16 Metodica criminalistică – ştiinţa investigării infracţiunilor

Noţiunea, obiectul şi sistemul metodicii criminalistice. Principiile metodicii criminalistice. Caracteristica criminalistică a infracţiunilor şi rolul acesteia la elaborarea indicaţiilor metodice privind cercetarea diferitor categorii de infracţiuni.

Planificarea şi desfăşurarea activităţii de urmărire penală în mod organizat – principiu general metodic, privind cercetarea penală. Situaţiile de anchetă ca factori determinanţi ai planificării şi efectuării urmăririi penale. Principiile planificării activităţii de urmărire penală. Versiunile de urmărire penală: noţiunea, clasificarea. Elaborarea şi verificarea versiunilor de urmărire penală.

Corelarea activităţii de anchetă penală cu cea a serviciilor operative ca factor important metodic privind cercetarea infracţiunilor. Utilizarea pe scară largă a cunoştinţelor speciale ale persoanelor competente – cerinţă de principiu metodic privind cercetarea infracţiunilor.

Tema 17 Metodica cercetării infracţiunilor de omor

Caracteristica criminalistică şi clasificarea infracţiunilor de omor. Activităţile de urmărire penală care se impun la etapa iniţială de cercetare a infracţiunilor de omor. Împrejurările ce se cer stabilite în cursul cercetării. Elaborarea versiunilor de urmărire penală şi planificarea activităţii de cercetare susţinută a omorului. Dispunerea şi efectuarea constatării şi a expertizei medico-legale. Reţinerea şi interogarea persoanelor bănuite sau învinuite în săvârşirea infracţiunii de omor.

Cercetarea disimulării infracţiunilor de omor. Înscenarea ca modalitate de desimulare a infracţiunii de omor: noţiunea şi formele ei. Demascarea înscenării morţii naturale, accidentale şi a sinuciderii.

Metodica cercetării infracţiunilor de omor săvârşite de asasini tocmiţi. Particularităţi metodice privind cercetarea unor categorii de omor. Cercetarea omorului urmat de dezmembrarea sau desfigurarea cadavrului.

Tema 18 Metodica cercetării infracţiunilor de viol

Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de viol. Violul – cea mai gravă atingere a libertăţii sexuale a femeii. Particularităţi privind intentarea procesului penal privind infracţiunea de viol. Primele acţiuni desfăşurate la etapa iniţială de cercetare a violului. Verificarea plângerii. Ascultarea victimei infracţiunii de viol. Situaţiile de anchetă la etapa iniţială de cercetare. Împrejurările ce urmează a fi stabilite în cadrul cercetării. Activităţile de procedură care se întreprind pentru administrarea probelor infracţiunii de viol. Rolul expertizei medico-legale la soluţionarea problemelor ce ţin de cercetarea violului.

Tema 19 Particularităţi metodice privind cercetarea unor categorii de infracţiuni contra proprietăţii

Noţiunea, clasificarea şi caracteristica criminalistică a infracţiunilor contra proprietăţii.

Principalele direcţii metodice privind cercetarea infracţiunilor contra proprietăţii publice. Împrejurările ce constituie obiectul probaţiunii al infracţiunilor contra proprietăţii publice. Primele măsuri luate de către organele împovărate cu cercetarea infracţiunilor contra proprietăţii publice. Caracteristica activităţilor procedurale de administrare a probelor.

Particularităţile metodice privind cercetarea delapidărilor. Caracteristica delapidărilor ca formă de sustragere din patrimoniul public. Împrejurările ce se cer stabilite în cadrul cercetării penale. Acţiunile care se întreprind la etapa iniţială de cercetare. Activităţile organizatorice şi procedurale privind administrarea probelor.

Metodica cercetării furturilor săvârşite prin pătrundere. Sarcinile cercetării la faţa locului în cazul infracţiunilor de furt. Alte activităţi care urmează să fie întreprinse la etapa iniţială de cercetare.

Ascultarea părţii vătămate, organizarea urmăririi persoanelor implicate şi a bunurilor furate. Rolul expertizei judiciare la identificarea făptuitorului, a modului şi a împrejurărilor în care s-a activat.

Tema 20 Note metodice privind cercetarea unor infracţiuni săvârşite în sfera activităţii economice

Caracteristica criminalistică şi clasificarea infracţiunilor în sfera economică. Examinarea preliminară a datelor privind săvârşirea de infracţiuni în sfera economică. Rolul organelor de control şi a persoanelor competente la depistarea faptelor infracţionale. Cunoaşterea specificului activităţii economice şi a cadrului normativ în domeniu – condiţie indispensabilă determinării modului în care s-a activat şi, în consecinţa, împrejurărilor ce urmează a fi stabilite în cadrul cercetării.

Particularităţi metodice privind cercetarea criminalistică a bussnessului ilicit, a infracţiunilor privind obţinerea frauduloasă şi sustragerea de la rambursarea creditelor. Note metodice privind cercetarea evaziunilor fiscale.

Tema 21 Cercetarea mituirii – principala formă de manifestare a corupţiei

Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de luare şi dare de mită. Rolul organelor de urmărire penală la depistarea infracţiunilor de luare şi dare de mită. Ascultarea persoanei care denunţă darea de mită. Împrejurările ce trebuie stabilite în cadrul cercetării mituirii. Activităţile procedurale indispensabile administrării probelor infracţiunii. Percheziţia şi ridicarea de obiecte şi documente. Prezentarea spre recunoaştere şi confruntarea. Folosirea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice la cercetarea mituirii. Tactica interogării persoanei învinuite de luare de mită.

Tema 22 Elemente metodice privind cercetarea traficului de substanţe narcotice

Caracteristica criminalistică a infracţiunilor de trafic ilicit de droguri. Narcobusinessul – aspect specific al crimei organizate. Formele de manifestare a narcobusinessului în Republica Moldova. Rolul organelor investite cu funcţii operative la descoperirea şi documentarea actelor de trafic ilicit de droguri. Stabilirea şi reţinerea persoanelor implicate în activitatea infracţională. Activităţile procedurale efectuate la etapa iniţială de cercetare.

Principalele probleme care urmează să fie clarificate prin cercetarea traficului de droguri.

Particularităţi privind activităţile care se întreprind la etapa ulterioară de cercetare a traficului de droguri. Cercetarea la faţa locului şi percheziţia. Ascultarea martorilor. Pregătirea şi dispunerea efectuării expertizelor judiciare.

Tema 23 Cercetarea accidentelor de circulaţie pe drumurile publice

Aspecte juridice privind accidentele de circulaţie. Împrejurările care trebuie stabilite prin cercetarea accidentelor de circulaţie. Metodele de stabilire a cauzei accidentului de circulaţie. Cercetarea la faţa locului. Participarea autorului accidentului la cercetarea locului faptei. Rolul specialiştilor de profil la cercetarea locului accidentului de circulaţie.

Particularităţi privind cercetarea la faţa locului în situaţia în care persoanele implicate în accidentul de circulaţie au părăsit locul faptei. Determinarea pe cale experimentală a unor împrejurări de fapt cauzal legate de accidentul rutier. Tactica ascultării victimei, a martorilor şi a persoanelor implicate în actul accidental.

Competenţa şi posibilităţile expertizei autorutiere. Pregătirea şi dispunerea acesteia şi a altor genuri de expertiza judiciară. Aprecierea raportului de expertiză cu privire la posibilitatea sau imposibilitatea evitării accidentului.

Tema 24 Cercetarea infracţiunilor ecologice

Situaţiile de anchetă la etapa iniţială de cercetare a infracţiunilor ecologice. Împrejurările ce urmează a fi stabilite cu ocazia cercetării penale a acestei categorii de infracţiuni. Actele de procedură ce se impun la etapa iniţială de cercetare. Fixarea şi prezentarea urmărilor actelor de poluare a mediului ambiant. Organizarea activităţii de cercetare. Particularităţi privind cercetarea la faţa locului. Ridicarea de obiecte şi documente. Ascultarea martorilor şi a persoanelor culpabile. Dispunerea şi efectuarea expertizei ecologice, a altor genuri de expertiză judiciară în vederea demonstrării vinovăţiei şi, implicit, a răspunderii penale.

Tema 25 Particularităţi metodice privind cercetarea crimei organizate

Noţiunea şi caracteristica criminalistică a crimei organizate. Principalele probleme care urmează a fi clarificate prin cercetarea crimei organizate. Organizarea activităţii de cercetare. Rolul organelor cu funcţii operative la cercetarea crimei organizate.

Particularităţi tactice privind efectuarea reţinerii, percheziţiei, ascultării, a altor activităţi procedurale desfăşurate cu ocazia cercetării crimei organizate.

Literatura de specialitate:

1. Argeşanu, Criminalistica şi medicina legală în slujba justiţiei, Vol.I, Bucureşti, 1996.
2. S. Doraş, Criminalistica, vol.I, Chişinău, 1996.
3. I. Mircea, Criminnalistica, Iaşi, 1994.
4. E. Stancu, Criminalistica, Bucureşti, 1993.
5. E. Stancu, Criminalistica, vol.I, Bucureşti, 1995.
6. C.Suciu, Criminalistica, Bucureşti, 1972.
7. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976.
8. В.П.Колмаков, Введение в криминалистику, Одесса, 1973.
9. Н.А.Селиванов, Советская криминалистика: система понятий, Моска, 1982.
10. А.Н.Васильев, Н.П.Яблоков, Предмет, система и теоретические основы криминалистики, M., 1994.
11. И.И.Лузгин, Моделирование при расследовании преступлений, M., 1981.
12. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1984.
13. Colectiv de autori, Криминалистика, Minsk, 1996.
14. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1997.
15. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1999.
16. Iionescu, D.Sandu, Identificarea criminalistică, Bucureşti,
17. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.II, Bucureşti, 1978.
18. Я.Рещак, Некоторые философские, правовые и технические аспекты теории и практики криминалистической идентификации, în Труды Всесоюзного научно исследовательского института МВД СССР, №27, M., 1973.
19. В.Я.Колдин, Идентификация и ее роль в установлении истины по уголовным делам, M., 1969.
20. М.Я.Сегай, Методология судебной идентификации, Kiev, 1970.
21. Н.А.Селиванов, В.П.Танасевич ş.a. Советская криминалистика: теоретические проблемы, M., 1978.
22. В.П.Колмаков, Криминалистическая идентификация как способ доказывания в уголовном и гражданском судопроиизводстве, în Криминалистика и судебная экспертиза, vol.III, Kiev, 1966.
23. Н.А.Селиванов, Отношения и множества в свете теории криминалистической идентификации, în Криминалистика и судебная экспертиза, vol.10, Kiev, 1973
24. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976.
25. I. Anghelescu, Folosirea fonogramei şi vidiogramei magnetice în procesul penal, în Revista Română de Drept, Nr.1, Bucureşti, 1970.
26. Н.А.Селиванов, Советская криминалистика: система понятии, M., 1992.
27. Colectiv de autori, Криминалистика, M., 1999.
28. Colectiv de autori, Криминалистика, Minsk, 1996.
29. Н.M.Гранович, Основы криминалистической техники, Minsk, 1981.
30. Ş.Popa, N.Stoian, Ş.Neicu. Fotografia judiciară, Bucureşti, 1992..
31. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I, Bucureşti, 1976
32. Juliu Pagoni, Fotografia: de la teorie la practică, Bucureşti, 1987.
33. Н.A.Селиванов, А.A.Эйсман, Судебная фотография, M., 1965.
34. Colectiv de autori, Судебная фотография, Minsk, 1978.
35. А.Н.Колесниченко, И.Д.Найдис, Судебная фотография, Harkov, 1981.
36. I. Mircea, Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei, Arad, 1996
37. Gh. Golubenco, Urmele infracţiunii, Chişinău, 1999.
38. Gh. Păsescu, I. Constantin, Secretele amprentelor papilare, Bucureşti, 1996.
39. I. Constantin, M. Rădulescu, Dactiloscopia, Bucureşti, 1975.
40. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, vol.I-II, Bucureşti, 1976, 1978.
41. Г. Г.Грановский, Основы трасеологии, М, 1974.
42. Б.И.Шевченко, Теоретические основы трасеологической идентификации в криминалистике, М, 1975.
43. И.Ф.Крылов, Криминалистическое учение о следах, Leningrad, 1976.
44. Colectiv de autori, Осмотр места происшествия (Справочник следователя). М. 1982.
45. Colectiv de autori, Криминалистическая техника, М, 1959.
46. V.Măcelaru, Balistica judiciară, Bucureşti, 1972.
47. В.Ф.Черваков, Очерки судебной балистики, М, 1952.
48. В.И.Комаринец, Судебно-балистическая экспертиза, М, 1971.
49. Е.И.Стащенко, Отождествление канала ствола огнестрельного оружия по выстреленной пуле, М, 1973.
50. В.Н.Ладин, Судебнобаллистическое исследование атипичного ручного огнестрельного оружия и следов его примененеия, Kiev, 1967.
51. Б.Н.Ермоленко, Определение расстояния выстрела из дробового оружия и кинетической энергии снаряда, Kiev, 1974.
52. А.И.Дворкин, А.В.Бертовский, Методика расследования убийств совершенных с применением взрывных устройств, М., 2001.
53. А.С.Подшибякин, Холодное оружие, Saratov, 1980.
54. Ю.П.Голдованский, Х.Тахо-годи, Экспертиза по установлению самодельного холодного оружия, М, 1973.
55. Е.Н.Тихонов, Уголовно-правовая и криминалистическая оценка холодного оружия, М., 1976.
56. C.Dumitrescu, E. Gacea, Elemente de antropologie judiciară, Bucureşti, 1993.
57. C.Panghe, C.Dumitrescu, Portretul vorbit, Bucureşti, 1974.
58. В.А.Снетков, Портретная идентификация личности, М, 1968.
59. В.А.Снетков, А.М.Зинин, И.Ф.Виниченко, Типы и элемнты внешности, М, 1979.
60. Colectiv de autori, Криминалистика, Minsk, 1996.
61. З.Г.Самощина, Криминалистическое отождествление человека по признаков внешности, М., 1963.
62. D.Sandu, Falsul în acte, descoperirea şi combaterea prin mijloace criminalistice, Cluj-Napoca, 1977.
63. D.Sandu, Falsul în acte, Bucureşti, 1994.
64. A.Frăţilă; Gh.Păşescu, Expertiza criminalistică a semnăturilor, Bucureşti, 1997.
65. E. Stancu, Investigarea ştiinţifică a infracţiunilor, Bucureşti, 1989.
66. С.Г. Дораш, Криминалистическое исследование документов, Chişinău, 1979.
67. Б.И.Пинхасов, Подлог документов, Таşchent, 1969.
68. Colectiv de autori, Судебно-техническая экспертиза документов, parte I, M., 1972.
69. L. Ionescu, Expertiza criminalistică a scrisului, Iaşi, 1973.
70. Colectiv de autori, Судебно-почерковедческая экспертиза, М., 1988.
71. В.Ф.Орлова, Теория судебно-почерковедческой идентификации, în Труды ВНИИСЭ, vol.6, М., 1973.
72. С.Г.Дораш, Органиизация и производстве судебной экспертизы, Chişinău, 1986.
73. Colectiv de autori, Судебно-почерковедческая экспертиза, М., 1971.
74. В.К.Лисиченко, Криминалистическое исследование документов, Kiev, 1971.
75. Colectiv de autori, Подготовка и направление следователем материалов на криминалистическую экспертизу документов, Duşanbe, 1963.
76. Colectiv de autori, Tratat de tactică criminalistică, Craiova, 1992.
77. А.Н.Васильев, Следственная тактика, М., 1976.
78. А.В.Дулов, П.Нистиренко, Тактика следственных действий, Minsk, 1973.
79. Л.Н.Самыгин, Расследование преступлений как система деятельности, М, 1989.
80. Н.А.Селиванов, Советская криминалистика: система понятий, М., 1982.
81. С.Р.Митричев, Следственная тактика, М., 1975.
82. А.М.Ларин, Расследования по уголовному делу, М., 1970.
83. А.Р.Ратинов, Судебная психология для следователя, М., 1967.
84. В.И.Комиссаров, Теоретические проблемы следственной тактики, Saratov, 1987.
85. В.И.Комиссаров, Научные, правовые и нравственные основы следственной тактики, Saratov, 1980.
86. A.Ciopraga, Criminalistica: tratat de tactică, Iaşi, 1996.
87. A.Ciopraga, I.Iacobiţă, Criminalistica, Iaşi, 1997.
88. S. Doraş, Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999.
89. E. Stancu, Criminalistica – ştiinţa investigării infracţiunilor, Bucureşti, 1993.
90. Gh. Zaharachescu, Cercetarea la faţa locului, în Ghidul procurorului criminalist, Timişoara, 1994.
91. Colectiv de autori, Tratat practic de criminalistică, Bucureşti, 1976.
92. В.П.Колмаков, Следственный осмотр, М., 1969.
93. Colectiv de autori, Осмотр места происшествия, în Справочник следователя, М., 1982.
94. Colectiv de autori, Следственные действия, în Справочник следователя, М., 1990.
95. Colectiv de autori, Осмотр места происшествия, по делам о насильственной смерти, Мinsk, 1995.
96. A.Ciopraga, Criminalistica: elemente de tactică -, Iaşi, 1986.
97. E. Stancu, Criminalistica, vol.II, Bucureşti, 1983.
98. S. Doraş, Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999.
99. А.P.Ратинов, Обыск и выемка, М., 1961.
100. В.E.Коновалова, Психология в расследовании преступлений, Harkov, 1978.
101. А.M.Ларин, Тактиика обыска и выемки, în Криминалистика, Minsk, 1996.
102. С.Г.Любичев, Подготовка и производство обыска, în Криминалистика, M., 1997.
103. A.Ciopraga, Evaluarea probei testimoniale în procesul penal, Iaşi, 1979.
104. A.Ciopraga, Criminalistica: elemente de tactică, Iaşi, 1986.
105. E. Stancu, Criminalistica – ştiinţa investigării infracţiunilor, vol.II, Bucureşti, 1993.
106. И.Кертэс, Тактика и психологические основы допроса, М., 1966.
107. А.Н.Васильев, Л.М.Корнеева, Тактика допроса, М., 1970.
108. Г.Доспулов, Ш.Мажитов, Психология показаний свидетелей и потерпевших, Аlma-Аtа, 1975.
109. Р.Д.Рахунов, Признание обвиняемым своей вины, М., 1975.
110. Н.И.Порубов, Научные основы допроса на предварительном следствии, Minsk, 1978.
111. А.Р.Ратинов, Ю.П.Адамов, Лжесвидетельство, М., 1976.
112. А.В.Дулов, Судебная психология, Minsk, 1975.
113. S. Doraş, Criminalistica, vol.II, Chişinău, 1999.
114. Н. Н.Хлынцов, Проверка показаний на месте, Saratov, 1971.
115. В.И.Уваров, Проверка показаний на месте, Автореф. канд. дисс., М., 1981.
116. Г.И.Грамович, Тактика следственного эксперимента, în Криминалистика, Minsk, 1996.
117. A.Ciopraga, I.Iacobuţă, Constatarea tehnico-ştiinţifică şi expertiza criminalistică, în Criminalistica, Iaşi, 1997.
118. C.Г.Дораш, Организация и производство судебной экспертизы, Chişinău, 1986.
119. A.Р.Шляхов, Судебная экспертиза (организация и производство), М., 1979.
120. Н.А.Селиванов, Вещественные доказательства, М., 1971.
121. И.Л.Петрухин, Экспертиза как средство доказывания в советском уголовном процессе, М., 1964.
122. Н.А.Новоселова, Криминалистическая идентификационная экспертиза, Minsk, 1966.
123. Colectiv de autori, Назначение и производство криминалистических экспертиз, М., 1976.
124. Colectiv de autori, Назначение и производство судебной экспертизы, М., 198
125. Colectiv de autori, Tratat de metodică criminalistică, Craiova, 1994.
126. А.Н.Колесниченко, Общие положения методики расследования отдельных видов преступлений, Harkov, 1976.
127. Н.А.Селиванов, Сущность методики расследования и её принципы, în Социалистическая законность, №5. М., 1976.
128. A.Н.Васильев, Проблемы методики расследования отдельных видов преступлений, М., 1978.
129. И.А.Вазгрин, Общие положения методики расследования отдельных видов преступлений, Leningrad, 1976..
130. В.П.Колмаков, Расследование убийств, М., 1968.
131. Г.Н.Мудюгин, Расследование убийств, замаскированные инсценировками, М., 1973.
132. А.И.Бородулин, Расследование убийств, совершенными наемными лицами, în Криминалистика, М., 1999.
133. C. Aioniţoaie, I. Sandu, Cercetarea unor infracţiuni privitoare la viaţa sexuală, în Tratat de metodica criminalistică, Craiova, 1994.
134. В.П.Крючков, Расследование изнасилований, în Криминалистика, М., 1994.
135. П.И.Скорченко, А.А.Топарков, Методика расследования отдельных виидов общеуголовных преступлений, связанных с завладением имущества, în Криминалистика, М., 1997.
136. Ю.Г.Корухов, Расследование хищений совершаемые организованными преступными формированиями на предприятииях, în Криминалистика, М., 1999.
137. M.Х.Хилобок, Е.М.Ашмарина, Методика расследования налоговых преступлений, în Криминалистика, М., 1997.
138. O.Năstase, Metodica cercetării infracţiunilor de dare şi luare de mită, în Ghidul procurorului criminalist, Timişoara, 1994.
139. V.Bercheşan, C.Pletea, Cercetarea infracţiunilor săvârşite la regimul produselor şi substanţelor toxice şi stupefiante, în Tratat de metodică criminalistică, Craiova, 1994.
140. Г.М.Шокало, Особенности расследования преступных загрязнений окружающей среды, în Криминалистика и судебная экспертиза, Kiev, 1988.
141. V.Catan, Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova – flagelе destabilizatoare ale statalităţii, în Criminalitatea organizată şi economia tenebroasă în Republica Moldova, Chişinău, 1999.
142. Л.Я.Драпкин, И.Ф.Герасимов, Проблемы расследования преступлений, совершаемые организованными сообществами, în Криминалистика, М., 1994.

Specialitatea

Programa Examenului

• Drept penal

• Crimininologie

• Drept penitenciar

• Procedura penala

• Tehnica criminalistica

• Teoria activitatii investigativ-operative

• Istoria si metodologia stinitelor juridice